Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Duhoarea lui Dragnea

Cristian Tudor Popescu

 „Să ne respectăm campionii! L-am băgat și pe Gică Popescu în pușcărie, și cu ce ne-am ales?”.

Asta este gândirea de Drept a premierului României, Marcel Ciolacu, candidat la președinție. Dl Ciolacu spune „l-am băgat în pușcărie”. Cine? Noi. Ca și cum sentința ar fi fost dată în cazul G. Popescu de un tribunal al întregului popor, nu de o instanță de judecată. Dl Ciolacu nu spune că Gică Popescu a fost condamnat pe nedrept, ci că un campion ca el n-ar fi trebuit condamnat nicidecum. De ce? Pentru că e campion. Și că, oricum, nu ne-am ales cu nimic, căci Justiția e un biznis pentru popor, la care suntem părtași cu toții și trebuie să facem un ce profit (în treacăt fie spus, pe lângă cei 3 ani de închisoare pentru manipularea de bani negri în transferuri de fotbaliști, G. Popescu a fost și obligat la plata către stat a peste 2 milioane dolari). 

 Dl Ciolacu mai pronunță și un „și”: „L-am băgat și pe Gică Popescu în pușcărie”. Ca și cum dna Elisabeta Lipă, cazul despre care dl Ciolacu făcea vorbirea de mai sus, ar fi fost deja închisă, iarăși, de noi toți. Or, dna Lipă nu va fi nici măcar deranjată de Corpul de Control al Guvernului, căci așa a hotărât judele Ciolacu: „Lucrurile sunt foarte clare, nu am de ce să trimit corpul de Control. Sunt niște anomalii în lege. Eu am discutat și cu domnul Covaliu, și cu doamna Lipă, și sunt convins că, până vor ajunge la aprobarea noastră în Guvern, lucrurile vor fi clare”. Deci, dl Ciolacu a urmărit, a controlat, a judecat el, pe loc, speța, înmărmuritoare, a sumelor de 162.000 euro pentru contabila șefă și aproape 300.000 euro pentru antrenorii secunzi din lot, răsplată a „performanțelor olimpice” ale respectivilor, de care nu s-ar fi știut dacă nu ar fi vorbit fostul ministru al Sportului, E. Novak. Și a decis, tot dl Ciolacu, că dna Lipă e atacată fiindcă e membră PSD și prima pe lista PSD la Botoșani, din pură pizmă, căci „Toate partidele vorbesc despre sport, dar nu au niciun sportiv de talia unui campion olimpic sau mondial precum dna Lipă”. La faptul că starostele PSD îi asigură protecția ca un badigard pesedistei Lipă, în fața organelor îndrituite s-o cerceteze, nici să nu îndrăznim să ne gândim.

Începe să se simtă duhoarea legilor Justiției din vremea lui Dragnea, care n-a ajuns președinte...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult