Duminică se joacă meciul de calificare al unei întregi generații

Foto: Profimedia

Politicianul care ți-l aruncă pe Dumnezeu în discursuri e ca taximetristul care își umple parbrizul cu icoane și cruci, iar el are „maimuța” la pedală. Vorbește frumos, te face din vorbe, e dulce, se plânge de viața ta grea, empatizează cu tine la caterincă, îți arată chestii pe geam, îți fură privirea și, fără să vezi, apasă constant pe butonul „maimuței”, bagă impulsuri și te face la buzunare de dracu’ te ia. Și-n politică e la fel: cu cât îl auzi pe unul că îl ia pe Dumnezeu în brațe în declarații, cu atât mai mult se chinuie să-și ascundă „maimuța” electorală cu care te taxează de nu te vezi.

Despre Dumnezeu, românului îi e rușine să vorbească. Nu pălăvrăgește desacralizant despre Dumnezeu. La fel cum îi e rușine să se laude tuturor că-și iubește mama. Și la fel, că își iubește țara, așa cum e ea, cu bune și cu rele.

Ce sens are să trăncănești aiurea că îți iubești țara? Ți-e jenă să vorbești despre iubirea de țară, dar o simți când joacă „ai noștri”, când ești alături de tricolori, alături de români. Ți-e rușine să o spui, dar arăți că îți iubești țara când ești cu sufletul alături de românii pe care îi vezi că dau totul pe terenul de fotbal, că fac eforturi supraomenești în bazinul de înot, că se chinuie și urlă de durere pe terenul de tenis, că își pisează brațele pe vâsle la canotaj sau că le zbârnâie mâinile cu mingea de ping-pong. Ești mândru de românii tăi care iau medalii an de an la mate, informatică, fizică, robotică sau chimie.

Bucuria lor pe podiumuri a fost și a noastră. Zâmbetul lor, udat de lacrimi de fericire, a fost și al nostru. Le-am fost alături și la victorii, dar și când n-au reușit. Suferința lor a fost și a noastră. Când Generația de Aur a jucat la campionatul din Statele Unite în 1994, când David Popovici a cucerit aurul la Paris, când Simona juca la Wimbledon sau când actuala Generație de Suflet a ajuns în Munchen sau în Stuttgart, ai noștri au venit să le fie alături românilor.

Indiferent unde trăiesc, românii au rămas alături de ai lor, de țară, de strămoși, de copilărie, de satul natal. O parte din sufletul lor e în România, țara pe care uneori o detestăm, alteori adorăm, dar cu siguranță tuturor ne e în suflet.

Românii poartă în suflet România, indiferent unde se află. Suntem în România, nu în Asia. Suntem români, nu ruși, nu sovietici. Duminică se joacă meciul de calificare al unei întregi generații. Meciul viitorului pentru copiii noștri, pentru noi, pentru țară. Duminică, să trecem dincolo de patimi, de frustrări, de nemulțumiri. E nevoie să fim alături de România și alături de români. E nevoie să arătăm că putem fi generația care păstrează sufletul acestei țări deschis spre lumea civilizată, spre toți românii, indiferent unde sunt ei în occidentul în care aparținem.

Suntem un popor al Romei antice. Suntem frați de același sânge cu italienii, francezii, spanionii și portughezii. Familia noastră este Europa. Aparținem Europei. Aparținem sufletului Europei

Românii de acum pot fi o adevărată Generație de Suflet. Nu doar în fotbal să renaștem în Europa. E momentul să luptăm pentru ca România să rămână în Europa.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp