Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cine poate să-l oprească pe Simion

În vara anului 2000, începuse să mă ia cu frig la gândul că C.V. Tudor poate intra în turul 2 al prezidențialelor, trăgând și PRM spre un procentaj mare la parlamentare. Emil Constantinescu tocmai dăduse bir cu fugiții, refuzând să participe la cursa prezidențială fie și pentru a-și ajuta partidul, PNȚCD, cu ceva voturi. Iliescu era pe locul 1 în toate sondajele. Pe dreapta, din partea liberalilor, candidat Theodor Stolojan. Iar pentru țărăniști, guvernatorul BNR, devenit prim-ministru, Mugur Isărescu. Sondajele îi dădeau pe cei doi la egalitate în marja de eroare. Deci, rupeau în două voturile dreptei, avantajat fiind C.V. Tudor. După cum se vede, situația era izomorfă, păstrând proporțiile, cu cea de azi: Iliescu-Ciolacu, C.V. Tudor-Simion, Isărescu, Stolojan-Ciucă, Lasconi, Geoană. Iar lui Iohannis nu-i pasă decât de persoana sa, cum nu i-a păsat nici lui Emil Constantinescu.

În disperare de cauză, am hotărât că nu era suficient să scriu, l-am sunat pe profesorul Nicolae Manolescu, vie fie-i amintirea, care era în legătură cu Isărescu și Stolojan. L-am rugat să vorbească dânsul cu ei și să-i convingă să se înțeleagă rațional ca unul dintre ei să se retragă în favoarea celuilalt. Peste câteva zile, mă sună domnul profesor și îmi spune cu voce obosită: „Cristian, i-am rugat cu cerul și pământul, nu vor, e peste putință...”. Nu vreți să vă reproduc înjurătura pe care am emis-o.

Așa a ajuns C.V. Tudor în turul 2, obligându-mă să folosesc atunci metode de influențare a opiniei publice dure și discutabile, pentru a-i îndepărta alegătorii. Când l-a votat pe Iliescu, dna Lasconi spune că a durut-o stomacul – pe mine m-a durut creierul.

Probabilitatea ca acum să se întâmple la fel nu e deloc neglijabilă. Ciucă nici nu concepe, având ditamai PNL-ul în spate, să-și îndrepte voturile către Lasconi sau Geoană. Geoană nu are ce să primească la schimb dacă ar ceda în favoarea lui Ciucă sau Lasconi. Iar voturile lui, multe ale unor vechi sau noi simpatizanți PSD, nu se vor duce spre dreapta. Lasconi consideră că se află în fața lui Ciucă și Geoană în procente. În plus, votanții ei sunt antisistem, mulți nu l-ar vota pe Ciucă să-i pici cu ceară, mai degrabă se duc la Simion, perceput și el ca anti PSD-PNL.

Nici pe stânga + naționalism-extremist nu e posibil un târg. PSD pur și simplu nu-și poate permite să ia din voturile lui Ciolacu și să le dea lui Simion, pentru că șeful AUR e un adversar mult mai periculos decât Ciucă în turul 2. Iar Simion, simțindu-se pe cai mari, nu vrea să negocieze deocamdată nimic cu nimeni.

Așa că, în acest tur 1, fiecare candidat va fi pe barba lui, mai puțin, firește, dna Lasconi, care va fi pe crucile de sub bărbie. Singurii care mai pot să dea dovadă de înțelegere a situației și să voteze nu neapărat cu candidatul preferat, ci cu cel care vor socoti că are prima șansă în a-l depăși pe G. Simion, sunt alegătorii lui Ciucă, Lasconi, Geoană, Diaconescu. Ei se pot dovedi mai conștienți și chibzuiți decât cei pe care au de gând să-i voteze.

Sau, nu. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult