Te întrebi cum am ajuns aici

Te întrebi cum am ajuns aici.

Apoi îți dai seama că sub umbrela libertății de exprimare - un drept constituțional ce trebuie apărat în fiecare zi cu prețul vieții - se ascund zilnic, de ani buni încoace, infracțiuni și fapte ce calcă pe muchia Codului Penal.

Statul slab, cu autoritățile sale anemice, nu a întreprins aproape nimic împotriva celor care i-au pomenit pe legionari și le-au cântat la morminte, au făcut salutul nazist, celor care au amenințat public, îndemnând la acte de violență sau crime, dar nici împotriva politicienilor care au vorbit despre jupuirea în piața publică a unor judecători ai CCR.

Limbajul a escaladat, acțiunile au derapat, iar toleranța afișată de instituții (MAI, procurori și în cele din urmă judecători) își arată în prezent fructele.

Ieri, așa cum a relatat cu imagini de la fața locului Claudiu Ștefănescu, protestatarii care cer eliberarea lui Călin Georgescu din arest i-au făcut slujbă de înmormântare lui CTP. Citez:

„Cristian Tudor Popescu a fost omorât. A fost omorât pe trotuarul din fața Arestului Central.

După ce au încheiat protestul cu rugăciunea Tatăl Nostru, protestatarii au început în jurul orei 24.00 un ritual dement de MOARTE: au aprins lumânări pe asfalt, au scris cu ele literele CTP, au făcut lângă ele o cruce tot din lumânări.

Apoi l-au blestemat să moară și i-au cântat, la propriu, prohodul. Oameni în toată firea i-au cântat moartea unui om în viață, i-au dorit boala, spitalul și pământul de trei metri deasupra”.

CTP a răspuns în stilul său: „Se pare că am murit”. Zilele trecute, gazetarul Cristian Tudor Popescu a spus că dacă CG ar muri, ar fi un cadou pentru Simion și AUR. Pentru cei cu destulă minte, cu rațiune, ideea era parte a unei analize legate de voturile celor încadrați la suveraniști, împărțiți azi între adepții AUR-Simion și guru. Altfel, un raționament (valid din punctul meu de vedere), dar care poate fi combătut cu argumente de către cei care nu sunt de acord.

Ura a ajuns atât de acerbă încât a coborât de pe Tik-Tok pe stradă. Unora nu li se pare relevant nivelul, unii se fac că nu o văd, alții o tolerează, alții o consideră normală și o încadrează în „libertatea de exprimare”.

Întrebarea este care e limita sau dacă există o limită sau unde se poate ajunge.

De remarcat - o notă personală specială - că gurul C.G. a reușit să urce această ură la un nivel neîntâlnit și că protestatarii care au participat la episodul de aseară (și care de obicei înjură și cel mai tare) sunt mari credincioși practicanți (zic ei), cu crucile și icoanele agățate de gât. Pesemne că merg degeaba la biserică sau că învață acolo inversul învățămintelor creștinești și ortodoxe.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp