Mamă, tată, doamna profesoară, nu e lovitura de stat! Suntem noi, copiii voștri, care la 35-40 de ani încă n-am plecat din țară. Vrem să mai rămânem. Nici noi nu știm de ce. Profesori, medici, ingineri, designeri, economiști, programatori... ne-am încăpățânat să rămânem. Uitați-vă la noi, uitați-vă apoi la ei, la TV, și uitați-vă din nou la noi: pe cine credeți?
Pancartele le-am făcut noi, că ne duce capul. Nu ni le-a dat nimeni. Doar patru la număr, ca n-am vrut să cheltuim mai mult, am sperat să fie de ajuns. Și-așa a și fost: oamenii au înțeles din prima – „Atenție la elefanți!” – cele două ordonanțe de urgență privind modificarea legilor din domeniul penal, care ar urma să legitimeze abuzul în serviciu și hoția cu plafon.
S-au apropiat cu un zâmbet larg ca să-și facă poze, să vorbim sau să împrumute pancartele pentru o bucată de drum.
Oameni frumoși, senini și fermi, cu copii de mână, în brațe, pe umeri. Pe fețele unora o umbră de îngrijorare: „Chiar așa s-a ajuns? Da’ chiar nu se mai poate. Au promis ceva si acum fac cu totul altceva.” „Păi trebuia să ieșim. Ca altfel ce ne facem? Trebuie să facem ceva! Pentru copiii noștri.” „Pentru copiii noștri” se auzea vocea altei mămici dintr-un grup alăturat unde se discuta, la fel, despre de ce am ieșit.
Cel mai mult m-au impresionat oamenii în vârstă. Erau puțini, dar străluceau în mulțime. Erau cei care, grație nu știu cărei forțe, au rămas drepți și senini, și prezenți, și articulați. M-am apropiat de doi dintre ei, soț și soție, să-i întreb cum de au venit în piață, că mama și tata n-ar fi venit. Cum de au înțeles ce se întâmplă și n-au pus la îndoială necesitatea de a ieși să protesteze împotriva trecerii celor două ordonanțe? „Nu vă este teamă, nu aveți rețineri? Ai mei ziceau ca poate nu e așa sigur (ce-o mai fi însemnând și asta) să ieși în stradă la protest.” „Frica? Doamne ferește! Dar de ce să ne temem? Când venim aici cu bun simț. Și pentru corectitudine. Da’ cum?” „Noi știm că într-o democrație sănătoasă oamenii mai ies și în stradă ca să se opună abuzurilor, pe lângă că merg la vot. Că doar niciun vot nu poate legitima furtul sau abuzul in serviciu. Când ai votat pentru ce-ai votat? Democrația nu înseamnă că cei care au obținut un vot majoritar au dreptul să facă orice. Adică să acceptăm corupția ca normală?”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nicicând, cei în vârstă, n-au știut să aleagă, decât calea cea mai scurtă, către un kg de zahar, o sticlă de ulei, un pachet de orez și o portocala.Calea s-a numit fsn mai întâi, apoi s-a ajuns la formula ce ne-a distrus viețile, chinuindu-ne
Poate ca va era dor si, pe vremea lui Ciolos, nu aveati voie!
Cu ce va ajuta moartea lui Adamescu si inchiderea afacerilor romanesti?
Romania nu e Ukraina! Daca stiti o singura guvernare de drrapta buna, sa-mi spuneti si mie!
Oare treaba asta nu se putea face cand era timpul lui, pentru a nu se ajunge la proteste?