Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Duhoarea lui Dragnea

Cristian Tudor Popescu

 „Să ne respectăm campionii! L-am băgat și pe Gică Popescu în pușcărie, și cu ce ne-am ales?”.

Asta este gândirea de Drept a premierului României, Marcel Ciolacu, candidat la președinție. Dl Ciolacu spune „l-am băgat în pușcărie”. Cine? Noi. Ca și cum sentința ar fi fost dată în cazul G. Popescu de un tribunal al întregului popor, nu de o instanță de judecată. Dl Ciolacu nu spune că Gică Popescu a fost condamnat pe nedrept, ci că un campion ca el n-ar fi trebuit condamnat nicidecum. De ce? Pentru că e campion. Și că, oricum, nu ne-am ales cu nimic, căci Justiția e un biznis pentru popor, la care suntem părtași cu toții și trebuie să facem un ce profit (în treacăt fie spus, pe lângă cei 3 ani de închisoare pentru manipularea de bani negri în transferuri de fotbaliști, G. Popescu a fost și obligat la plata către stat a peste 2 milioane dolari). 

 Dl Ciolacu mai pronunță și un „și”: „L-am băgat și pe Gică Popescu în pușcărie”. Ca și cum dna Elisabeta Lipă, cazul despre care dl Ciolacu făcea vorbirea de mai sus, ar fi fost deja închisă, iarăși, de noi toți. Or, dna Lipă nu va fi nici măcar deranjată de Corpul de Control al Guvernului, căci așa a hotărât judele Ciolacu: „Lucrurile sunt foarte clare, nu am de ce să trimit corpul de Control. Sunt niște anomalii în lege. Eu am discutat și cu domnul Covaliu, și cu doamna Lipă, și sunt convins că, până vor ajunge la aprobarea noastră în Guvern, lucrurile vor fi clare”. Deci, dl Ciolacu a urmărit, a controlat, a judecat el, pe loc, speța, înmărmuritoare, a sumelor de 162.000 euro pentru contabila șefă și aproape 300.000 euro pentru antrenorii secunzi din lot, răsplată a „performanțelor olimpice” ale respectivilor, de care nu s-ar fi știut dacă nu ar fi vorbit fostul ministru al Sportului, E. Novak. Și a decis, tot dl Ciolacu, că dna Lipă e atacată fiindcă e membră PSD și prima pe lista PSD la Botoșani, din pură pizmă, căci „Toate partidele vorbesc despre sport, dar nu au niciun sportiv de talia unui campion olimpic sau mondial precum dna Lipă”. La faptul că starostele PSD îi asigură protecția ca un badigard pesedistei Lipă, în fața organelor îndrituite s-o cerceteze, nici să nu îndrăznim să ne gândim.

Începe să se simtă duhoarea legilor Justiției din vremea lui Dragnea, care n-a ajuns președinte...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult