-Fumează ca un șarpe.
-Te-ai întrebat vreodată de ce se spune așa, „fumează ca un șarpe”? Ce treabă are șarpele cu fumatul?
-Da, chiar, nu m-am gândit. Un șarpe cu țigara-n bot? Poate doar s-o țină în colțul gurii, că pe centru trebuie să scoată mereu limba. N-are niciun sens. Mai e „fumează ca un turc”, care ar avea sens; fanarioții luaseră obiceiul de la turci, ei au răspândit fumatul în Țările Române.
-Hai că te apropii. Fanarioții fumau, dar nu țigări. Astea au devenit populare pe la jumătatea secolului XIX, odată cu hainele „nemțești” în locul caftanelor. Fumau narghilea. Instalația asta are un furtun prin care se suge fumul, lung uneori de peste un metru și flexibil, ca un... șarpe.
-Așa e, dar expresia este „fumează ca un șarpe”, nu „cu un șarpe”.
-Aici ar fi frumusețea. Să te gândești că, de fapt, narghileaua îl fumează pe om, ca un șarpe, se poate privi și așa, vasul cu apă și cărbuni în contact cu omul prin furtun, nu invers. Când tragi dintr-o narghilea cu tutun e totuna cu a fuma 20 de țigări, atâta nicotină înghiți. Deci, narghileaua îl consumă, îl arde, îl poartă spre moarte pe fumător mult mai rapid decât țigara. La sfârșit, cadavrul, ca un chiștoc sau ca un pumn de scrum.
-Nu l-am văzut pe Licuță cu narghilea, dar compensează cu țigările, le sudează. Mai repede sau mai încet, tot o să-l ia dracu.
-N-o să-l ia.
-Dacă-ți spun, are plămânii praf.
-Nu, domnule, nici dacă nu mai are plămâni, pe Licuță al tău n-o să-l ia dracu pentru că el este al dracului.
-Ei, asta e, așa, o vorbă...
-Nu. Ia-o la propriu. Licuță este al Dracului, așa cum spui despre cineva că e al lui Cutărică. Ion al Glanetașului. Licuță e copilul Dracului. Și nu numai el, și tu.
-Nu suntem rude.
-Ba sunteți, pentru că nu doar voi doi – toți oamenii care sunt, au fost și vor fi sunt copiii Dracului.
-Ei, asta acum... Cel mult poți să spui că suntem copiii lui Dumnezeu, cu toate că eu nu cred.
-Foarte bine că nu crezi. E vorba de o confuzie gravă, de la începuturile omenirii și până astăzi. Vine din îngâmfarea naturală, genetică, a ființei umane. Ai auzit atâția inși de cea mai joasă calitate omenească, plini de bani, care nu se mulțumesc cu asta. Își caută ascendențe nobile, ieșite din comun. Infractorul cu părul alb, Mircea Cozma de la Prahova, pesedist de vază, tatăl a două odrasle penale, zicea că el se trage dintr-un boier de pe la 1200, Albu cel Mare. Dragnea îi informa pe cei mereu gata să-l asculte, că el e cuman de origine, carevasăzică din spița domnitoare a lui Negru-Vodă, nu un meltean teleormănean. Adrian Năstase își legendariza tatăl, ofițer. Ponta se mândrea că se trage din albanezi. Iohannis n-are nevoie să se revendice de la cineva, deoarece consideră că nu l-a născut nimeni, a venit pur și simplu pe această lume, în această țară, care, fără el, s-ar fi risipit. Unii sunt gata să-și schimbe genitorii, pretinzând că sunt copiii din flori ai unei vițe nobile. Alții, îi reneagă, fiindcă-i consideră mititei pentru ei. Cei săraci sunt prea ocupați cu supraviețuirea ca să se mai gândească la așa ceva, dar dacă, prin miracol, ies din condiția lor nenorocită, cu siguranță își vor căuta niscai strămoși superiori.
Așa a apărut Dumnezeu, creat de om să fie cât mai suprauman cu putință, ca o epură orbitoare a oamenilor, omnipotentă, omniscientă, omniprezentă. Mongolii, păgâni, au ales altfel, declarându-l pe Ginghis Han fiu al unei căprioare și al unui lup fermecat – deci tot nu al unor oameni. Allah este și el total neuman și unic, Mahomed e mesagerul său, dar rămâne om. Iisus, un hibrid, prin comparație cu Moise și Mahomed. El este Dumnezeu-Om, face legătura vie dintre divinitate și muritori. Omul din el chiar moare pe cruce, la cer se urcă Dumnezeul. Divinitatea este modalitatea omului de a se extrage arogant din rândul animalelor, inventându-și un pedigri de clasă absolută.
-Deci nu Dumnezeu l-a creat pe om, ci invers?
-Firește că omul a pretins că Dumnezeu l-a creat pe el. Ideea asta a creației, a facerii, străbate la roșu nu doar religiile, dar și artele, științele, întreaga rațiune umană. Din ce cauză? Pentru că omul naște pui vii – gândire mamiferă. Big Bang reprezintă refuzul de a considera Universul ca increat, existent dintotdeauna, identic cu sine și etern. De ce? Pentru că un asemenea model cosmogonic exclude apariția și evoluția omului. Facerea Cosmosului din Neant, cuvântul englezesc Nothingness e cel mai sugestiv, subîntinde, de fapt, din start, conceptul antropic: Universul a apărut și este așa cum este pentru ca, la un moment dat, să dea naștere omului. Universul mamifer.
Iisus ar fi putut să se ivească pur și simplu printre locuitorii regatului evreiesc antic, deja în vârstă de 33 de ani, și să-și împlinească aceeași misiune, nu era nevoie să treacă printr-un pântec de femeie și să iasă la lumină prin orificiul alăturat urinei și fecalelor, cum zice Sfântul Augustin, inter urinam et feces. Comprende companero?
-Si, pricep. Dar dacă nu suntem copiii lui Dumnezeu, El fiind creația noastră, cum de suntem copiii Dracului? El nu e tot o închipuire omenească?
-Ba bine că nu. Satan este, există, ființează independent de voința omului. Nu întâmplător, spre deosebire de Dumnezeu, care n-are niciun atribut fizic, e metafizică pură, Dracul are coadă, coarne, copite, păr țepos, un penis enorm și mereu erect și pute a pucioasă. Diavolul a fost și este încununarea evoluției naturale. Omul îi este inferior, a apărut după el.
-Cum ?
-Simplu. Prin încrucișare. Vezi că și aici are crucea rolul ei. Dracul, unic reprezentant al speciei sale, e numai mascul, n-are femelă, s-a împerecheat cu una sau mai multe femele de maimuță mare. A rezultat homo sapiens, cu formă simiană, dar cu gena inteligenței superioare dobândită de la Tătâne-său.
-Interesant. A fost alegerea Dracului cu cine să se cupleze.
-Da. Ar fi putut s-o facă cu o vacă, o hipopotamcă sau o șerpoaică – încearcă să-ți închipui cum am fi arătat noi atunci.
-Mă gândesc că asta rezolvă și o problemă fundamentală a religiei, cum de îngăduie Dumnezeu atâta Rău pe Pământ? Deci, răspunsul e că nu-l îngăduie El, ci tatăl nostru adevărat, Dracul. Suntem făcuți după chipul, asemănarea și năravurile lui.
Din off, Vocea Inteligenței Artificiale: „Atenție! Pe cale de consecință logică, trebuie să vină și ziua în care Dracul va decide: Eu v-am făcut, eu vă omor!”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
