Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Cultura infantilizării și cărțile de colorat pentru adulți. „Un declin general al oamenilor care nu mai vor să facă lucruri care necesită efort”

Cărți de colorat pentru adulți

Foto: Guliver Getty Images

Așa cum e din ce în ce mai greu să dai de știri pe site-urile de știri, la fel de complicat a devenit să găsești cărți în librării. După ce îți faci loc printre carnete care îți dau impresia că gândurile tale sunt mai importante, dacă le scrii pe foi cu prețuri extraterestre, în fine, după ce reușești să treci de gume de mestecat cu nume existențialiste, sacoșe imaginate de artiști autohtoni, vederi depresive cu citate din Bukowski, drăgălășenii de pluș, candele cu miros de ceai de migdale și ceai cu aromă de tiramisu, ajungi la rafturi. Și acolo, la intrare, înainte de orice, te așteapta: Cărțile de colorat pentru adulți.

Vise plăcute

Armonii florale

Grădina secretă

Jurnal de colorat și de golit mintea

Camera Timpului: o poveste magică

Oceanul pierdut

În mare, avem trei specii: artă, terapie și noutăți. În mic, genurile sunt multe și împărțite meticulos: pentru cei care vor să doarmă, pentru cei care meditează, pentru cei care vor să își golească mintea, cărți de colorat pentru adulți cu Game of Thrones, Harry Potter sau Doctor Who, BD-uri, cu oceane, cu flori, cu animale, vintage, cu rotițe de ceas, cu călătorii, cu magie și, bineînțeles, cărți de colorat creative. Ultimele în trend sunt cele ironice: Să ai o viață frumoasă, nesimțitule!, Înjurături etc.

Începi să ai nostalgii pentru vremurile acelea, în care vedeai pe raft doar fețele lui J. K. Rowling sau Dan Brown. Acum a fost încoronată regină Millie Marotta. Sau mama fenomenului, Johanna Basford.

O origine a cărților de colorat pentru adulți este greu de identificat. Ele au existat, alături de om, de-a lungul deceniilor, dar constituiau doar un raft excentric prin librării. În anii '60 a mai fost o etapă de colorat printre adulți. Atunci, însă, cărțile erau politic-subversive, absurde, anarhiste. A se vedea The John Birch Society Coloring Book, cu pagina goală și provocarea: Câți comunisti găsești în această pagină? Acum avem de a face cu un alt tip de absurd.

În 2011, scoțiana Johanna Basford, ilustratoare de fel, a fost rugată de o editură să scoată un volum cu desene. Fiind și mamă, a ajuns la Grădina Secretă, o carte de colorat pentru adulți devenită instant best-seller.

Momentul era, oarecum, gestant. Hachette a lansat, tot în acea perioadă, „Terapie prin artă: 100 de desene antistres”, care a fost vândută în 3,5 milioane de exemplare. „Nu am văzut un astfel de fenomen în 30 de ani de publishing. Suntem la a 15-a republicare a unor titluri. Nu le putem tipări destul de repede!”, spune Lesley O’Mara, directorul Michael O’Mara Books, pentru The New Yorker.

2015 a fost cu adevărat anul coloratului pentru adulți. Operele create din stres au început să fie agățate pe frigider, pereți, Facebook, Pinterest, Instagram, au apărut hashtaguri specializate, s-au aprins dezbateri în legătură cu tipul de instrumente folosite, ca un corolar firesc companiile au inventat creioane de colorat speciale pentru adulți, producătorii au dat semne de criză. 

Și totuși, de ce colorează adulții cu atâta har?

O parte din psihoterapeuți spun că o astfel de preocupare ajută să te eliberezi de stres, să te centrezi, să fii mai bun, să uiți, să te regăsești.

Pe scurt, pentru că:

  • Nu mai vrei să fii adult. Nu mai poți, nu știi, ai obosit, e prea complicat.
  • Vrei să participi la o operă de artă prefabricată. E mai ușor ca cititul și nici nu îți umple mintea cu gânduri.
  • Ai nevoie de meditație, iar pozițiile de Yoga cer părți ale corpului pe care nu le deții.
  • Ești în căutarea timpului pierdut. Vrei să te simți iar liber și lipsit de griji ca un copil (vezi primul motiv din listă).

Există, însă, și oameni cărora coloratul adulților li se pare suspect. Susan Jacoby, autorul “The Age of American Unreason”, spune în Guardian: „Popularitatea acestor cărți este un declin general al oamenilor care nu mai vor să facă lucruri care necesită efort”.

Cathy Malchiodi, terapeut prin artă, crede că oamenii au nevoie de preocupări creative, iar asta nu înseamnă să colorezi desenele altcuiva. Donna Betts, președintele Asociației Americane a Terapiei prin Artă, este de aceeași părere: nu a folosit niciodată cărți de colorat în sesiunile ei de terapie și nici nu are de gând să o facă. Este o mare diferență între a colora și a face artă: „e ca diferența între a asculta muzică și a cânta la un instrument”.

Astfel de cârcoteli nu tulbură pe nimeni, iar piața Peter Pan continuă să înflorească pe o cultură a infantilizării. Ca o mare care se revarsa senină și inocentă peste evoluție. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Niste definitii din topor si multe prejudecati reductioniste: X crede ca terapia prin arta e ..., colorat nu e meditatie, activitatea X e mai buna decat Y.
    Foarte post-truth
    • Like 0
  • Cristina check icon
    În parte sunt de acord cu toată chestia legată de faptul că sunt insuportabil de multe caiețele, carnețele, jurnălașe și alte porcării asemenea, care nu au ce căuta în librării. Nu suport să colorez și nici nu îmi plac cărțile de colorat, însă mă declar adult inadaptat și fac tot ce pot să îmi găsesc supape care să mă ajute să recuperez anii pierduți încercând să fiu adult de nădejde. Și ce e așa rău în asta? Sunt foarte mândră că Moș Crăciun mi-a a dus o vioară, sper ca de sfântul Valentin să primesc un cimpoi :)) și iepurașul să-mi aducă niște tobe. Moș Crăciun de acu 5 ani mi-a adus un pian. E nasol să mergem la Cărturești din snobism și mai bine mai adopt un câine decât să îmi mai cumpăr cărți, pentru am deja câteva mii, strânse cu mare greu, pe care abia acum încep să le apreciez cu adevărat. Am deja suficiente cărți încât să prostesc pe oricine că sunt om de mare cultură, în timp ce eu nu vreau decât să mă întorc la vârsta la care îmi plăcea mai mult de mine și de lumea în care trăiesc, în care prietenii mei îmi păreau simpatici și amuzanți, nu niște încercănați triști obsedați de ideea de avansare la slujbele lor unde stau ”cât e nevoie”. Nu doar că nu vreau să fiu adult, ci refuz absolut ideea de a face tot posibilul să fiu cetățean de nădejde al unei lumi care e alcătuită din analfabeți,semi-analfabeți, carieriști, activiști wannabe. Niciodată lumea nu a fost mai ipocrită.
    • Like 3
  • E un articol foarte bun. Îmi pare rău pentru cei care se simt jigniți de cuvântul "infantil". Si care din cauza acestui simțământ nu văd pădurea de copaci, sau invers.
    Dacă nu te simți jignit de "infantilizare" , ai putea vedea că este un articol echilibrat perfect, care tine atât cu cei pro cât și cu cei contra , ba mai mult, autoarea incearca din răsputeri să nu se lase pradă unui conflict între cele două tabere. E si foarte realist scris.
    Ori cumva nu e acesta drumul parcurs în mai toate librăriile? Eu cred că da.
    Terapia prin colorat este una care dă rezultate. Chiar o face.
    Infantilizarea însăși , trăită în adult hood, este "pastila" pe care o înghiți cu sau fara conștienta de sine.
    M-am uitat peste o listă cu sinonime ale cuvântului " infantil", în speranța ca voi găsi ceva mai puțin "jignitor" pentru cei ce nu accepta adevărul din această terapie. Din păcate , nimic care să înlocuiască cu succes sursa dezbinării.
    Sa fii copil măcar câteva ore pe zi sau pe săptămână nu e nici o rușine.
    Care e forța tăria si puterea unui copil de a depăși problemele vieții fără a fi ranchiunos si dușmănos? Puterea de a trăi clipa, prezentul , Aici si Acum? O copilărie reconstituita de chiar noi înșine, ne aduce o viață lipsită de traume. Pt ca în așa momente sintem propriul nostru copil, înconjurat de propria noastră dragoste, protecție, grija.
    A folosi un astfel de gen de trăire, "infantilizarea" , îți aduce beneficii enorme dacă o abordezi asumat responsabil si matur, fără ofuscari si conotații malitioase.
    A fi copil înseamnă a intra intr-un stadiu pur de bine.
    • Like 1
    • @ Marilena Har Don
      Parerea mea e ca e o idee buna, nu un articol bun. Din pacate, sunt prea multe concluzii aiurea (vezi comentariul meu mai jos) si articolul e incomplet - daca mergi la articolul din the guardian, o sa vezi ce zic.

      Am vrut sa iti raspund pentru ca am gasit in comentariul tau o idee foarte buna, fix ce lipseste din articol: "O copilărie reconstituita de chiar noi înșine, ne aduce o viață lipsită de traume." E o idee foarte puternica, si spusa foarte bine: in momentul in care te poti auto-responsabiliza fata de trecutul tau si fata de prezentul tau, atunci poti avea grija de tine complet.
      • Like 1
  • Alexandra - ce păcat că ai întrerupt somnicul celor 42%. Vânt bun din pupa.
    • Like 0
  • Imi pare rau, dar este unul dintre cele mai slabe articole din republica, si mi se pare ca sunt publicate din ce in ce mai multe.

    Are niste concluzii pripite rau: in librarii nu mai sunt carti; colorezi => nu citesti; colorezi => nu esti adult; e foarte grav sa nu mai vrei sa fii adult vreo ora-doua duminica dimineata; la art therapy se face arta (nu), terapia prin arta pare sa fie buna, coloratul pare sa fie rau (sunt cam acelasi lucru).

    "e din ce în ce mai greu să dai de știri pe site-urile de știri, la fel de complicat a devenit să găsești cărți în librării".

    Nu e greu sa dai de stiri, depinde ce fel de stiri vrei sa citesti; iar librariile sunt pline de carti, si unele sunt chiar bune. Da, piata de carte era tragica in 2014, da, romanii cumpara 1 carte pe an, si 30% sunt carti de copii (sursa: mediafax)
    Dar se traduc multe carti, iar librariile online poarta o multime de titluri bune. Nu e greu sa gasesti carti.

    Si serios, Rowling si Dan Brown sunt exemple pozitive? Plus ca, Harry Potter sunt carti de copii - nu inteleg cum argumentul asta iti ajuta pozitia.

    „E ca diferența între a asculta muzică și a cânta la un instrument” - de aici se intelege ca daca nu stii sa canti, degeaba asculti muzica. Si atentie! in articolul din Guardian, era "a invata sa cânti la un instrument" - e diferit fata de a cânta. Prin traducere, s-a pierdut ceva important.

    Articolul la care faci referinta e mai bun. Daca faci o comparatie, s-ar putea sa te ajute pentru ca urmatorul tau articol sa fie mai bine structurat si mai complet:
    https://www.theguardian.com/lifeandstyle/2015/aug/17/coloring-books-adults-therapists-opinions
    • Like 4
  • Desigur, cei care coloreaza sunt cei care se ofenseaza. Cum spunea Heather Schwedeli in articolul original: "If you want to color, knock yourself out, but don’t call it meditation or therapy." Iti place sa colorezi, coloreaza. Dar nu numi aceasta activitate "terapie" sau "meditatie".

    Autoarea articolului nu a adoptat un ton superior (desi merita sa te intrebi de ce TU ai perceptia asta), pur si simplu a expus cateva dintre opiniile avizate ale psihologilor.
    • Like 1
  • Articol scris cu reavoință și un ton superior total nedrept. Aș paria că stimata autoare n-a încercat niciodată următorul experiment: într-o seară, după o zi lungă de muncă, sau într-o duminică dimineață, cu o ceașcă de cafea/ceai alături, cu telefonul/televizorul/radioul închis, să petreacă două-trei ore colorând. Pentru că dacă ar fi încercat, ar fi scris un cu totul alt articol.
    FYI: lucrez, urmez cursurile unui master 4 ore pe zi și am prieteni și familie. Sunt avidă consumatoare de film și citesc mai mult de o carte pe an. Nu mă încadrez în categoriile înșirate de autoare dar am 5 (cinci) cărți de colorat. Și am convertit și oameni din jurul meu la activitatea asta.
    • Like 6
  • Nu e adevarat, este o combinatie intre intelegerea faptului ca lucrurile merg pe un drum infundat si a neputintei de a schimba ceva. Singurii care mai muncesc sunt nemernicii care au un profit din asta.
    • Like 1
    • @ Anton Beton
      De cand se numeste "nemernic" un om / grup care munceste si face profit? Si ce daca sunt carti de colorat, daca asta se vinde, asta produci.
      • Like 1
  • Nu stiu daca ai vrut sa fi rautacioasa, sau doar aveai timp de pierdut si te-ai gandit sa abordezi subiectul asta, care prin felul cum l-ai scris, jignesti niste oameni si inclusiv pe mine.
    Eu sunt pasionata de colorat. Coloratul m-a ajutat enorm in perioada in care eram cu casa in renovare si efectiv simteam ca nu mai am rabdare sa ascult nimic si sa fac nimic.
    Ma ajuta sa ma relaxez, iar tu mentionezi mai sus despre "infantilizarea adultului"...
    Eu ma consider un adult responsabil, am familie, copil si job. Deci timpul meu liber este limitat, iar cand il am prefer sa colorez. Si am sa continui sa o fac. Consider ca ti-ai exprimat o parere, dar asta nu insemna ca trebuie sa tina cont de ea cineva. Stiu prea bine ca e loc destul in librarii si pentru cartile citite de tine.
    • Like 7
  • Mi-ai irosit cinci minute.
    Ma intorc la colorat, mai am patru pagini.
    • Like 9

Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult