Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cum ar fi fără TikTok

Foto CTP

130 de milioane de accesări, atât fac pe net postările care zic ce bine i-ar fi fost României dacă Ceaușescu ar fi rămas președinte după `89. Blocuri de locuințe fără număr, autostrăzi, hidrocentrale, fabrici de avioane și televizoare românești, metrouri la Cluj, Timișoara și Iași, țară suverană. Nenumărați tineri iau de bune toate astea.

De ce? Pentru că nu i-a învățat nimeni să gândească rațional. Sunt incapabili de luciditate, de obiectivitate, judecă doar în direcția care le place. Nu știu că inteligența înseamnă să înțelegi și ce nu-ți convine.

Ceaușescu după `89? Să raționăm.

Aproape tot ce s-a construit în anii `70 și `80 a fost cu bani de la FMI și Banca Mondială. Adică de la Occidentul putred. România Socialistă nu avea putere economico-financiară pentru asemenea investiții, cum n-avea nici sub guvernarea lui Ciolacu. În `89, Ceaușescu plătise datoria externă cu prețul stoarcerii la limită a românilor. Imaginea lui era pulbere, atât în ochii Vestului, cât și ai Rusiei. N-ar mai fi primit niciun cent credit. De unde bani de autostrăzi, avioane și blocuri, când economia autarhică a României ar fi fost total decuplată de investitorii străini? Miliardele băgate în România de UE n-ar fi existat. Nici blugi sau banane n-am fi putut importa. Ce să mai vorbim de mașini străine, visul acestor tineri?

Unde ar fi fost nenumăratele formații muzicale de după `89, de la Bug Mafia până la The Motans și Dirty Shirt? Manelele rămâneau la grupul Azur din Brăila, cu „Aoleu, se mărită Mona mea!”

TikTok-ul, pe care apar toate aceste basmagorii manipulatoare, nici gând să fi existat. Ar fi putut tinerii să posteze ce le trece prin cap, să înjure pe cine vor?

N-ar fi avut nici măcar posibilitatea să voteze AUR sau Georgescu Dumnezeilă.

Ar fi trăit într-o Românie neagră-cenușie, sărăntoacă, într-un regim de cazan și cazarmă, cu serviciul militar obligatoriu, pe care n-ar fi putut-o părăsi pentru Occident decât înot peste Dunăre. Sau evadând în droguri, care ar fi pătruns oricum în țară.

Un singur lucru i-aș întreba pe cei care azi au de la 15 la 35 de ani: oare de ce au ieșit în stradă să strige și să fie împușcați cei care aveau vârsta lor în `89?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult