Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cum mănânc suflete de copii

CTP--

Credeam că în prima jumătate a acestui an am încasat maximum de minciuni sfruntate și lături, atât de la „popor”, cât și de la persoane publice. Mă înșelam, uitând un principiu fundamental în spațiul carpato-danubian: „Întotdeauna e loc de mai rău”.

La semnalarea unor „binevoitori”, văd o discuție de 5 minute pe youtube între redactorul-șef al site-ului Fanatik, dl Horia Ivanovici, și dl Neamitică Dragomir, sub titlul „Dialog incendiar după DECLARAȚIILE CONTROVERSATE ale lui CTP”. Din prima clipă, dl Ivanovici se aruncă într-o diatribă spumegoasă la adresa sus-numitului CTP, strigând din bojoci: „Mi-a venit să vomit, public îți spun domnule Cristian Tudor Popescu, mi-a venit să vomit”, „Să vrei să fii citit, băgat în seamă, pe spinarea copiilor noștri de 14 ani!...” (D. Dragomir: „Îi e foame lu CTP, îl doare la bască pe el de copii…”), „Mi-ai provocat repulsie, domnule Cristian Tudor Popescu, repulsie, n-o să mai citesc nimic din ce scrii, ever, niciodată!”, „Această filozofie a lui CTP, că el e un elevat, dar este un filozof al nemerniciei! Pe sufletele copiilor noștri de 14 ani!”, „Lu CTP ăsta chiar nu-i e frică de nimeni?”.

La un moment dat, dl Ivanovici și reproduce niște declarații pe care subsemnatul le-aș fi făcut despre festivalul „Beach, please!” și care i-au stârnit convulsia morală: „Muzica într-adevăr e urâtă. Dar e necesară muzica pentru copiii ăștia. E o descătușare. E un strigăt de revoltă al generației”.

Așa ceva n-am trăit vreodată în viața mea de gazetar. O minciună mai neagră decât bezna minții, un nigredo putrefact, o black hole.

Subsemnatul Cristian Tudor Popescu N-AM SPUS, N-AM SCRIS, NICIUN CUVÂNT, NICIO SILABĂ, VIRGULĂ, PUNCT despre festivalul „Beach, please!”. Cum să scriu despre un eveniment la care n-am fost prezent, și de la care nici măcar imagini la televizor n-am văzut, căci eram într-o perioadă de reducere a cantității zilnice de informații înghițite, din motive de sănătate.

Mă uit încă o data la clip. Fascinantă indignarea fumisterică cu care dl Ivanovici mă face albie de porci, sub îndrumarea magistrală a dlui Dragomir. Și știu ce urmează: indiferent ce voi scrie de acum înainte, chiar dacă dl Ivanovici nu mă mai citește, vor fi destui comentatori ce vor posta sistematic, într-o veselie, că sunt un pedofil bătrân, care mănâncă sufletele copiilor de 14 ani… 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm