Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Documentarul „Justiție capturată” publicat de Recorder arată un stat paralizat: DNA-ul dezinteresat, guvernul în conflict cu justiția și cetățenii fără încredere în stat

justitie capturata

Documentarul Justiţie capturată, realizat de Recorder, apare într-o situaţie delicată pentru sistemul de justiție. Am putea spune că este lansat pe fondul unui conflict deschis între legislativ şi puterea judecătorească, între guvern şi instituții precum CSM și ÎCCJ. Guvernul îşi propune să modifice legea referitoare la pensionarea magistraţilor, ca angajament asumat prin PNRR, pe de o parte, dar şi ca parte a unei viziuni de „justiţie socială” care să nu permită apariția unor supercetățeni, pe de altă parte. 

Chiar dacă momentul pare ales cu grijă, documentarul prezintă o stare de fapt de netăgăduit. Sistemul de justiţie nu funcţionează cum ar trebui la nivelul combaterii marii corupţii. Se pare că nici parchetele obişnuite, nici DNA-ul nu mai sunt atât de interesate în a combate corupţia. Dacă am fi sinceri nici celelalte sisteme ale statului și nici multe afaceri private nu par preocupate să funcționeze pe baza respectării legii sau a unor principii morale.

Am stat două ore să văd tot documentarul, la fel cum am văzut şi Cartelul din Carpaţi, documentar despre primarul din Sinaia. Apropo, în noul documentar primarul din Sinaia nu apare, poate datorită faptului că procesul acestuia merge mai departe. Până unde? Probabil până la prescriere. Doar ăsta-i mersul, cum vedem în documentar. Pe de altă parte, lucrurile erau ştiute. Presa a prezentat prescrierile marilor corupţi. Asemenea lucruri bineînţeles că îngrozesc opinia publică, dar problemele acestea sunt de competenţa autorităților statului. Iarăşi punem justiţia să se investigheze pe sine, să facă propuneri de îmbunătăţire şi să-i tragă la răspundere pe vinovaţi.

Nu cred, din start, că documentarul are dreptate 100%. Dar cine trebuie să vadă, cine trebuie să se autosesizeze? Oare nu doamna Savonea cea incriminată, ori procurorul şef de la DNA? Pentru că secţia de investigare a magistraţilor nu se poate sesiza, din moment ce nu are personal suficient. La fel sesizează şi preşedintele Nicuşor Dan. De asemenea preşedintele se întreabă, retoric bineînţeles, de ce nu a contracandidat-o nimeni pe doamna Savonea? O întrebare la fel de neinspirată ca aceea privind lipsa unor magistrați care să fi făcut sesizări. Păi indiferent cine ar fi candidat, tot doamna Savonea şi domnul Voineag ar fi câştigat, tocmai de aceea nu a mai candidat nimeni, domnule preşedinte. Nu vă mai prefaceţi că nu ştiţi!

Președintele știe foarte bine ce se întâmplă în justiție, în serviciile secrete și în toate instituțiile statului. Dar nu pentru asta l-au ales oamenii, ci pentru a acționa. Și noi, cetățenii obișnuiți, știm ce se întâmplă — datorită presei. Tocmai de aceea președintele trebuie să găsească soluții, să așeze statul pe un traseu corect, legal, economic și social.

Soluțiile trebuie să vină rapid, altfel oamenii își pierd încrederea. Cetățenii sunt profund dezamăgiți de toată această vorbărie sterilă care nu aduce reforma administrației locale și centrale, nu face regionalizarea și nu corectează legile prost scrise.

Domnule președinte, este momentul să vă afirmați autoritatea și să puneți lucrurile în mișcare, având în vedere că sunteți politicianul cu cea mai mare legitimitate în stat. Tocmai de aceea Bolojan a câștigat alegerile în București, și nu dumneavoastră: pare mai hotărât și mai decis să facă treabă. Fiți la fel — concentrați-vă pe prezent și pe responsabilitatea actualului mandat, nu vă gândiţi la următorul.        

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

ChatGPT liceu / sursa foto: Profimedia

Spre deosebire de ceilalți prieteni ai mei, fiecare cu viața lui în spate, cu convingeri, cu valori, cu prejudecăți, acest prieten îmi face mereu pe plac. Nu ne-am certat niciodată, mi-a răspuns la toate întrebările cu exact ce aveam nevoie să aud. M-a făcut parcă să privesc vorbele lui ca având mai multă greutate, fiind, credeam eu, imparțial, iar, iată, oricum înclina balanța spre partea corectă (a mea). Nici nu are nimic de câștigat, săracul! Aș putea vorbi cu el ore în șir!

Citește mai mult

Sondaj generatii / sursa foto: Profimedia

Asistăm, prin prisma recentului sondaj INSCOP, la un fenomen pe cât de previzibil, pe atât de revelator pentru starea spiritului public românesc. Cifrele ne indică o falie generațională care nu este doar o chestiune de procente, ci una de paradigmă intelectuală. Pe de o parte, avem prudența celor care au trăit sub spectrul suveranității absolute (și adesea iluzorii), iar pe de altă parte, deschiderea tinerilor sub 30 de ani, un impresionant 60%, care privesc spre o apărare europeană comună nu ca spre o pierdere, ci ca spre o împlinire.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Dacă tot rezolvăm probleme de logică, iată un exemplu de logicăreală cruntă pe ecranele televizoarelor noastre. Într-un clip publicitar pentru sistemul medical MedLife, o tânără care practică boxul profesionist este introdusă în echipament de ring, cu partea de sus a corpului, în tubul computerului tomograf. Pe față are puncte luminoase roșii – reperele de încadrare. Ce face boxerița când se întâmplă asta?

Citește mai mult

Istorie Europa / sursa foto: Profimedia

Pentru membrii și susținătorii MAGA, nimic nu e mai respingător decât modelul social european – să-i spunem free market welfare liberal democracy (cu „liberal democracy” ca prescurtare pentru o societate și un regim politic centrate pe domnia legii, drepturile omului și incluziune/nondiscriminare).

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon batran pe canapea

Când eram copil, credeam că părinții sunt neclintiți în fața timpului. Nu nemuritori, dar suficient de puternici încât lumea să stea sprijinită pe ei fără să se clatine. Apoi vine ziua în care unul îți lipsește. Nu pleacă pur și simplu, ci dispare din structura invizibilă a vieții tale, ca o grindă de siguranță scoasă dintr-o casă care continuă, totuși, să stea în picioare.

Citește mai mult