Farmecul de a trăi o zi de Neversea fără să ajungi la main stage

(Foto: Facebook/Neversea)

Îmi pare rău. Sunt genul ăla de nesimțit care își evaluează prietenia cu tine înainte să își scoată căștile din urechi în metrou. Volumul dat mai încet e semn de amiciție. Dacă scot una din două: mă bucur să te văd. Dacă le scot pe amândouă, sunt șanse mari să te iubesc.

Acestea fiind spuse, țin la muzica mea. Și când mi-o oferi mură în gură, sunt ca un junkie de zahăr în jurul orei 4, la birou - nu mă pot abține. Introducerea asta e o pledoarie pentru scenele secundare ale Neversea. Ce se întâmplă la scena mare cred că ați văzut deja din toate postările de pe wall-ul de Facebook și Instagram. Toată bula e aici.

Bule mai mici însă la scenele secundare, din care două m-au prins atât de mult încât am mers până la main stage doar ca să salut oameni. Prima dintre ele e scena de Daydreaming. Până apune soarele, e locul perfect să te întinzi și să îți pui probleme de viață, importante, existențiale. Cum ar fi unde era prosecco-ul până acum 2-3 ani. Lucruri care te macină.

(Foto: Facebook/Neversea)

Chiar în aceste momente, Darai Lama (da, am scris bine) mixează pentru un grup restrâns de oameni, adunând însă de pe drumul principal câte 1-2 la fiecare 5 minute. Se conturează o microbulă de fani ai muzicii cu multe cuvinte în titlu. Deep, house, electro. Nu știu. E hipnotizantă, asta pot sa zic.

Cealaltă scenă cu propria bulă e cea de hip hop. Sunt convins că au fost oameni care au stat vineri toată ziua acolo pentru că line-up-ul a fost perfect. FaiboX și mix-urile lui au picat ca un gol de 1-0 în minutul 5. Cât să trăiești meciul mai relaxat. Apoi a apărut puștiul de 19 ani de care am aflat pentru prima dată ieri, spre surprinderea până și a prietenilor mei care aparent n-au trăit într-o peșteră, ca mine. Psihotrop face freestyle, Off the dome cum știam eu când eram tânăr, ba chiar are și piese în care face rezumatul și analiza unor opere ce pică la BAC. Nu e nimic mai amuzant și mai tare decât să auzi pe o scenă de festival un refren cu Ioan Slavici și Moara cu Noroc.

(Foto: Facebook/Neversea)

Apoi a venit Deliric. Cu Silent Strike si Muse Quartet. Și dacă vă întrebați despre cine vorbesc: new tab, YouTube, verificați. Aștept.

Bun. Show-ul pe care l-au făcut în formula asta și apoi cu Vlad Dobrescu și DOC în formula CTC a arătat ca un concert premiul de hip hop din afară. Și asta în contextul în care nu i-a fost deloc ușor lui DJ Premier să le urmeze, deși e poate cel mai cunoscut prieten al platanelor pe care l-a avut hip hop-ul vreodată.

(Foto: Facebook/Neversea)

Un prieten, doar o idee mai bătrân ca mine, zicea zilele trecute că “se cânta haotic, pe mai multe scene simultan”. Așa e! Și e superb că se întâmplă asta. Ai atât de multe opțiuni încât e greu să nu-ți găsești ritmul.