Terminasem anul I de facultate când „poporul” ne-a trimis să construim, patriotic, Canalul Dunăre- Marea Neagră, toată vara anului 1979. În colonia unde ne duceam existenţa erau multe categorii de oameni; unii erau mai certăreţi şi aveau un “je ne sais quoi” împotriva studenţilor din aceeaşi tabără. Aşa că profesorul care ne însoţea avea, printre altele, misiunea de a aplana un conflict mocnit între “noi” şi “ei”. Unul părea să fie mai recalcitrant: excavatoristul Vasile – un munte de om, posesor al unui mic număr de dinţi, vizibili când rânjea, şi foarte certat cu gramatica limbii române; cu el şi-a exersat profesorul nostru îndemânarea diplomatică. Nu ştiu exact ce i-o fi spus. A avut succes, de atunci nu am mai avut parte decât de saluturi cordiale între profesorul nostru şi excavatoristul în cauză. A fost victoria spiritului asupra materiei. Într-una din seri, l-am auzit pe profesor murmurând: “uite de ce am citit eu două tone de cărţi: ca să mă bat pe spate cu Vasile şi să fiu fericit că nu se mai ia de noi.”
Mi-am amintit acest episod sordid citind diferite texte pe internet, din care aflu cât de malefic este Ilie Bolojan, care a făcut praf economia, a dus întregul popor în sapă de lemn – dar se ridică, triumfător, PSD cu un program de creştere a salariilor şi pensiilor, imediat ce “Ilie sărăcie” este trimis acasă.
Da, şi eu am citit vreo două tone de cărţi de economie de-a lungul vieţii: am irosit timpul degeaba! Ce am învăţat eu zice că Bolojan a făcut singurul lucru care se putea face; da, există nişte costuri, dar cărţile pe care le-am citit m-au învăţat că nu poţi trăi toată viaţa pe datorie; că e mai bine să îţi moderezi singur avântul de a consuma în neştire, înainte să vină creditorii să te oblige să tai chiar fără milă, pentru că ei au de recuperat banii pe care guverne succesive le-au împrumutat; că ele voiau să mărească, din raţiuni strict politice, pensii şi salarii, fără vreun calcul de sustenabilitate (alt cuvânt elitist!), să facă investiţii complet aiurea din programul Saligny, că veneau alegerile, nu?
Nu, nu a fost nicio “prăbuşire” a economiei, după ce Bolojan s-a apucat de treabă, chiar dacă sirenele de partid cântă altceva; contracţia economică, inevitabilă când faci o corecţie fiscală de proporţii, pare deja să se atenueze, iar proiecţiile instituţiilor internaţionale vorbesc despre creştere zero în 2026; pensiile din 2025 au fost cu 13,8% mai mari decât în 2024, pentru că, ce să vezi, mărirea de pensii din 2024 a operat 4 luni în acel an şi 12 luni în 2025; dar sssst! Niciun cuvânt despre asta, trebuie să ne smulgem, politic, părul din cap, că aşa zice partidul.
Da, a fost inflaţie, dar ea a plătit fix dezmăţul pe bani publici care a culminat în 2024: 9,3% deficit public, pentru o creştere economică de 0,9%! Nu Bolojan a făcut asta, el doar a curăţat, în parte, grajdurile lui Augias. A fost însă oprit intempestiv, tocmai când a vrut să treacă de la măsurile de austeritate pentru toată lumea, la reducerea risipei banului public în sectorul public sau în industrii ferm controlate politic, cum este industria energetică. Pentru că, să nu pierdem din vedere: noi avem între cele mai mari şi mai diversificate resurse energetice primare interne din toată Uniunea Europeană, dar plătim unul din cei mai scumpi kWh din Uniune! Bolojan începuse să aprindă lumina în această cămară, dar şobolanii au fost mai puternici.
Citesc toate ferparele la îngroparea economiei conduse de Bolojan, dar tonele de cărţi pe care le-am citit despre economie arată cu totul altceva: nu am avut o cădere economică prea semnificativă, iar reducerea deficitului public a început foarte bine; deficitul comercial s-a restrâns în primele luni din 2026, tendinţă care se poate continua, dacă reformele vor continua. Cu cât sunt mai multe textele care vor să înlocuiască realitatea faptelor cu directivele politice, cu atât minciuna lor este mai sfruntată: ce bine era în 2024, când Ciolacu se îngrijea să trăim bine, ce rău e în 2026, când Bolojan taie în duşmănie, iar economia se prăvăleşte. Mă aştept ca datele pe 5 luni, când vor fi disponibile, să confirme că nu am citit degeaba tone de cărţi!
Cât despre comparaţia favorabilă anului dezastrului total, care a fost 2024, aceasta pare scrisă de cineva care gândeşte cam cât gândea excavatoristul Vasile. Tristă involuţie a ţării…
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Diferă frecvențele. Astfel materia e de domeniul vibrațiilor joase, iar informația ține de domeniul vibrațiilor fine.
Tot așa, energia modelează materia, pe când informația o comandă.
Și pentru exemplificare, hai să ne jucăm puțin cu povestea excavatoristului.
Energia excavatorului plus cea a excavatoristului modelau canalul.
Iar informația profului a aprins poate un beculeț în mintea excavatoristului, făcându-l mai binevoitor.
Adic-ar fi tare bine să fim atenți la informațile de pe piață și la ce comandă ele..
Altfel, mărturisesc c-am avut și eu parte, prin anii 80, de un Șantier al Tineretului la Motru, la mineri.
Două luni de zile răpite din vacanța studențească, cu lopeți, "cazmăi" și priviri chiorâș. Totul sub un soare torid care mie-mi aducea aminte de versurile acelea ale lui Labiș din "Moartea căprioarei".
Da', da' am dobândit patriotic "Carnet de Brigadier"..
Weekend placut.
Dar e greu să pricepi o metaforă dacă nu te duce dibla.
Weekend plăcut și ție și mai pune mâna pe o carte să faci niște cornete :)