Avem cu toții ce învăța de la domnul Rebengiuc: viață, carieră și căsătorie îndelungată. Din păcate, majoritatea dintre noi bifăm doar unul din trei capitole

sursa foto: Inquam Photos

Am fost în weekend la Gala Victor Rebengiuc, la celebrarea a aproape 70 de ani de carieră.

Un om care a rămas mult timp în aceeași industrie. Construind constant și cu provocări. Cu tot felul de întâmplări spumoase pe care le povestește cu mult umor. Autentic și imperfect. Unele lucruri le-a făcut din pasiune. Altele, cum au fost rolul de profesor și rector la Institutul de Teatru, dintr-un simț al datoriei.

A și iubit mult timp. Peste 61 de ani de căsătorie cu Mariana Mihuț. Și de muncă împreună. Au muncit și la iubire, așa spune.

Și a avut o singură regulă: când face ceva, să îl facă foarte bine. Cu o stăruință care contrastează puternic cu ritmul de azi.

Vieți lungi, construcții scurte

Astăzi, primim peste tot același mesaj: viteză, viteză, viteză. Tinerii sunt încurajați să se pregătească pentru schimbare continuă. Nu mai avem cariere lungi, relații lungi, prietenii lungi.

În același timp, viețile noastre durează tot mai mult.

Vieți tot mai lungi. Construcții tot mai scurte. Și suntem tot mai nemulțumiți.

Timpul e oarecum echitabil pentru majoritatea dintre noi. În medie, o să primim vreo 70 de ani. Iar la sfârșitul lor, o să ne întrebăm: ce-am construit?

Ce putem construi dacă rămânem

Merită să ne întrebăm ce fel de construcții am putea crea, dacă ne-am dedica zeci de ani unor proiecte de carieră, de viață, de relații, de echipe și de comunități.

Nu doar să rămânem acolo. Nu mai vrem să rămânem pur și simplu. Dar putem să contribuim și să schimbăm și să creștem acolo.

Victor Rebengiuc e aproape la fel de vioi, la 90 de ani, ca un tânăr. Pentru că mintea lui continuă să se bucure de ce face. Intră în pielea unui personaj în câteva secunde, e fascinant să îl vezi. Și totodată, continuă să inoveze și să creeze.

70 de ani de carieră și încă prezent, încă curios, încă în dezvoltare.

Vrei să faci pariu cu viața pe termen lung?

Mă uit la el și îmi doresc să mă recunosc în alegerea lui. Eu am avut multă schimbare în primii ani de carieră. Pentru că mi-am căutat ceva după sufletul meu.

Dar de când am intrat în educație, nu mi-a mai trecut prin minte să schimb. Și acum îmi propun să fac același pariu cu viața ca al lui Victor Rebengiuc.

Bălăcărim noi școlile. Dar așa cum sunt, au apărut datorită unor oameni care au ctitorit, au fondat, s-au dedicat. Dacă vrem o viață mai bună și o societate mai bună, e rândul nostru să ctitorim.

Eu văd o schimbare posibilă în societate. Un sistem de învățare în jurul fiecăruia dintre noi. Acasă la fiecare.

Vreau să îmi dedic restul vieții construirii unei culturi de învățare, ca fiecare dintre noi, acolo unde suntem, să ne putem construi vieți din ce în ce mai bune. Și o lume din ce în ce mai bună.

Sunt de 6 ani pe acest drum al inovației. De 2 ani, ajut oamenii să se dezvolte direct acasă la ei, nu doar prin școli.

Sunt tare curioasă unde voi ajunge peste încă 10 ani. 20 de ani. Și dacă am noroc, peste încă 50.

Lucrurile valoroase sunt cele pe care le construim în decade, nu în ani.

Poate noi nu o să umplem Sala Palatului când ne pensionăm la peste 90 de ani, după 70 de ani în aceeași muncă și 60 de ani de iubit aceeași persoană. Dar putem spera.

Ce construcție de decade îți propui tu în viață?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp