Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce îi mai explodează în față României

 • Chiar mai rău decât condamnarea în sine, rana gravă în imagine pentru Simona Halep este făcută și foarte greu, dacă nu imposibil, de reparat. Nu cred, în continuare nu cred, că Simona și-a introdus în organism acea substanță în mod conștient, pentru a-și îmbunătăți performanța sportivă. Dar, de asemenea, nu cred că tot ce a făcut ea în ultimii aproape 2 ani e bine. Sunt niște lucruri care trebuie spuse.

1. Nu pot fi de acord cu modul în care i-a concediat, peste noapte (cum îi e obiceiul), pe antrenorii ei, Adrian Marcu și Daniel Dobre.

2. A fost necugetat gestul de a-și înlocui toată echipa cu una străină, pe care n-o cunoscuse până ieri, punându-și soarta în mâinile ei. 

3. Roxadustatul, medicament rar, periculos, cu trasee speciale, nu putea să ajungă în Simona din întâmplare. Teoria avocaților ei, cu suplimentul alimentar comercial comun contaminat cu așa ceva, este, în primul rând, înainte de considerente chimice sau biologice, țipătior de ilogică. Am demonstrat asta pe larg, nu o dată, nu mai repet.

4. Pe cale de consecință, plauzibilă este ipoteza că cineva i-a dat această substanță Simonei, fără ca ea să aibă habar ce ia. Or, niciun demers al Simonei și avocaților nu s-a îndreptat asupra staff-ului condus de Mouratoglou. Să nu uităm ce-a spus la cald, când a izbucnit scandalul: „Mă simt trădată”.

5. Acum, după sentință, ar fi trebuit ca Simona să iasă public în conferință de presă, însoțită de un avocat, un expert, și să răspundă întrebărilor jurnaliștilor. Nu să dea un comunicat pe net.

Căci, meciul ei cel mai greu nu mai e unul pentru titluri în tenis. Acum, trebuie să lupte pentru a-și apăra titlul de om cinstit.

• Un element trecut cu vederea în scandalul care a dus la întreruperea meciului România-Kosovo zeci de minute și va atrage sancțiuni pentru naționala României este cel de-al doilea banner, „Basarabia e România”, ridicat două rânduri mai sus față de cel cu „Kosovo e Serbia”. Cioporul de indivizi în negru și cu bărbi, un soi de talibanci de Bărăgan, tovarășii lui G. Simion de la AUR, fac astfel nimic altceva decât jocul Rusiei. Căci propaganda Kremlinului zice așa: „Granițele trebuie revizuite. Kosovo să meargă la Serbia, Basarabia la România, noi să stăpânim Crimeea și Ucraina până la Nipru, iar ce mai rămâne să se împartă între Polonia, Ungaria și România”. „Generozitatea” rusească e de înțeles dacă o legăm cu declarația generalului cu 3 stele Andrei Mordvicev, comandant al Forțelor Centrale Ruse din Ucraina, recent avansat de Putin: „Dacă vorbim despre Europa de Est, ceea ce va trebui să facem, s-o eliberăm, sigur că o să ia mai mult timp. Da, absolut, Ucraina e doar începutul”. Carevasăzică, luați voi ce vreți, că până la urmă tot venim și vă ocupăm pe toți, cu totul.

 N-am văzut arborându-se pe undeva prin această țară o pancartă pe care să scrie: „România este UE. Basarabia trebuie să fie”.

P.S.

Când Bruta Rusă o să vrea să atace România, ceea ce, cum zicea mai sus generalul Mordvicev, urmează să se întâmple, o s-o facă cu ceva mai mult decât niște drone aruncate pe câmp ca să sperie localnicii din Plauru sau Ceatalchioi și să pună la colectat fiare vechi Armata Aerului din România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult