Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Neversea 2018. Wish you were here

Neversea - iulie 2018

(Foto: Facebook/Neversea)

Era o vreme în care, dacă filmai pe lung cu telefonul, erai prostul satului. Râdeau prietenii de tine, îți dădeau peste mână și ți-l aranjau cu forța. Consumul de video de pe mobil și mai ales Instagramul cu ale lui story-uri au schimbat asta. Azi aproape că a devenit normal să filmezi „de-a-ndoaselea”.

Lucrurile și vremurile se schimbă. Wish you were here din titlu pentru mine e o referință la Pink Floyd. Nu știu dacă pentru noua generație înseamnă altceva și nici nu știu cum să aflu. 

Într-un fel, toți ăștia care ne întâlnim pe la toate festivalurile suntem un pic plecați de pe craca noastră. Fiecare în felul lui, repartizați pe etaje într-o casă de nebuni, după profil demografic și social. Și apoi vine câte un Neversea care te zguduie și îi bagă pe toți laolaltă să alerge liberi. Și mai aflăm unii de la alții ce s-a mai schimbat dintr-o generație în alta.

(Foto: Facebook/Neversea)

E o energie superbă în aer la nebunia asta de pe plajă. Un val uriaș de oameni ce a spart malul și a umplut tot spațiul, chiar dacă a plouat torențial în prima jumătate de zi în Constanța. Toți dând din cap și din mâini, fiecare în filmul lui.

(Foto: Facebook/Neversea)

Ieri la zona de „Daydreaming” l-am descoperit pe Danaga. M-am simțit bătrân printre publicul Specii de la scena de rap, dar mi-am revenit câteva ore mai târziu, când pe aceeași scenă s-au urcat băieții de la CTC. Îi știu de când își vindeau singuri CD-urile în fața KFC la Romană, nu exista trupă pentru care să mă bucur mai mult de succesul actual. Agitația supremă a fost evident la scena principală. Undeva după 12 era atât de plin, încât aveai șansa în viața a unui bob de orez. Mi-aș dori să vă zic că știam dinainte cine-s Lucas și Steve sau Alan Walker. Dar n-ar fi frumos să vă mint și în același timp, nu asta-i farmecul? Nu asta scriam și mai devreme? Hai să mai descoperim și filmele din capul altora. Iar DJ-ii pe care i-am menționat mai sus m-au făcut să îmi arunc non stop mâinile în aer. Și fără șantaj ca la scena rap, unde cică dacă le lași în jos ești un fraier.

(Foto: Facebook/Neversea)

Neversea a început joi și se va termina luni dimineața. Wish you were here e pentru cei rămași acasă. Nu e prea târziu să veniți să trăiți pe viu cel mai tare eveniment ce are loc pe o plajă în zona asta de Europa.


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult