Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Direcția Națională, pentru prima dată în 500 de ani, împotriva Corupției

Stimați cititori și contributori, republicani și monarhiști, ai Republicii.ro, îndrăznesc să spun că trăim momente unice în istoria României.

De aproape 500 de ani încoace, de când domnii Munteniei și Moldovei au început să plătească mucarerul către sultan, adică să se prezinte personal la Istanbul cu șpaga considerabilă care le îngăduia să mai rămână pe tron, corupția intră în fibra istoriei noastre.

Mihai Viteazul a ajuns domnitorul Țării Românești printr-un mix de trafic de influență, mită, credite nerambursate și crimă care stârnește și astăzi admirația bunilor români.

Sub fanarioți, Țările Române devin adevărate turnuri de șpagă, de la Vodă achiziționându-și căftănirea la Înalta Poartă cu o căpiță de bani peșin, până la ultimul zapciu care storcea țăranii ca să-și plătească funcția. 

Mihail Sturza, pe care l-a prins revoluția de la 1848 domn al Moldovei, a binecuvântat construirea a sute de km de drumuri și poduri, a eliberat robii țigani ai domniei, a înființat școli de arte și meșteșuguri, dar a și traficat în neștire, pe bani grei, titluri și funcții, mărind numărul boierilor de la 850, la 3.750.

Cu asta s-a ocupat și Alexandru Ioan Cuza, patronând o colecție impresionantă de atribuiri fără licitație, decrete ilegale, șpăgi luate de la „investitori strategici” străini, în vreme ce reforma statul.

Independența României e consfințită de corupție. Construirea primei rețele de căi ferate, atribuită companiei germane Strousberg, la propunerea lui Carol I, a fost marcată, din 1868, până în 1880, de un lung șir de abuzuri, mită, escrocherii, jaf din bugetul țării. Sub presiunea cancelarului Bismark, statul român este silit să răscumpere până la urmă, în mare pierdere, întreaga rețea feroviară. Câteva zile mai târziu, Germania, Franța și Anglia, recunoșteau, după ani de tergiversări, Independența României.

De mult corupția ucide pe aici. După Primul Război Mondial, au fost încheiate în serie contracte de achiziție de avioane militare vechi și cu defecte din Occident, în urma cărora mulți piloți români și-au pierdut viața, iar intermediarii, între care prințul Carol, viitorul rege, au încasat comisioane grase. Carol al II-lea a fost, probabil, cel mai corupt șef de stat din istoria modernă a României, spre deosebire de urmașul său, Mihai, ultimul rege, care a rămas până la sfârșit un exemplu de cumpătare și demnitate pentru poporul român.

Despre corupție în comunism și în cei douăzeci și ceva de ani de după, n-are rost să mai amintesc.

Deci, și nu e o figură de stil: nu știu cum a fost pe vremea lui Vlad Țepeș, dar în ultima jumătate de mileniu nu a existat pe aceste meleaguri o acțiune anticorupție sistematică, susținută, îndreptată asupra întregului spectru politic-economic-financiar, fără discriminare, așa cum întreprinde acum Justiția română, cu Direcția Națională Anticorupție în prima linie.

Spun că DNA e principala forță de modernizare a României, în sensul că, economisind prin reducerea corupției miliardele de euro pe care țara le pierde, apar banii pentru investiții, stradă, școală și spital. Altfel, a investi în condiții de corupție generalizată, e ca și cum ai băga vitamine într-un organism bolnav de cancer – tumorile sug vitaminele și înfloresc. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Pachet invatator

Dimineața excursiei e mereu la fel: voci grăbite, ghiozdane care nu se mai închid, copii care se învârt ca niște planete mici în jurul autocarului. Îi număr din priviri, să fiu sigur că nu lipsește nimeni. Întotdeauna mai e cineva care și-a uitat șapca, sticla de apă sau emoțiile acasă. Eu încerc să par calm, dar înăuntru, recunosc, e și la mine o furtună.

Citește mai mult

Petre Lăzăroiu

E momentul să vorbim serios despre cât de mare e o pensie mică. Și nu, nu încerc să glumesc cu voi, pentru că astea nu sunt timpuri amuzante, de fapt. Dar am văzut intervenția fostului judecător CCR, Petre Lăzărăroiu, la B1 TV spunând că pensia lui de 10.000 de euro nu e una atât de mare, dacă chiar stai mai bine și te gândești. Ca să nu avem vorbe la proces, îl voi cita exact pe domnul judecător, astfel încât să putem face o analiză cât mai specifică a situației: ”Cu 41 de ani de cotizație, pensia mea este puțin spre 10.000 de euro. La un salariu de 60.000 de lei, adică 12.000 de euro. Eu nu înțeleg de ce atâta tam-tam. Nu juriștii fac legea, parlamentarii fac legea.” Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult