Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cine a lipsit de 1 Decembrie

Pe vremuri, sărbătoarea națională a României era 23 August. După `89 a fost desființată. O greșeală, după părerea mea. Semnificația ei trebuia recuperată, înlăturând minciuna comunistă a rolului principal în insurecție pe care l-ar fi jucat PCR, partid anexă a URSS. Regele Mihai și partidele istorice, PNȚ, PNL, Social-Democrații, conducerea Armatei, factorii principali ai loviturii de stat care l-a înlăturat pe liderul militaro-fascist Ion Antonescu, repuși în drepturi.

Și atunci, 23 august putea fi sărbătorită printr-o paradă militară, cum e acum de 1 Decembrie, ca zi a Armatei Române, care a luptat din greu pentru eliberarea fiecărei palme de pământ românesc de sub ocupația nazistă.

 Iar 1 Decembrie să fie cu adevărat Sărbătoarea Națională a Unirii. Simbolul militar nu e întru totul unificator – mai ales că rolul armatei în lupta pentru Unire e destul de controversat. Forțele armate apără unitatea și suveranitatea statului în fața unei agresiuni externe. Dar principalul pericol nu vine din afară. Războiul interior, toți împotriva tuturor, poate frânge țara.

De 23 August, în chip festivist comunist, erau totuși reprezentate toate categoriile socio-profesionale ale României. Muncitori industriali, țărani, ingineri, medici, profesori, sportivi, artiști, militari... Cam așa ar trebui să fie de 1 Decembrie. Români din toate colțurile țării și din diaspora să se adune nu la București, în locul îngust din jurul Arcului de Triumf, ci la Alba, la lărgime, pe Câmpul lui Horea, ca în 1918. Sindicatele, organizațiile profesionale pot să aducă reprezentanți ai breslelor. Politicienii și preoții dau năvală oricum, dar firesc ar fi să vedem acolo și români care ne fac cinste: Nadia Comăneci, Laura Codruța Kovesi, Simona Halep, David Popovici, Nobelul pentru Chimie Stefan Walter Hell, Ana Blandiana, Silviu Purcărete, Victor Rebengiuc, violonistul Alexandru Tomescu sau tânărul român Miguel Gane, cel mai vândut poet contemporan din Spania. Până și magistrații, asociație hrăpăreață separatistă, disprețuitoare față de restul românilor, ar trebui să fie reprezentați. Până și românoșilor AUR (care seamănă toți între ei parcă sunt scoși dintr-un reactor genetic), deși sunt partidul cu Unirea în nume, dar cel mai mare generator de ură, agresivitate și excluziune, nu li se poate refuza participarea.

Și mulți, mulți români, cel puțin 100.000 ca acum un veac, veniți din proprie dorință. Hore, mese întinse, mămăligă, ciolan cu fasole, cârnați și sarmale.

 De 23 August se agitau portretele șefilor comuniști, apoi doar cele ale lui N și E Ceaușescu. De 1 Decembrie n-am văzut purtate portretele lui Ferdinand Întregitorul, Reginei Maria, ale lui Ion I.C. Brătianu, Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Ion Inculeț, Iancu cavaler de Flondor, Gh. Pop de Băsești...

Și a mai lipsit ceva la expoziția de forță a Armiei Române: o dronă rusească, care să dea rotocoale pe deasupra, cu gardă de onoare nește avioane de luptă de-ale noastre.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult