Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum facem să intrăm în America fără viză

Cristian Tudor Popescu---

Drept răspuns la scurgerea, sau mai degrabă incontinența, a trei înalți responsabili ai administrației Trump, Vance, Hegseth, Waltz, în urma căreia au apărut în spațiul public replici politico-militare între aceștia, Trump a atacat la persoană publicația The Atlantic și pe redactorul-șef, numindu-le „un magazin în desființare” și un „ciudat”. A urmat imediat un supliment de insulte de la ministrul Apărării Hegseth, precum și minciuna că „discuțiile nu au conținut elemente secrete”. Cu calm, The Atlantic a publicat secvențe cât se poate de clare, indubitabile, care descriu când, unde și cum vor avea loc bombardamentele americane asupra rebelilor Houthi din Yemen. Nu numai America nemaga, o lume întreagă râde de cei trei măgârlani. Care, însă, pot face o lume întreagă, și România, să plângă. Și care nu vor fi trimiși în justiție pentru divulgarea tâmpească de date militare strict secrete.

 De ce? Pentru că Trump tocmai instituie, în până ieri cea mai mare democrație a lumii, justiția perfectă. Toate problemele și controversele judiciare din SUA sunt rezolvate simplu și eficient. Justițiabilii americani se împart în doar două mari categorii: cei care sunt pe placul regelui Trump și cei care nu sunt. Primii nu vor fi judecați niciodată, orice ar comite. Sau, dacă totuși se întâmplă să fie condamnați, îi grațiază regele. Ceilalți, oameni și țări, vor fi hăituiți și jecmăniți și pentru ce n-au făcut.

Vremea în care președintele SUA Bill Clinton dădea din colț în colț în fața anchetei procurorului Kenneth Starr și comisiilor senatoriale în cazul Monica Lewinsky sună ca un basm de-acum un veac.

De când Washingtonul ne-a impus din nou vize, politicieni și jurnaliști nu fac decât să se întrebe cum să ne punem bine cu Trump. Nimeni nu spune că ce vine acum peste noi din America sunt amatorismul abject, agresivitatea hrăpăreață și prostia la scară planetară. Prin urmare, iată niște soluții:

1. Să fie dat afară ministrul de Externe Hurezeanu care a avut îndrăzneala să răspundă măgăriilor lui Musk la adresa României, fiind amenințat pe loc cu demiterea de premierul Ciolacu. A doua zi după asta, ni se va da pomană, cum zice Trump, ridicarea vizelor.

2. Să-i dăm ceva lui Trump. Numai să știm dacă și ce vrea, că până acum nici n-a rostit numele România. Am putea să-l cadorisim cu un pământ rar, niscai artizanat geto-dac sau niște milioane de dolari taxă de protecție, că astea îi plac. Întrebarea e de unde, că bugetul e cuțit la os, cum ne anunță ministrul de Finanțe Barna.

3. Să iasă președinte Ponta, să joace golf cu Trump și să-l lase să câștige, cum a zis.

4. Să iasă președinte Simion și să dea turul doi înapoi, cum a zis.

5. Să ne oferim să fim noi al 51-lea stat al SUA, dacă tot nu vrea Canada. Ce credeți, ne ia Trump?

6. Să facă și România politica Ungariei lui Orban. Adică să înjure constant Bruxellesul, să bage bețe în roate Uniunii Europene, să se ploconească în fața lui Putin și Trump. Dacă suntem dușmanii UE și lacheii Kremlinului, poate îi vom fi simpatici lui Trump.

Ar mai fi una: România să dea dovadă de ceea ce tot plimbă prin gură românoșii, adică demnitate, și să împărtășească soarta Europei, ce-o fi scris și pentru noi, de e pace, de-i război. Eu, unul, mă simt onorat să trăiesc sau să mor ca român european, nu român american. Dar, dacă spun asta, nu pot fi decât un soroșist plătit. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

poseta pe scaun

Meteahna chiulului nu m-a părăsit nici în anii de facultate când, după prima oră de curs (cursurile ţineau două ore, cu pauză între ele), îl luam de mână pe soţul meu (pe atunci prieten şi apoi logodnic) şi îi spuneam „Hai să plecăm!” El (corect, disciplinat şi pasionat de fizică) încerca să se opună, dar până la urmă venea cu mine să hoinărim pe străzi sau prin parc, îmbrăţişaţi. Era atât de plăcut! foto: Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Grădina care începe cu o decizie, nu cu un buget: Kaamos. Dacă stai în fața grădinii tale și simți că „lipsește ceva", cel mai probabil nu îți lipsește un obiect nou, ci o idee clară despre cum vrei să arăte

Pentru mulți dintre noi, grădina reprezintă cu mult mai mult decât o bucată de teren în plus sau locul unde mai tundem iarba din când în când. Este cea mai importantă „cameră” a unei familii pe timp de vară. E locul unde copiii învață să descopere natura, unde prânzul de duminică se prelungește până la cină și unde, după o zi lungă, reușești în sfârșit să lași telefonul din mână pentru o jumătate de oră de liniște.

Citește mai mult

Hormuz - nava SUA

Hormuz este un nod sistemic, nu doar energetic. Importanța strâmtorii nu derivă doar din volumul tranzitat, ci mai ales de numărul mare de tipuri de produse care o traversează. Nu vorbim doar despre petrol brut sau gaze naturale lichefiate, ci despre produse petrochimice, polimeri, metale și semifabricate. Acestea sunt elementele invizibile care susțin producția globală. foto Profimedia

Citește mai mult