În ultimii șase ani am investit singur, ca business angel, iar în ultimii trei am condus TechAngels – cea mai extinsă și experimentată rețea de investitori de tip angel din România. I-am spus că le ofer oamenilor ambițioși instrumentele necesare să-și transforme visurile în realitate și să schimbe lumea prin tehnologie. N-am menționat cuvântul „bani" în răspunsul meu.
Există o modalitate simplă de a înțelege greșit venture capital-ul: să-l consideri doar bani. Banii contează, evident. Fără capital, ambiția rămâne captivă în prezentări PowerPoint, în repository-uri de cod și în conversații nocturne între fondatori care încă mai au locuri de muncă full-time peste zi.
Dar venture capital nu înseamnă doar bani. În cea mai bună formă a sa, venture capital-ul este un sistem ce convertește talentul, curajul, viteza de execuție si cunoștințele operaționale dobândite în ani de experiență, în companii ce pot concura la nivel global. Este un mecanism ce permite unei echipe mici si agile, ce pornește din București, Cluj, Iasi, Timișoara, Piatra Neamț, Sofia, Zagreb, Tallinn, Budapesta sau Viena, sa construiască ceva ce are un impact masiv dincolo de piața sa de pornire.
De aceea cred că trebuie să vorbim despre venture capital în România ca despre infrastructură. Nu infrastructură în sensul clasic: drumuri, poduri, utilități, deși și acestea contează. Mă refer la infrastructura invizibilă care îi ajută pe fondatori să meargă mai repede: investitori angel, acceleratoare, conferințe dedicate startup-urilor, fonduri de early-stage, comunități de fondatori, operatori care au mai scalat companii, avocați care înțeleg rundele de finanțare și suficienți oameni la masă care știu că o companie poate arăta fragilă azi și poate defini o nouă categorie mâine.
Ce este de fapt venture capital-ul
Venture capital-ul este capitalul de risc investit în companii care sunt la început de drum, prea incerte sau prea neconvenționale pentru finanțarea bancară tradițională. Modelul VC acceptă că multe companii vor eșua, dar că un număr mic de companii excepționale pot returna întreg fondul și pot crea valoare disproporționată („outsized result”).
Angel investing-ul se află și mai devreme în lanț. Angelii sunt, de obicei, persoane private care investesc propriul capital, adesea înainte ca o companie să fie pregătită pentru un fond instituțional. Angelii buni nu se rezumă la a scrie cecuri mici. Fac primele introduceri, contestă primele ipoteze de go-to-market, ajută fondatorii să evite greșelile evidente și uneori pur și simplu conferă credibilitate într-un moment în care aproape nimeni altcineva nu o face.
În România, acest prim strat a contat enorm, pentru că ecosistemul a pornit de foarte jos. World Bank și IFC descriu transformarea României ca pe o trecere de la un hub de IT outsourcing la un ecosistem de startup-uri, cu venture capital cumulat crescând de la mai puțin de 1 milion de dolari în perioada 2011–2015 la o medie anuală de 84 de milioane de dolari între 2021 și 2024 (World Bank Blogs). România găzduiește acum 13 fonduri VC active, 5 dintre ele cu sediul exclusiv în România, și a produs 3 unicorni (discutabil, știu) conform aceleiași analize (World Bank Blogs).
Cifrele acestea sunt încă mici față de ecosistemele mature. Dar față de unde eram acum un deceniu, nu sunt mici deloc. Sunt dovada că lucrurile au început să se miște.
România nu a pornit cu venture capital. A pornit cu expertiză tehnică.
Primul avantaj tehnologic al României nu a fost capitalul. A fost talentul.
Mulți ani am fost cunoscuți internațional pentru outsourcing, servicii de inginerie și expertiză tehnică. Eu însumi sunt un produs al acelui ecosistem: am lucrat în IT Outsourcing între 2007 și 2013. Eticheta asta era câteodată frustrantă, pentru că ne subestima ambiția, dar era și o fundație. Economia de outsourcing a format mii de ingineri în disciplina livrării de produse funcționale și în complexitatea reală a produselor. World Bank notează că România se numără printre primele trei țări din UE din perspectiva ponderii absolvenților STEM. IT&C-ul a reprezentat 6.67% din PIB în 2024 (conform studiului anual ANIS), respectiv 7.1% din PIB în 2025, conform INS si ANIS, mai mult decât triplu față de acum 15 ani.
Această expertiză tehnică nu este un slogan. Este motivul pentru care companii globale și-au construit divizii de inginerie aici. Este și motivul pentru care fondatorii români pot lansa credibil companii în categorii dificile: automatizare, cybersecurity, infrastructură critică, fintech, AI, developer tools, enterprise software, medtech și deep tech.
Dar talentul singur nu este suficient. Știm asta din propria noastră istorie. Prea mult timp am exportat talent: fie prin emigrare, fie economic, prin outsourcing. Întrebarea pentru deceniul următor este dacă putem converti mai mult din acel talent în „ownership”, sau, altfel spus, capital autohton.
Aici devine important venture capital-ul. Nu pentru că acele companii susținute de VC ar fi superioare moral față de companiile de servicii. Ci pentru că produsele software creează efecte de compoundare diferite: valorizarea companiilor, capitalul uman și expertiza reinvestită, rețele de fondatori și de operatori, rețele de alumni și inspirația și încrederea care vin atunci când oamenii văd pe cineva apropiat construind ceva global.
Primul strat de infrastructură: rețelele de investitori de tip angel
TechAngels, organizația pe care am condus-o între 2023 si 2026, a fost fondată în 2013 pentru a crea un spațiu de întâlnire între startup-urile de tehnologie early-stage și investitorii care caută oportunități, contribuind activ de atunci la companiile tech din România și din Europa de Sud-Est prin investiții, expertiză și conexiuni. Este cea mai experimentată rețea de investitori de tip angel din România, cu peste 130 de membri, aproape 50 de milioane de Euro investiți în peste 300 de startup-uri, în ultimii 13 ani (TechAngels).
Contează, pentru că banii de la investitorii de tip angel reprezintă adesea primii bani pe care îi primesc în mod organizat fondatorii. Acesti bani ajută la traversarea unei prăpăstii dificil de traversat: cea dintre bootstrapping (finanțare proprie) și VC instituțional, o etapă în care compania e prea la început de drum pentru majoritatea fondurilor, dar prea ambițioasă pentru a rămâne un proiect secundar.
Când mă gândesc la cele mai de succes povești din TechAngels nu mă gândesc la sumele investite, ci mai degrabă la fondatori care au primit feedback sincer, și-au găsit primii clienți, au învățat să structureze o rundă sau au fost introduși următorului investitor. Sunt și despre angelii care au învățat împreună. Angel investing-ul, făcut serios, nu este un hobby. Este o meserie, iar România a avut si are nevoie de un locuri unde să fie practicată cu seriozitate.
TechAngels a devenit din ce în ce mai mult și o voce de politică publică. Exact asta ar trebui să facă infrastructura unui ecosistem: să finanțeze fondatorii, să-i mentoreze și să apere condițiile în care pot atrage capital.
Am avut privilegiul să conduc grupul între 2023 și 2026. Bineînțeles, TechAngels nu este singurul grup de investitori de tip angel. Am investit de multe ori alături de membri ai grupurilor Bravva Angels, Transylvania Angels Network sau Growceanu. În centru se află un grup de oameni care au sprijinit fiecare bucată din ecosistem cu dedicare, fără vreun interes ascuns. Pentru mine, aceasta este cheia grație căreia lucrurile încep să funcționeze: oameni din sectorul privat care își investesc timpul și energia fără să aștepte nimic de la nimeni.
Al doilea strat de infrastructură: incubatoarele si acceleratoarele
Dacă TechAngels și celelalte rețele de investitori de tip angel au ajutat la organizarea capitalului timpuriu, programe de incubare precum Innovation Labs au ajutat la organizarea sau structurarea ambiției timpurii.
Innovation Labs intră acum în cea de-a 14-a ediție și se descrie ca principalul program de accelerare a startup-urilor tech din universitățile din România. Programul a susținut 768 de echipe de la 25 de universități din 13 orașe. Acordă anual un premiu de până la 500.000 de Euro. Startup-urile alumni ale Innovation Labs au astăzi o valoare de piață de peste 200 de milioane de Euro.
Contează, pentru că România nu poate construi un ecosistem de startup-uri serios doar cu lideri executivi cu experiență. Avem nevoie de studenți, cercetători, fondatori la primul proiect și oameni care nu știu încă că au voie să fie ambițioși. Programe precum Innovation Labs normalizează ideea că un proiect tehnic poate deveni o companie.
Exemplele concrete de alumni sunt încurajatoare. Rayscape, cunoscută anterior ca Xvision, a construit o platforma AI pentru radiologie și a ridicat în total 2 milioane de Euro pană acum, în runde succesive de finanțare; Coda Intelligence, un startup de cybersecurity, a fost achiziționat de către o companie americană într-o tranzacție cu o valoare de peste 20 de milioane de dolari; Veridion, cunoscută anterior ca Soleadify, tocmai a ridicat o serie A de peste 6 milioane de dolari pentru a se extinde în SUA și pentru a-și dezvolta propria tehnologie AI; iar Pentest-Tools a apărut în clasamentul Deloitte EMEA Technology Fast 500.
Exact de asta avem nevoie mai mult: proiecte solide tehnic, exportabile și născute dintr-un sistem care îi dă tânărului fondator primul impuls.
Am fost mentor și jurat în program timp de șase ani. Glumesc că particip în fiecare an ca să-mi fac un „tratament de întinerire". Dar realitatea e și mai impresionantă. Îți poți imagina sute de minți ambițioase și strălucite, din toată țara, care vin împreună să lucreze și să învețe timp de trei luni, fără niciun complex de inferioritate? Oamenii pe care îi întâlnesc acolo sunt la fel de deștepți și de înfometați de cunoaștere ca cei pe care i-am întâlnit la Londra, Paris sau New York de-a lungul carierei mele. Asta îmi dă cu adevărat speranță.
Unul dintre semnele cele mai sănătoase ale unui ecosistem este atunci când activitatea serioasă nu mai este limitată la capitală.
De exemplu, acceleratorul Rubik Hub, bazat în Piatra Neamț, este activ din 2017, iar misiunea sa este de a-i educa, inspira și sprijini pe fondatori să-și transforme startup-urile în povești de succes globale. A sprijinit mai mult de 300 de startup-uri cu o rețea de peste 200 de mentori, a avut mai mult de 4000 de participanți în programele sale și peste 55 de milioane de Euro finanțări obținute de alumni RubikHub.
Acceleratorul Rubik Hub este important pentru că demonstrează că dezvoltarea ecosistemului nu este doar o poveste a Bucureștiului sau Clujului. România are talent tehnic și potențial antreprenorial în toată țara. Sarcina mai grea este să conectezi acel potențial cu mentori, finanțare și piețe internaționale.
Programele sale reflectă această traiectorie: Rubik Start pentru ideație, RubikEDU ca pre-accelerator, Rubik Garage pentru startup-uri cu tracțiune care se extind pe piețele europene, Rubik Scale to USA/UK pentru scaleup-uri care vizează SUA/Regatul Unit, și Ready to Raise pentru pregătirea rundelor de investiție. Este un parcurs complet, nu un eveniment izolat.
Desigur, există și alte exemple de acceleratoare cu impact real (Techcelerator, Founders Institute Bucharest etc.), dar am vrut să subliniez Rubik Hub pentru două motive: sunt din regiunea unde m-am născut (la doar 50 km nord, de fapt) deci am vrut să dau dovadă de un pic de solidaritate locală. Și apreciez cu adevărat atitudinea lor: muncitori, orientați spre rezultate, fără ego.
Al treilea strat: HowToWeb
Orice ecosistem are nevoie de o „piață centrală”. În România și în Europa de Est, HowToWeb a jucat acest rol.
HowToWeb se descrie ca principala conferință de startup-uri și tehnologie din Europa de Est, reunind peste 3.000 de participanți, 500 de fondatori, 250 de investitori, 150 de speakeri, 2.500 de întâlniri și 50 de evenimente adiacente la București. Cifrele sunt utile, dar valoarea reală nu e pe ecusonul de la conferință. Valoarea este în densitate sau în aglomerarea de participanți cu interese comune.
Timp de câteva zile, fondatori, operatori, investitori, oameni de produs, ingineri și jurnaliști sunt în același oraș, în aceleași săli, și multe conversații se întâmplă în paralel. Această densitate creează avânt. Un fondator întâlnește un fond. Un junior product manager ascultă un talk care îi schimbă cariera. Un investitor străin realizează că România nu este o curiozitate, ci o sursă serioasă de deal flow.
HowToWeb contează și pentru că este regional prin design. Conferința aduce explicit împreună fondatori și investitori din România, Bulgaria, Moldova, Polonia, Serbia, Cehia, Germania, Croația, Slovenia, Ungaria și nu numai. Acesta este cadrul corect. România nu ar trebui să se perceapă ca o piață izolată. Facem parte din Europa Centrală și de Sud-Est, iar companiile noastre vor avea adesea nevoie de capital regional, talente regionale și clienți regionali înainte de a deveni globale.
Evenimente precum HowToWeb mi-au permis și mie să încep să investesc regional, nu doar local, creând un sentiment de apartenență pentru oameni din toate țările menționate mai sus.
Colaborarea este adevăratul atu
Ecosistemul românesc funcționează cel mai bine atunci când componentele sale colaborează în loc să încerce să se înlocuiască reciproc.
Angelii nu ar trebui să se prefacă că sunt VC-uri. Acceleratoarele nu ar trebui să se prefacă că sunt fonduri. Conferințele nu ar trebui să se prefacă că sunt acceleratoare. Instituțiile publice nu ar trebui să se prefacă că sunt fondatori. Fiecare componentă are un rol.
Innovation Labs poate ajuta studenții să devină fondatori. TechAngels poate ajuta un fondator să ridice prima rundă. Rubik Hub poate sprijini un startup regional în procesul de extindere pe piețele internaționale. HowToWeb poate aduce investitori și operatori globali în aceleași săli cu fondatorii români. Fondurile VC pot oferi capital instituțional, guvernanță și chiar capital de follow-on. Instituțiile publice pot asigura continuitate, stimulente și reguli care nu penalizează viteza.
Când aceste componente funcționează împreună, efectul este mai mare decât suma lor. Un fondator poate începe la Innovation Labs, poate primi mentorat prin TechAngels, să își rafineze pitch-ul la HowToWeb, să intre într-un program Rubik Hub, să strângă o rundă seed de la angeli și un fond local, apoi să ridice un Series A de la un VC internațional. Această traiectorie este încă prea rară. Dar acum ea există.
Acesta este progres. Și este genul de progres care ar trebui să ne facă mai ambițioși, nu mai comozi.
Deceniul următor nu va fi câștigat de nostalgia după UiPath sau de așteptarea următoarei minuni cu brațele încrucișate. Va fi câștigat construind infrastructura care face miracolele mai puțin miraculoase.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.