Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Neversea 2018. Wish you were here

Neversea - iulie 2018

(Foto: Facebook/Neversea)

Era o vreme în care, dacă filmai pe lung cu telefonul, erai prostul satului. Râdeau prietenii de tine, îți dădeau peste mână și ți-l aranjau cu forța. Consumul de video de pe mobil și mai ales Instagramul cu ale lui story-uri au schimbat asta. Azi aproape că a devenit normal să filmezi „de-a-ndoaselea”.

Lucrurile și vremurile se schimbă. Wish you were here din titlu pentru mine e o referință la Pink Floyd. Nu știu dacă pentru noua generație înseamnă altceva și nici nu știu cum să aflu. 

Într-un fel, toți ăștia care ne întâlnim pe la toate festivalurile suntem un pic plecați de pe craca noastră. Fiecare în felul lui, repartizați pe etaje într-o casă de nebuni, după profil demografic și social. Și apoi vine câte un Neversea care te zguduie și îi bagă pe toți laolaltă să alerge liberi. Și mai aflăm unii de la alții ce s-a mai schimbat dintr-o generație în alta.

(Foto: Facebook/Neversea)

E o energie superbă în aer la nebunia asta de pe plajă. Un val uriaș de oameni ce a spart malul și a umplut tot spațiul, chiar dacă a plouat torențial în prima jumătate de zi în Constanța. Toți dând din cap și din mâini, fiecare în filmul lui.

(Foto: Facebook/Neversea)

Ieri la zona de „Daydreaming” l-am descoperit pe Danaga. M-am simțit bătrân printre publicul Specii de la scena de rap, dar mi-am revenit câteva ore mai târziu, când pe aceeași scenă s-au urcat băieții de la CTC. Îi știu de când își vindeau singuri CD-urile în fața KFC la Romană, nu exista trupă pentru care să mă bucur mai mult de succesul actual. Agitația supremă a fost evident la scena principală. Undeva după 12 era atât de plin, încât aveai șansa în viața a unui bob de orez. Mi-aș dori să vă zic că știam dinainte cine-s Lucas și Steve sau Alan Walker. Dar n-ar fi frumos să vă mint și în același timp, nu asta-i farmecul? Nu asta scriam și mai devreme? Hai să mai descoperim și filmele din capul altora. Iar DJ-ii pe care i-am menționat mai sus m-au făcut să îmi arunc non stop mâinile în aer. Și fără șantaj ca la scena rap, unde cică dacă le lași în jos ești un fraier.

(Foto: Facebook/Neversea)

Neversea a început joi și se va termina luni dimineața. Wish you were here e pentru cei rămași acasă. Nu e prea târziu să veniți să trăiți pe viu cel mai tare eveniment ce are loc pe o plajă în zona asta de Europa.


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult