Foto: Guliver Getty Images
Așa cum e din ce în ce mai greu să dai de știri pe site-urile de știri, la fel de complicat a devenit să găsești cărți în librării. După ce îți faci loc printre carnete care îți dau impresia că gândurile tale sunt mai importante, dacă le scrii pe foi cu prețuri extraterestre, în fine, după ce reușești să treci de gume de mestecat cu nume existențialiste, sacoșe imaginate de artiști autohtoni, vederi depresive cu citate din Bukowski, drăgălășenii de pluș, candele cu miros de ceai de migdale și ceai cu aromă de tiramisu, ajungi la rafturi. Și acolo, la intrare, înainte de orice, te așteapta: Cărțile de colorat pentru adulți.
Vise plăcute
Armonii florale
Grădina secretă
Jurnal de colorat și de golit mintea
Camera Timpului: o poveste magică
Oceanul pierdut
În mare, avem trei specii: artă, terapie și noutăți. În mic, genurile sunt multe și împărțite meticulos: pentru cei care vor să doarmă, pentru cei care meditează, pentru cei care vor să își golească mintea, cărți de colorat pentru adulți cu Game of Thrones, Harry Potter sau Doctor Who, BD-uri, cu oceane, cu flori, cu animale, vintage, cu rotițe de ceas, cu călătorii, cu magie și, bineînțeles, cărți de colorat creative. Ultimele în trend sunt cele ironice: Să ai o viață frumoasă, nesimțitule!, Înjurături etc.
Începi să ai nostalgii pentru vremurile acelea, în care vedeai pe raft doar fețele lui J. K. Rowling sau Dan Brown. Acum a fost încoronată regină Millie Marotta. Sau mama fenomenului, Johanna Basford.
O origine a cărților de colorat pentru adulți este greu de identificat. Ele au existat, alături de om, de-a lungul deceniilor, dar constituiau doar un raft excentric prin librării. În anii '60 a mai fost o etapă de colorat printre adulți. Atunci, însă, cărțile erau politic-subversive, absurde, anarhiste. A se vedea The John Birch Society Coloring Book, cu pagina goală și provocarea: Câți comunisti găsești în această pagină? Acum avem de a face cu un alt tip de absurd.
În 2011, scoțiana Johanna Basford, ilustratoare de fel, a fost rugată de o editură să scoată un volum cu desene. Fiind și mamă, a ajuns la Grădina Secretă, o carte de colorat pentru adulți devenită instant best-seller.
Momentul era, oarecum, gestant. Hachette a lansat, tot în acea perioadă, „Terapie prin artă: 100 de desene antistres”, care a fost vândută în 3,5 milioane de exemplare. „Nu am văzut un astfel de fenomen în 30 de ani de publishing. Suntem la a 15-a republicare a unor titluri. Nu le putem tipări destul de repede!”, spune Lesley O’Mara, directorul Michael O’Mara Books, pentru The New Yorker.
2015 a fost cu adevărat anul coloratului pentru adulți. Operele create din stres au început să fie agățate pe frigider, pereți, Facebook, Pinterest, Instagram, au apărut hashtaguri specializate, s-au aprins dezbateri în legătură cu tipul de instrumente folosite, ca un corolar firesc companiile au inventat creioane de colorat speciale pentru adulți, producătorii au dat semne de criză.
Și totuși, de ce colorează adulții cu atâta har?
O parte din psihoterapeuți spun că o astfel de preocupare ajută să te eliberezi de stres, să te centrezi, să fii mai bun, să uiți, să te regăsești.
Pe scurt, pentru că:
- Nu mai vrei să fii adult. Nu mai poți, nu știi, ai obosit, e prea complicat.
- Vrei să participi la o operă de artă prefabricată. E mai ușor ca cititul și nici nu îți umple mintea cu gânduri.
- Ai nevoie de meditație, iar pozițiile de Yoga cer părți ale corpului pe care nu le deții.
- Ești în căutarea timpului pierdut. Vrei să te simți iar liber și lipsit de griji ca un copil (vezi primul motiv din listă).
Există, însă, și oameni cărora coloratul adulților li se pare suspect. Susan Jacoby, autorul “The Age of American Unreason”, spune în Guardian: „Popularitatea acestor cărți este un declin general al oamenilor care nu mai vor să facă lucruri care necesită efort”.
Cathy Malchiodi, terapeut prin artă, crede că oamenii au nevoie de preocupări creative, iar asta nu înseamnă să colorezi desenele altcuiva. Donna Betts, președintele Asociației Americane a Terapiei prin Artă, este de aceeași părere: nu a folosit niciodată cărți de colorat în sesiunile ei de terapie și nici nu are de gând să o facă. Este o mare diferență între a colora și a face artă: „e ca diferența între a asculta muzică și a cânta la un instrument”.
Astfel de cârcoteli nu tulbură pe nimeni, iar piața Peter Pan continuă să înflorească pe o cultură a infantilizării. Ca o mare care se revarsa senină și inocentă peste evoluție.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Foarte post-truth
Dacă nu te simți jignit de "infantilizare" , ai putea vedea că este un articol echilibrat perfect, care tine atât cu cei pro cât și cu cei contra , ba mai mult, autoarea incearca din răsputeri să nu se lase pradă unui conflict între cele două tabere. E si foarte realist scris.
Ori cumva nu e acesta drumul parcurs în mai toate librăriile? Eu cred că da.
Terapia prin colorat este una care dă rezultate. Chiar o face.
Infantilizarea însăși , trăită în adult hood, este "pastila" pe care o înghiți cu sau fara conștienta de sine.
M-am uitat peste o listă cu sinonime ale cuvântului " infantil", în speranța ca voi găsi ceva mai puțin "jignitor" pentru cei ce nu accepta adevărul din această terapie. Din păcate , nimic care să înlocuiască cu succes sursa dezbinării.
Sa fii copil măcar câteva ore pe zi sau pe săptămână nu e nici o rușine.
Care e forța tăria si puterea unui copil de a depăși problemele vieții fără a fi ranchiunos si dușmănos? Puterea de a trăi clipa, prezentul , Aici si Acum? O copilărie reconstituita de chiar noi înșine, ne aduce o viață lipsită de traume. Pt ca în așa momente sintem propriul nostru copil, înconjurat de propria noastră dragoste, protecție, grija.
A folosi un astfel de gen de trăire, "infantilizarea" , îți aduce beneficii enorme dacă o abordezi asumat responsabil si matur, fără ofuscari si conotații malitioase.
A fi copil înseamnă a intra intr-un stadiu pur de bine.
Am vrut sa iti raspund pentru ca am gasit in comentariul tau o idee foarte buna, fix ce lipseste din articol: "O copilărie reconstituita de chiar noi înșine, ne aduce o viață lipsită de traume." E o idee foarte puternica, si spusa foarte bine: in momentul in care te poti auto-responsabiliza fata de trecutul tau si fata de prezentul tau, atunci poti avea grija de tine complet.
Are niste concluzii pripite rau: in librarii nu mai sunt carti; colorezi => nu citesti; colorezi => nu esti adult; e foarte grav sa nu mai vrei sa fii adult vreo ora-doua duminica dimineata; la art therapy se face arta (nu), terapia prin arta pare sa fie buna, coloratul pare sa fie rau (sunt cam acelasi lucru).
"e din ce în ce mai greu să dai de știri pe site-urile de știri, la fel de complicat a devenit să găsești cărți în librării".
Nu e greu sa dai de stiri, depinde ce fel de stiri vrei sa citesti; iar librariile sunt pline de carti, si unele sunt chiar bune. Da, piata de carte era tragica in 2014, da, romanii cumpara 1 carte pe an, si 30% sunt carti de copii (sursa: mediafax)
Dar se traduc multe carti, iar librariile online poarta o multime de titluri bune. Nu e greu sa gasesti carti.
Si serios, Rowling si Dan Brown sunt exemple pozitive? Plus ca, Harry Potter sunt carti de copii - nu inteleg cum argumentul asta iti ajuta pozitia.
„E ca diferența între a asculta muzică și a cânta la un instrument” - de aici se intelege ca daca nu stii sa canti, degeaba asculti muzica. Si atentie! in articolul din Guardian, era "a invata sa cânti la un instrument" - e diferit fata de a cânta. Prin traducere, s-a pierdut ceva important.
Articolul la care faci referinta e mai bun. Daca faci o comparatie, s-ar putea sa te ajute pentru ca urmatorul tau articol sa fie mai bine structurat si mai complet:
https://www.theguardian.com/lifeandstyle/2015/aug/17/coloring-books-adults-therapists-opinions
Autoarea articolului nu a adoptat un ton superior (desi merita sa te intrebi de ce TU ai perceptia asta), pur si simplu a expus cateva dintre opiniile avizate ale psihologilor.
FYI: lucrez, urmez cursurile unui master 4 ore pe zi și am prieteni și familie. Sunt avidă consumatoare de film și citesc mai mult de o carte pe an. Nu mă încadrez în categoriile înșirate de autoare dar am 5 (cinci) cărți de colorat. Și am convertit și oameni din jurul meu la activitatea asta.
Eu sunt pasionata de colorat. Coloratul m-a ajutat enorm in perioada in care eram cu casa in renovare si efectiv simteam ca nu mai am rabdare sa ascult nimic si sa fac nimic.
Ma ajuta sa ma relaxez, iar tu mentionezi mai sus despre "infantilizarea adultului"...
Eu ma consider un adult responsabil, am familie, copil si job. Deci timpul meu liber este limitat, iar cand il am prefer sa colorez. Si am sa continui sa o fac. Consider ca ti-ai exprimat o parere, dar asta nu insemna ca trebuie sa tina cont de ea cineva. Stiu prea bine ca e loc destul in librarii si pentru cartile citite de tine.
Ma intorc la colorat, mai am patru pagini.