Două lucruri care ne lipsesc în scandalul cu „ăla negru”
Cred ca ne lipseste empatia (foto: Inquam Photos/ Stefan Constantin).
Citește mai multCred ca ne lipseste empatia (foto: Inquam Photos/ Stefan Constantin).
Citește mai multA dat liber exploatării pădurilor amazoniene, a oprit orice inițiativă ecologică și practic i s-a cam răcit de încălzirea globală. Și acum Brazilia arde. (Foto: Guliver Getty Images)
Citește mai multMăcar acum nu ne vom mai aminti de concertul lui ca fiind „ăla la care am murit de sete” (cei care au fost la București, acum 5 ani, știu de ce…) (Foto: Untold Facebook)
Citește mai multSunt 3 lucruri destul de clare înainte de referendum:
Citește mai multDe două zile, feed-ul de Facebook e ocupat obsesiv de măsurători cât mai exacte despre nuanța de negru a naționalei Franței. Fix aici ne-am blocat. (Foto: Guliver/Getty Images)
Citește mai multÎmi pare rău. Sunt genul ăla de nesimțit care își evaluează prietenia cu tine înainte să își scoată căștile din urechi în metrou. Volumul dat mai încet e semn de amiciție. Dacă scot una din două: mă bucur să te văd. Dacă le scot pe amândouă, sunt șanse mari să te iubesc. (Foto: Facebook/Neversea)
Citește mai multNeversea a început joi și se va termina luni dimineața. (Foto: Facebook/Neversea)
Citește mai multMark însă s-a speriat. Nu știe cum să separe știrile false de cele reale, nu știe să facă față acestui rol de Publisher. S-a trezit cu prea multă presiune în urma alegerii lui Trump că președinte. Vrea înapoi în zonă de confort, unde e cald și bine. Ah, și vrea să facă în continuare bani. Mulți bani. (Foto: Guliver Getty Images)
Citește mai multTrăim în era vitezei. Totul e pe repede înainte, informaţiile sunt consumate dintr-o înghiţitură, viaţa însăşi trece pe lângă noi ca un Shinkansen. Avem tot mai puţină răbdare şi cerem tot mai multe de la cei din jurul nostru. Suntem exigenţi cu oamenii şi probabil înzecit când vine vorba de lucruri. (Foto: Mihai Brașoveanu)
Citește mai multAm copilărit într-un triunghi al Bermudelor bucureștean. Genul de cartier despre care n-a cântat nicio trupă de rap. Paraziții aveau Colentina, La Familia era în Sălăjan, RACLA pe la Gara de Nord. Despre Calea Moșilor nu cânta nimeni. Nici n-aveai ce să zici. Cel mai entuziasmant lucru de pe strada noastră era când se închidea un amanet și se deschidea o farmacie. Nu e poezie în a vărui un butic de 2x2. Singurul lucru la care puteai visa în locul unde nu se întâmpla niciodată nimic era cum să evadezi.
Citește mai mult