Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

E ceva „întunecos și rece” în dl Nicușor Dan?

CTP--

Spuneam că nu înțeleg insistența cu care președintele Dan contestă legea pentru combaterea extremismului, aprobată de Parlament. Este singura persoană din conducerea României care are această atitudine. Nici măcar AUR n-a comentat împotriva legii. Căci, dl Dan dorește ca o organizație din Făgărașul său natal, care conține niște legionari, să nu fie considerată legionară, ci de comemorare a rezistenței din munți. Pentru asta aduce niște justificări-temeri care ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns: vai!, nu carecumva „să fie cineva condamnat că răspândește scrieri ale lui Filimon, Alecsandri, Budai Deleanu, Eminescu, Creangă, Shakespeare, Charles Dickens, Walter Scott, Joseph Conrad!, care includ idei xenofobe”. Exact așa! Toți acești scriitori au fost publicați în nenumărate ediții, de sute de mii de exemplare, fără să fie cineva amendat pentru asta, darmite să facă închisoare de la 1 la 5 ani!...

În plus, legea prevede clar: „Nu constituie infracțiune fapta prevăzută la articolele care o sancționează, dacă este săvârșită în interesul artei, științei, cercetării, educației sau în scopul dezbaterii publice”. Cu o încăpățânare uluitoare, N. Dan nu se lasă: „Transmiterea unei opere literare între doi particulari care nu sunt artiști sau cercetători în scopul unui interes personal față de respectiva operă literară nu se încadrează în excepția prevăzută de lege”. Adică, Popescu îi împrumută lui Ionescu Doina lui Eminescu și e pericol să fie arestați amândoi! Te doare mintea.

CCR a respins astă-vară, în unanimitate, precedenta contestație la lege a președintelui Dan. Ceea ce nu-l împiedică să ia acum totul de la capăt, retrimițând legea în Parlament. Mintea doare și mai tare...

Pe 1 Decembrie însă, domnia-sa a comis un act de aceeași natură, dar mult mai grav. L-a decorat pe militarul veteran Ion Vasile Banu deoarece a luptat în 1941 pentru „eliberarea Basarabiei” și a ajuns „până la cotul Donului”. Oameni buni, în 1941 armata română a comis unele dintre cele mai abominabile crime din Al Doilea Război Mondial: pogromurile de la Iași, 27-30 iunie, și Odesa, 22-25 octombrie. La Iași, peste 13.000 de evrei civili, de la fașă, la barbă albă, au fost uciși în propriile case și pe străzi. Alții au fost deportați în vagoane de vite. La Odesa, pentru că nu au fost în stare să-i prindă pe sovieticii autori ai unei explozii la Comandamentul Militar, soldații români au împușcat, spânzurat, ars de vii 19.000 de civili evrei și „suspecți” luați la întâmplare. De fapt, totul se înscria într-un plan stabilit încă înainte de trecerea Prutului, din ordinul lui Ion Antonescu, numit „Curățarea terenului”, adică exterminarea evreilor din Basarabia.

Din așa ceva a făcut parte Ion Vasile Banu. După ce contestația sus-amintită a stârnit protestul vehement al Comunității Evreiești din România, acum decorarea lui Banu a fost condamnată de istorici și organizații internaționale – pur și simplu e vorba de un soldat din armata de criminali a lui Hitler.

Dumneavoastră ce credeți despre toate astea? E ceva „întunecos și rece” în dl Nicușor Dan? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult