A dat un nou interviu „în presa străină”. De data asta unui tip din Canada mutat în Florida care are un podcast și o bunică româncă. CG vorbește engleza pe care a uitat-o Ion Iliescu, specifică băieților cu ochi albaștri „de pe externe” din anii 80. La câte misiuni a avut CG în străinătate, și în comunism, și după, te-ai fi așteptat să-și fi îmbunătățit măcar limba de circulație. Că de circulat, a circulat mult, într-un timp când românii „lui” locuiau într-un lagăr numit Republica Socialistă România.

Mitingurile recente pro-Călin Georgescu și AUR, care stăteau să derapeze în violențe, ne-au amintit de mineriadele din anii ’90. Lideri politici agresivi, asemenea lui I. Iliescu, G.V. Voiculescu, P. Roman și mai nou C. Georgescu și G. Simion, au inspirat și au condus astfel de manifestații ale mulțimii de clasă. Începute ca protest, degenerate în violențe, mineriada din 13-15 iunie 1990 a prăbușit definitiv în ochii lumii civilizate imaginea unei Românii eroice și admirate pentru curajul din decembrie 1989.

Poate că una dintre marile întrebări ale acestor zile e când se va produce fenomenul de dez-îndrăgostire a populației pro-Georgescu, căci atașamentul ei față de personajul politic seamănă mai degrabă cu efervescența primelor luni dintr-o relație de iubire. Dar toată situația are și explicații sociologice, căci ea nu a apărut din nimic și de niciunde.

“Vă rog, vă implor, dați follow! Apăsați butonul roșu, să urce live-ul ăsta!” - asta auzeam repetându-se obsesiv seara trecută pe Tik-Tok, în marea de transmisiuni video de la protestul pentru Călin Georgescu din Piața Victoriei. Și-mi aminteam de 10 august… Îmi aminteam cum stăteam noi acolo uniți, ca un corp comun, care se lupta cu un stat ticălos, dispus să-și anihileze cetățenii cu tunuri de apă, gaze lacrimogene și lovituri în plex. Când n-auzeam pe nimeni cerșind urmăritori pe net, pentru că toată lumea era ocupată să lupte cu adevărat pentru o cauză mai mare decât niște like-uri pe contul personal de socializare.

Degeaba îl atacăm pe trecutul lui legat de SIE, FSN, Geoană etc. Adulatorii lui nu mai sunt sensibili la diferența dintre securiști și nesecuriști, între pesediști și antipesediști. Nu au fost niciodată sensibili la aceste diferențe mult prea intelectuale. Foto: Lucian Alecu / Shutterstock Editorial / Profimedia

Inivitat în emisiunea ”În fața ta”, fostul prorector al Academiei de Informații, Cristian Barna fost chestionat asupra unei nedumeriri pe care o are acum toată lumea: l-au văzut serviciile de informații pe Călin Georgescu? Pentru că apariția în spațiul public a unor imagini ce par a fi rezultatul unui filaj a ridicat semne serioase de întrebare, de vreme ce imaginile datează de mai bine de un an.

Suntem copiii unei tranziții incomplete, ai unei țări care și-a tratat rănile istorice cu superficialitate și indiferență.(În imagine, tineri la protest pro-european, noiembrie 2024/ foto: Daniel Mihăilescu/ AFP / Profimedia)

Invitat în emisiunea ”În fața ta”, George Simion a contrazis, pe rând, toate narativele pe care se bazează planul lui Călin Georgescu pentru România. Cu toate acestea, George Simion îl susține pe Călin Georgescu în lupta acestuia din urmă de a obține o funcție-cheie din statul român.

Personal, nu cred în existența lui Călin Georgescu, pentru că nu l-am văzut cu ochii mei. Și nici nu cred că minte, de vreme ce un om care nu există, pentru că nu l-am văzut niciodată cu ochii mei, nu poate minți. Poate mă mint singură, cine poate ști? Dar în mod cert, Călin Georgescu nu poate exista. Iar toți cei care vin și-mi spun că l-au văzut nu spun decât baliverne, pentru că eu nu cred decât ceea ce văd cu ochii mei. Pe cale de consecință, nu cred nimic din ce n-am văzut. Nu cred în aer, în viruși, în dictatură. Și nu cred nici în Călin Georgescu. Pentru că nimic din ce nu văd cu ochii mei nu poate exista.

Unele scenarii sună apocaliptic- imaginați-vă cum mase de oameni manipulate prin fake-news-uri grosolane pot destabiliza țări, regiuni, pot produce conflicte regionale. Gloatele expuse unor anumite categorii de mesaje nu-și vor ridica nici măcar un singur semn de întrebare dacă acțiunile lor se bazează pe informații adevărate sau dacă sunt legitime. Pot cădea branduri în faliment, pot fi distruse state, se poate orice.