De ce stai pe aplicațiile de dating, dacă ești sătul de conversații reci care nu duc nicăieri. „Poate dai de cineva în cele din urmă”

Foto: Getty Images

„Ești prea rațională, pare că nu ai emoții.”

Dacă vă mirați de aceste reproșuri pentru că le auziți mai degrabă între o discuție dintre o femeie și un bărbat, ea strigându-i lui aceste lucruri, uite că există și situația inversă.

Cum am ajuns aici?

Parcul Tineretului e frumos în octombrie. Nu e nici foarte rece, nici foarte cald, iar oamenii se plimbă agale pe alei.

„Știi că acum mi-am pus meseria la status, pe Bumble?” îi spun bărbatului cu care sunt. „M-am asigurat că nu o să mai am multe match-uri!” Râdem cu lacrimi. Bumble, aplicația de dating pe care sunt de 5 luni, face testing și tot schimbă butoanele, recompensele, nudge-urile. Una dintre consecințe este că nu mai am habar cine îmi dă match. Sau poate că nu mai am așa multe de când mi-am dat seama că am aplicat principiile de marketing și economie comportamentală... în dating.

Ale cui sunt reproșurile de mai sus? 

Ultra-învățare sau Immersive Learning

Recent am început să citesc o carte despre ultra-învățare. E despre cum a reușit autorul, Scott Young, dar și alții, să învețe rapid anumite lucruri, de la computer science, la limbi orientale. Pentru că trebuie să cunosc multe domenii în meseria mea de Behaviour Designer și Growth Hacker, de la psihologie la economie, de la copywriting la marketing, de la business la UX și vânzări, am nevoie să învăț repede și eficient.

Bărbatul cu care sunt este un fost „date”. Adică ne-am cunoscut prin Bumble, am povestit despre toate prima dată, numai despre relații nu. Despre toate însemnând... fizică. Fiind fizician, l-am bombardat cu întrebări și asta a făcut conversația noastră foarte bogată.

Nu doar el, dar și alții cu care m-am mai întâlnit, au avut și încă mai au nevoie de o perioadă, mai scurtă sau mai lungă, să afle lucruri despre sine. Aici mă refer la ce vor de la o relație. Doar că stând și reflectând la asta nu vei descoperi multe. Cunoaștem zăpăceala după o despărțire, când nu știi cine mai ești tu și trebuie să îți iei timp să te cunoști, să îți crești stima de sine, să te accepți așa cum ești și să mergi mai departe.

Mulți dintre noi am trecut prin asta.

Vine o vreme, însă, când simți că ești gata de a începe să cunoști alți oameni și de a ieși la dating. Fiecare om e diferit și are felul său de a aborda lucrurile. Un introvertit s-ar putea să nu facă niciodată ce voi propune eu, iar un extrovertit s-ar putea să aibă niște idei mult mai avansate citind articolul acesta.

„Dacă vrei să afli ce vrei de la o relație sau măcar ce cauți, ar trebui să încerci immersive learning timp de 3 luni, să zicem”.

Partenerul meu de plimbare pare că se gândește. Deja după ce râseserăm de cum am ajuns eu să mă folosesc de marketing și gamificare în dating, nu ne mai miră nimic. „Timp de 3 luni ieși cu toate femeile care spun da, fie că e live, fie că e pe Meet sau Zoom, notezi experiențele și observi tiparele. Cel puțin ai niște date despre tine pe care nu le poți afla altcumva”.

Pachetul Diamond în relații

În marketing avem diferite tehnici de a promova serviciile sau produsele. Unele sunt bazate pe intuiție (și nu merg mereu), altele sunt bazate pe știință. Eu lucrez cu ultima abordare.

Suntem influențați de cum ne sunt prezentate produsele și de cum sunt promovate pachetele de abonamente. Cred că toată lumea a accesat cel puțin o dată o variantă gratuită sau un trial al unui serviciu. Doar să vadă cum funcționează și să se acomodeze cu serviciul. Ulterior (gândește marketerul), să-l îndrăgească așa tare încât să fie dispus să plătească mai mulți bani pe varianta cu plată sau să facă un upgrade la o variantă Premium.

Pentru a face asta, clientul trebuie să audă de tine și să fie suficient de curios încât să intre pe site sau în aplicație. Apoi să navigheze pe pagina ta și, ori din prima interacțiune, ori mai târziu, să acceseze serviciile sau produsele tale. În mare parte din cazuri, va începe cu prețurile mai mici.

La fel este și în dating.

Potențialul partener trebuie să se oprească la poza ta (Awareness). Apoi să-ți citească profilul (Acquisition). Apoi să fie atât de convins încât să dorească să vorbească cu tine, să-ți dea match (Activation). După aceea să fie să creadă că această conversație merită mai mult și este dispus să facă pașii următori și să vă vedeți (Retention). De aici intrăm în zona de Revenue, dacă vrea să și „cumpere”. În cazul nostru ne referim la mai multe întâlniri romantice, care fac parte din pachetul de bază. Să-i zicem Standard.

De aici începe altă poveste. În marketing urmează Referrals, dar nu e cazul aici (deși amicul meu fizician mi-a spus că fetele au practicat și metoda aceasta). În această etapă vorbim despre Pachetul Profesionist, urmat de Pachetul Diamond.

Evident, de la caz la caz, aceste ”pachete” diferă. În fiecare punct din interacțiune există o dinamică. Fiecare „dans”, cum îl numesc terapeuții de cuplu, sau fiecare dinamică, se joacă la anumite niveluri.

Amicul meu se uită acum cu mare interes la mine. Probabil că și voi vă uitați.

Ce vreau să spun prin asta?

Cum ar putea arăta „pachetele” de dating

Dacă trecem de zona de Awareness, Aqcuisition și Activation, până ajungem la conversație și întâlnire romantică, urmează zona Pachetelor. Acestea au și ele farmecul lor: să apreciezi un profil bine făcut, să-ți alegi întrebarea de deschidere, să te gândești cum menții conversația și așa mai departe.

Din pachetul Standard fac parte lucrurile de bază, care ne fac să avem o conversație. Ce muzică asculți, la ce filme te uiți, cum îți petreci timpul liber, cum arăți/ miroși, ce tip de activități fizice avem în comun, ce mâncăruri ne plac și așa mai departe.

Acest pachet Standard poate conține elemente diferite, de la o persoană la persoană. La unii poate să fie vorba despre ce am scris mai sus. La alții despre zona materială, cum ar fi dacă ai un salariu mare, o casă, o mașină sau alte bunuri. La alții despre spiritualitate, muncă, sex sau alte ciudățenii personale. La mine, așa cum zice în descriere, e despre a avea simțul umorului, a putea avea conversații inteligente și de a ști ce vrem să facem în viață (mă rog, pe asta nu am scris-o neapărat, dar pachetul meu Standard e mai atipic).

Eh, de aici vine greul, așa cum a convinge un client să dea upgrade e al naiba de greu. Pentru că dacă una dintre părți nu pare că îndeplinește „condițiile” nescrise, se duce naiba totul. Și chiar dacă Bumble încearcă să ofere „retargeting”, arătându-ți profilele unor oameni cărora le-ai dat unmatch, aici e greu să mai muști momeala.

Însă, dacă totuși ai trecut de acest pachet, și pentru unii poate însemna o conversație, un date, cinci date-uri, zece date-uri-, atunci treci la următorul. Bine ai venit, Pachetule Profesional! Aici dansul e deja mai subtil. Dacă la început dansam stângaci, ne călcam pe picioare, ne făceam că nu vedem ce nu merge, aici ne prefacem cu artă. Începem să vedem un orizont mai îndepărtat și să urmărim anumite scopuri.

Obiectivele se schimbă. Suntem în zona de Ar putea acest partener să-mi fie soț/soție pentru o perioadă mai lungă de timp, preferabil toată viața? Aș putea să mă bazez pe el? Să fiu vulnerabil?

Așa că urmărim lucruri mai sensibile și adânci. Ce stil de viață are, ce face în weekend, cum vede jobul său și unde vrea să ajungă, cine sunt prietenii săi, ce valori are și așa mai departe. Pentru fiecare, așa cum am precizat, poate arăta diferit și poate avea perioade mai scurte sau lungi de timp. Pentru unii poate începe după două săptămâni, la alții după 2 luni și tot așa. La mine începe după o săptămână sau chiar mai devreme, dar durează o vreme, și include multe ingrediente.

Aici e un punct sensibil în experiența noastră. Dacă în acest dans subtil aflăm că nu merită să mai investim efort și energie (poate și bani, aviz bărbaților), atunci totul se poate deteriora foarte rapid.

Dacă totuși, ajungem să mergem mai departe, atunci vine al treilea pachet, Diamond. Aici începem să fim destul de vulnerabili. Să ne uităm după multe nuanțe, să oferim lucruri pe care nu le-am oferit decât celor care ne cunosc destul de bine, să fim „noi” așa cum suntem când nu ne vede nimeni. Intrăm în zona de empatie, dorințe intime, frici care ne paralizează, într-un cuvânt, vulnerabilitate.

Vedeți voi, până în acest punct al interacțiunii dintre parteneri e o cale lungă, de multe ori. Până aici avem un segment de „clienți” care începe din partea de sus a pâlniei, din aplicațiile de dating, și sfârșește la baza lui, unde mai sunt 2-3 persoane.

„Deci fostul tău nu a ajuns la Dimond!”, îmi zice amicul meu. Ne uităm unul la altul cu lacrimi în ochi, încercând să ne abținem pe sub măștile chirurgicale.

„Ești cam lipsită de emoții, prea organizată și structurată, dar cred că ai ceva sensibilitate fiindcă scrii poezie și poeții sunt mai altfel”. Aceste reproșuri mi le-a zis fostul meu, sub o formă sau alta, cu care m-am văzut timp de o lună.

Pentru pachetul Dimond trebuie să ai răbdare. Nu e ca și cum ți-ai cumpăra cu banii jos ultima generație de telefon, imediat ce apare, dar vrea să ai aceleași sentimente ca cineva care a muncit pentru acei bani.

Este fix ca și cum ai muncit pe brânci pentru acei bani ca, într-un final, să-l poți cumpăra și aprecia altfel. Pachetul acesta vine cu încredere. Dacă nu reușești să cultivi încrederea încă de la început, nu vei ajunge niciodată într-o zonă de vulnerabilitate.

Fix ce s-a întâmplat în fosta mea relație. Fix ce se întâmplă în multe relații: nu ai încredere, nu ai nimic bun.

Ce ne ține în aplicațiile de dating

Nevoia.

Avem o nevoie. În orice start-up, atunci când vrei să începi o afacere, trebuie să te întrebi cât de mare este problema în societate, cât de des se întâlnește, cu ce frecvență, dacă ține de o nevoie fundamentală și așa mai departe. Apoi începi să construiești soluția. Mă rog, așa ar fi de preferat. De multe ori oamenii au o soluție și apoi caută o problemă pentru ea. E absurd, dar așa stau lucrurile de multe ori.

Ei bine, noi (oamenii singuri) avem o nevoie. Și una fundamentală. O să o formulez în termeni mai aproape de ceea ce urmăresc eu: un parteneriat stabil. Prima nevoie ține de sex, pe scara lui Maslow, dar s-a inventat Tinder pentru asta. Atâta timp cât noi nu rezolvăm această nevoie, fie prin întâlniri în viața reală, fie prin aplicații (serioase) de dating sau ale aranjamente (ale părinților), vom tot folosi mijloacele acestea.

În cazul de față, Bumble sau OkCupid (nu-l folosesc încă, dar am auzit feedback pozitiv). Mai sunt și altele, după caz, și de la țară la țară.

De ce, după sute de conversații, date-uri ratate și dezamăgiri, le mai folosim?

Aici vine teoria mea.

Trecem pe lângă niște cupluri. Amicul meu fizician înțelege perfect ce zic. Nu se gândise așa, dar acum are sens. Din fericire sau nefericire pentru mine, primesc constant feedback că are sens ceea ce zic. Îl întreb pe el de ce mai stă în Bumble, dacă e sătul de conversații reci, care nu duc nicăieri. Atenție, el nu e genul care să iasă des la întâlniri romantice!

„Poate dai de cineva în cele din urmă”.

Aș zice că speranța e cea care ne menține, dar mai mult ține de nevoia noastră primordială. Singurătatea te omoară, la propriu.

Folositul aplicațiile de dating e ca un joc (pe lângă dopamina pe care o primești înainte de a le deschide). Știi că sunt niște oameni noi acolo. Știi că poate ai o conversație interesantă la activ. Chiar dacă acestea nu-ți aduc „clienți” în pachetul Standard, știi că există o pâlnie largă pentru asta. De aceea tot continui. Doar ai un Pachet Diamond de oferit și a fost folosit de atât de puține ori în viață! Mai există și altele după Diamond, însă de dragul conversației o să mă opresc la acesta.

Cum se traduce asta în gamificare?

Păi, dând constant Swipe devii ca personajul Mario, dar fără obstacole. Speri ca în cele din urmă să dai de niște bănuți, pe undeva. Uneori îi descoperi, și asta se traduce în match și conversație, alteori e doar o păcăleală. Din acești bănuți, ceea ce părea puțin, cu cât explorezi mai mult conversația și interacțiunea, cu atât îți dai seama că poate sunt mai mulți bunuți aurii acolo. Inima începe să îți bată tare, iar anticiparea e la cote maxime.

Îți imaginezi deja, fără să-ți confirme nimeni, că acești bănuți fac parte dintr-un cufăr. Iar acest cufăr, această comoară, poate să conțină mulți bănuți aurii. Ce bucurie pe Mario! Cât de mult ai așteptat! Cât efort ai depus pentru asta! Numai să audă prietenii cu cine te întâlnești, că partener minunat!

De multe ori, așa cum ne-a demonstrat-o tristă experiență, deschiderea cufărului nu-ți aduce mai mulți bănuți. Ci doar niște tinichele fără valoare. Te așteptai și la rubine, cristale și alte diamante, dar când colo e doar poleială. Uneori sunt și șerpi care te prind de mână și vrei să fugi naiba cât mai repede de acolo. Sau alte animale dubioase.

Așa că, frustrat, Mario închide capacul.

Alteori, Mario se avântă printre tinichele și lucruri fără valoare. Îl găsim din nou în joc, după 6 luni.

Rareori, Mario mai ajunge să se bucure de mulți bănuți aurii, precum un jucător de noroc care pariază ani de zile și-ntr-o zi îi surâde și lui norocul. Dar asta nu ne-o poate certifica niciun studiu (momentan). În acest caz, nici vorbă despre Referrals de la foștii.

--

„Tu ce crezi, am eu standarde ridicate sau acesta e doar stilul meu de a fi, fără prefăcătorie?”

„Așa ești tu și acesta este publicul tău targetat, din ce în ce mai mic”, îmi răspunde râzând, amicul meu. „Știi asta deja și înțeleg că nu poate fi altfel.”

Mergem cu același ritm prin parc. Ne-am lămurit deja cum stăm, în viața personală. Mergem cu trenuri diferite, în ritmuri diferite.

Parcul Tineretului e frumos în octombrie. Colorat, cu galben, ca și Bumble.

Ne transmite mult optimism. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp