foto: Profimedia
Gheorghe Hagi a devenit subiect de critică pentru rezultatele Naționalei de fotbal. A mai fost în faza aceasta de oprobriu, și ca jucător pe final de carieră, și când a mai fost selecționer, nu e ceva nou. Asta nu înseamnă că Gică e obișnuit și nu e afectat. Este. Și încă foarte mult, mai ales că acum în ecuație a apărut și prestația slabă a lui Ianis. Și când este atacată relația tată-fiu, nervozitatea crește exponențial.
Dar nu despre starea lui Gică Hagi m-aș preocupa. Și-a asumat statutul de ”rege” al fotbalului românesc și asta vine cu multe provocări la pachet. Eu m-aș opri la sentimentul social privind fotbalul și la nemulțumirea populară de lipsa rezultatelor Naționalei.
De unde plecăm? De la câteva legende ale fotbalului românesc. Dacă stăm să le numărăm sunt chiar foarte puține pentru cei 100 și ceva de ani de fotbal pe aceste meleaguri. Un Bodola, un Dobrin, Balaci și apoi Hagi sunt repere de mândrie națională și bucurie sportivă care au apărut o dată la 20-30 de ani. Geniile nu se nasc în fiecare generație, iar la noi sistemul de performanță nu a fost și nici nu este suficient de consolidat pentru a menține satisfacția rezultatelor în perioadele de lipsă a geniilor. Și atunci ajungem la sistem.
Întâi de toate, repet pentru calmarea spiritelor anti-fotbal: echipa națională de seniori și toate reprezentativele de fotbal ale României nu beneficiază, nu consumă niciun leu de la bugetul național. Statul român investește ori la nivel central, ori prin autoritățile locale în infrastructură fotbalistică (terenuri, stadioane, școli de fotbal), dar la un nivel mult inferior altor țări la care ne uităm cu invidie.
În ceea ce privește oamenii care sunt implicați în fotbal – antrenori în primul rând, conducători de cluburi - e greu să fie altfel decât societatea în sine. Cu rezultatele PISA pe care le știm, cu milioane de adulatori ai unui impostor politic într-un Maglavit pe stil nou, cu politicieni care joacă alba-neagra cu guvernul ce am putea spera? Așa arată societatea românească, așa arată și fotbalul. Nu are cum să fie acesta o zonă de elite.
Sigur, aici ajungem și la diriguitorii fotbalului, oamenii din Federație. Vorbesc în cunoștință de cauză și absolvit de orice obligație: FRF are o politică de dezvoltare a fotbalului cu nimic mai proastă decât a țărilor premiante fotbalistic. A lucrat și e conectată permanent cu federațiile din Olanda, Suedia, Portugalia și încă multe altele cu fotbal de clasă. Două amendamente sunt pentru FRF: enorma perioadă deșertică de dezvoltare a fotbalului modern, de la sistemul închis și susținut de statul comunist (ultima realizare a fost generația Hagi) la perceptele moderne de instruire sportivă asistată de medicină nutrițională și recuperativă, de psihologie sportivă, de analiza datelor statistice, de tehnologie sportivă, de sponsorship. Atingerea performanței ține de recuperarea câtorva generații pierdute în tranziția României. E nevoie de timp.
O a doua provocare a FRF este să găsească oameni potriviți pentru această nouă gândire. Pe de o parte îi formează cu forțe proprii la Academie (dar într-un ritm insuficient pentru a crea rapid masa critică), pe de alta ajunge să coopteze oameni din ”piață” nu întotdeauna potriviți pentru rolurile acestea avangardiste. Ce pot să spun însă este că dinamica de aducere și formare a specialiștilor este continuă, ceea ce nu vezi în alte domenii ale societății. Reforma chiar se face, nu e doar pe hârtie.
Revenind la supărarea cu lipsa performanței la Națională. Să avem în vedere că fotbalul în România e mai mare decât toate celelalte sporturi la un loc și fanii acestuia amplifică orice trăire. De asta este atâta tevatură. Dar, până la urmă, este o chestiune de simț al realității și de setare corectă a așteptărilor. Dacă nu le fixezi prea sus, nu vei fi dezamăgit și, poate vei avea și luciditatea să vezi puțin și societatea în care trăiești. Neorbit de furie vei înțelege că și fotbalul e la fel, nu poate fi definit doar prin accidentele istorice ale providenței. E ca și cum ai crede până la numărarea voturilor că trece guvernul Mureșan și când pică să intri în depresie, deși era evident de la momentul desemnării premierului că are direcția clară în gard.
PS. Mai sunt două meciuri în etapa asta a Ligii Națiunilor. Să luăm un punct din 6 mi se pare realist și sănătos pentru nervii noștri.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.