Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Neversea 2018. Wish you were here

Neversea - iulie 2018

(Foto: Facebook/Neversea)

Era o vreme în care, dacă filmai pe lung cu telefonul, erai prostul satului. Râdeau prietenii de tine, îți dădeau peste mână și ți-l aranjau cu forța. Consumul de video de pe mobil și mai ales Instagramul cu ale lui story-uri au schimbat asta. Azi aproape că a devenit normal să filmezi „de-a-ndoaselea”.

Lucrurile și vremurile se schimbă. Wish you were here din titlu pentru mine e o referință la Pink Floyd. Nu știu dacă pentru noua generație înseamnă altceva și nici nu știu cum să aflu. 

Într-un fel, toți ăștia care ne întâlnim pe la toate festivalurile suntem un pic plecați de pe craca noastră. Fiecare în felul lui, repartizați pe etaje într-o casă de nebuni, după profil demografic și social. Și apoi vine câte un Neversea care te zguduie și îi bagă pe toți laolaltă să alerge liberi. Și mai aflăm unii de la alții ce s-a mai schimbat dintr-o generație în alta.

(Foto: Facebook/Neversea)

E o energie superbă în aer la nebunia asta de pe plajă. Un val uriaș de oameni ce a spart malul și a umplut tot spațiul, chiar dacă a plouat torențial în prima jumătate de zi în Constanța. Toți dând din cap și din mâini, fiecare în filmul lui.

(Foto: Facebook/Neversea)

Ieri la zona de „Daydreaming” l-am descoperit pe Danaga. M-am simțit bătrân printre publicul Specii de la scena de rap, dar mi-am revenit câteva ore mai târziu, când pe aceeași scenă s-au urcat băieții de la CTC. Îi știu de când își vindeau singuri CD-urile în fața KFC la Romană, nu exista trupă pentru care să mă bucur mai mult de succesul actual. Agitația supremă a fost evident la scena principală. Undeva după 12 era atât de plin, încât aveai șansa în viața a unui bob de orez. Mi-aș dori să vă zic că știam dinainte cine-s Lucas și Steve sau Alan Walker. Dar n-ar fi frumos să vă mint și în același timp, nu asta-i farmecul? Nu asta scriam și mai devreme? Hai să mai descoperim și filmele din capul altora. Iar DJ-ii pe care i-am menționat mai sus m-au făcut să îmi arunc non stop mâinile în aer. Și fără șantaj ca la scena rap, unde cică dacă le lași în jos ești un fraier.

(Foto: Facebook/Neversea)

Neversea a început joi și se va termina luni dimineața. Wish you were here e pentru cei rămași acasă. Nu e prea târziu să veniți să trăiți pe viu cel mai tare eveniment ce are loc pe o plajă în zona asta de Europa.


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Totalitarismul feroce al conducerii Iranului este echivalent cu totalitarismul nazist, care nu a cedat nici când a murit Hitler; în locul național-socialismului, religia musulmană dusă la extrem. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice = SS. Disprețul și cruzimea cu care omoară zeci de mii de iranieni, demne de Führer.

Citește mai mult

Violenta domestica / sursa foto: Profimedia

Știu cum arată o casă în care o femeie a fost lovită, pentru că, în aproape 30 de ani de muncă în protecția copilului, am intrat în destule case în care aerul era prea greu ca să respiri normal. Case în care copiii vorbeau în șoaptă, fără să li se ceară. Case în care mama trăgea mâneca în sus și spunea că s-a lovit de ușă, cu ochii în pământ, în timp ce copilul se uita fix la mine, de parcă voia să-mi spună altceva, dar învățase deja că tăcerea e mai sigură decât adevărul.

Citește mai mult

Steag Iran / sursa foto: Profimedia

Mă amuză specialiştii care explică, cu un zâmbet doct şi o hartă colorată în spate, că ştiu exact ce va urma în Orientul Mijlociu. Dacă ar fi fost atât de simplu, şahinşahul ar fi murit pe tron, Khomeini ar fi rămas un exilat pitoresc într-o Franţă în care intelectualii de stânga îi adulau pe revoluţionari, iar experţii occidentali nu ar mai fi fost nevoiţi să îşi rescrie memoriile explicând cum „semnalele existau” şi în 1979, dar n-au fost interpretate corect.

Citește mai mult