Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cine a lipsit de 1 Decembrie

Pe vremuri, sărbătoarea națională a României era 23 August. După `89 a fost desființată. O greșeală, după părerea mea. Semnificația ei trebuia recuperată, înlăturând minciuna comunistă a rolului principal în insurecție pe care l-ar fi jucat PCR, partid anexă a URSS. Regele Mihai și partidele istorice, PNȚ, PNL, Social-Democrații, conducerea Armatei, factorii principali ai loviturii de stat care l-a înlăturat pe liderul militaro-fascist Ion Antonescu, repuși în drepturi.

Și atunci, 23 august putea fi sărbătorită printr-o paradă militară, cum e acum de 1 Decembrie, ca zi a Armatei Române, care a luptat din greu pentru eliberarea fiecărei palme de pământ românesc de sub ocupația nazistă.

 Iar 1 Decembrie să fie cu adevărat Sărbătoarea Națională a Unirii. Simbolul militar nu e întru totul unificator – mai ales că rolul armatei în lupta pentru Unire e destul de controversat. Forțele armate apără unitatea și suveranitatea statului în fața unei agresiuni externe. Dar principalul pericol nu vine din afară. Războiul interior, toți împotriva tuturor, poate frânge țara.

De 23 August, în chip festivist comunist, erau totuși reprezentate toate categoriile socio-profesionale ale României. Muncitori industriali, țărani, ingineri, medici, profesori, sportivi, artiști, militari... Cam așa ar trebui să fie de 1 Decembrie. Români din toate colțurile țării și din diaspora să se adune nu la București, în locul îngust din jurul Arcului de Triumf, ci la Alba, la lărgime, pe Câmpul lui Horea, ca în 1918. Sindicatele, organizațiile profesionale pot să aducă reprezentanți ai breslelor. Politicienii și preoții dau năvală oricum, dar firesc ar fi să vedem acolo și români care ne fac cinste: Nadia Comăneci, Laura Codruța Kovesi, Simona Halep, David Popovici, Nobelul pentru Chimie Stefan Walter Hell, Ana Blandiana, Silviu Purcărete, Victor Rebengiuc, violonistul Alexandru Tomescu sau tânărul român Miguel Gane, cel mai vândut poet contemporan din Spania. Până și magistrații, asociație hrăpăreață separatistă, disprețuitoare față de restul românilor, ar trebui să fie reprezentați. Până și românoșilor AUR (care seamănă toți între ei parcă sunt scoși dintr-un reactor genetic), deși sunt partidul cu Unirea în nume, dar cel mai mare generator de ură, agresivitate și excluziune, nu li se poate refuza participarea.

Și mulți, mulți români, cel puțin 100.000 ca acum un veac, veniți din proprie dorință. Hore, mese întinse, mămăligă, ciolan cu fasole, cârnați și sarmale.

 De 23 August se agitau portretele șefilor comuniști, apoi doar cele ale lui N și E Ceaușescu. De 1 Decembrie n-am văzut purtate portretele lui Ferdinand Întregitorul, Reginei Maria, ale lui Ion I.C. Brătianu, Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Ion Inculeț, Iancu cavaler de Flondor, Gh. Pop de Băsești...

Și a mai lipsit ceva la expoziția de forță a Armiei Române: o dronă rusească, care să dea rotocoale pe deasupra, cu gardă de onoare nește avioane de luptă de-ale noastre.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Ilie Bolojan - Nicusor Dan - Cotroceni

Dacă Ciolacu își înființează prin interpuși firme fantomă prin SUA și Cipru, cu care el și familia lui cumpără proprietăți în București, Franța și Emiratele Arabe, fără ca serviciile să cunoască traseele de corupție, iar va înșelați. Încercați voi să faceți un transfer bancar în afara țării, nu contează unde, nu de 10 milioane de dolari, ci de 50.000 de dolari. Foto: Profimedia

Citește mai mult

zorba grecul

Doar vârstnicii și poate cinefilii își mai amintesc de filmul “Zorba grecul”, din 1964. Eroul filmului (jucat de Anthony Quinn) realizează o investiție pentru care cheltuiește multă pasiune, timp, bani. Dar un dezastru are loc și se alege praful de tot. Atunci, eroul începe să danseze sirtaki pe ruinele speranței lui. foto: Profimedia

Citește mai mult

Mircea Raceanu

Am fost prezent, joi, 30 aprilie 2026, în Virginia, la funeraliile lui Mircea Răceanu. Nu doar în calitate de ambasador al României în Statele Unite, ci dintr-un motiv mai profund: pentru a marca, în numele statului român de astăzi, o datorie de memorie față de un om care a plătit cu propria viață – sau aproape – pentru libertatea de conștiință.

Citește mai mult