Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cea mai rea reacție adversă – vaccin ioc

Cristian Tudor Popescu

M-am înscris pentru vaccinare pe 15 martie, la centrul de la Institutul „C.I. Parhon”, din Capitală. În fața mea erau 120 persoane pe lista de așteptare, atât de puține probabil pentru că vaccinul era isterizantul AstraZeneca, după cum am aflat ulterior. Am zis, bine, AZ să fie.

Au trecut 10 zile. În acest timp, cunoștințe, colegi, membri de familie care s-au înscris pe 15 martie, odată cu mine, dar în alte centre de vaccinare, fie au fost deja vaccinați, fie li s-a comunicat o dată, relativ apropiată, pentru prima doză. Subsemnatului, nimic, nici măcar un „hai sictir”. Am încercat să iau legătura cu cineva de la „Parhon” – fie a răspuns robotul, fie, de la call center, mi s-a spus îmi văd de așteptat.

Evident, nu pretind să fiu vaccinat după câteva zile de la înscriere – e lume multă, înțeleg. Dar nu înțeleg câtuși de puțin de ce platforma nu îmi trimite imediat o dată pentru vaccinare – peste 3 săptămâni, peste 2 luni, la vară, la toamnă, dar să fie o zi. Sunt atâția oameni – nu e cazul meu, nu plec nicăieri – care vor să-și planifice deplasări, pentru concediu, interes de serviciu sau personal, și au nevoie de această informație. Nu înțeleg ce e așa de greu ca, știind câte persoane sunt pe listă la un moment dat și câte poate vaccina pe zi centrul respectiv, să livrezi fiecărei persoane înscrise o dată de vaccinare estimată. Este o operație aritmetică, nu medicală.

Și nu mi se par corecte asemenea diferențe între centrele de vaccinare – lucru pe care, întâlnindu-l la ieșirea din studioul Digi 24, i l-am spus col. dr. Valeriu Gheorghiță.

Pe cale de consecință, azi am încetat să mai stau ca boul la poarta veche de la Parhon, mi-am anulat poziția de acolo și m-am înscris și eu la un centru la care cei mai știutori decât mine mi-au spus că am șanse să fiu băgat în seamă într-un timp util.

Cu ce soi de vaccin, nu mă interesează, căci cea mai rea reacție adversă la orice vaccin e să nu fii vaccinat deloc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult