Dacă vrei să te muți în Spania, lasă totul în urmă. Inclusiv „românismele”

Dacă vrei să te muți în Spania, lasă totul în urmă. Inclusiv „românismele”.

În ultimul an am văzut mulți români care visează la Spania. Unii vor o viață mai liniștită. Alții caută siguranță, un salariu mai bun sau pur și simplu șansa de a o lua de la capăt. Toate sunt motive legitime.

Există un lucru despre care se vorbește prea puțin.

Dacă vrei să te muți în Spania, nu este suficient să schimbi țara. Trebuie să schimbi și o parte din bagajul pe care îl porți în cap.

Lasă acasă „românismele”.

Lasă ideea că orice problemă se rezolvă „cu o atenție”. Uită de reflexul de a căuta scurtături. Uită de întrebarea „dar nu se poate și altfel?”. Învață că regulile există ca să fie respectate, nu negociate.

Lasă în urmă și nevoia permanentă de a impresiona.

În Spania, comportamentul normal valorează mai mult decât orice tricou de firmă purtat peste burtă. Lanțurile groase de la gât nu impresionează pe nimeni. Nici mașina cumpărată ca să demonstrezi ceva. Nici poveștile despre combinațiile tale, despre relațiile tale sau despre cât de „descurcăreț” ești.

Aici, oamenii apreciază mai mult să fii decent decât să pari important.

Știu că pentru unii sună ciudat. Venim dintr-o cultură în care am fost învățați să ne validăm prin aparențe. Să arătăm că avem. Să demonstrăm că suntem cineva. Să ne construim o imagine.

În Spania, imaginea contează mai puțin decât caracterul.

Nu te întreabă nimeni cine este tatăl tău. Nu interesează pe nimeni ce funcție avea unchiul tău în România. Nu primești respect prin asociere. Îl câștigi singur.

Și îl câștigi greu.

Spaniolii sunt oameni calzi, dar nu își oferă încrederea imediat. Sunt politicoși, zâmbesc, te ajută, te primesc. Dar între cordialitate și încredere există o diferență uriașă.

Au nevoie de timp să te observe.

Vor să vadă dacă îți respecți cuvântul. Dacă muncești când spui că muncești. Dacă ești același om și când ai nevoie de ceva, și când nu ai.

Nu îi cucerești cu vorbe.

Îi convingi prin consecvență.

De aceea, atunci când îți acordă încrederea lor, valoarea ei este enormă.

Nu mai ești „românul”. Nu mai ești străinul. Ești de-al lor. Și vorbesc din experiență!

Invitat la masa lor. Chemat la o bere fără motiv. Recomandat pentru un loc de muncă. Susținut atunci când ai nevoie. Inclus în cercul lor.

Iar asta nu se cumpără și nu se obține prin șmecherie. Se câștigă.

Ăsta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat de când am ajuns aici: Spania nu îți cere să renunți la identitatea ta. Nu îți cere să uiți limba română, tradițiile sau locul din care vii.

Îți cere doar să lași în urmă ceea ce nu te ajută să crești.

Ar fi minunat dacă am înțelege că succesul într-o țară nouă nu înseamnă să reproduci vechile obiceiuri într-un decor diferit.

Iar dacă pleci în Spania și reușești să lași acasă șpaga, combinațiile, aroganța și nevoia de a impresiona, s-ar putea să descoperi ceva neașteptat.

Că nu doar țara s-a schimbat.

Ci și omul care trăiește în ea.

Viva, Espana!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp