Dl Tobă și-a dat demisia nu pentru că ar vrea să salveze onoarea oricum găurită a Ministerului de Interne, ci pentru că premierul Cioloș a procedat corect din punct de vedere moral, punându-l în fața alternativei: ori demisionați, ori vă demit. Dacă mai era premier dl Ponta, onorabilul Tobă se striga nevinovat, cum și face, și rămânea bun în funcție.
Un înalt demnitar, un ministru, cu atât mai mult de Interne, nu poate fi asimilat unui cetățean oarecare. Simplul fapt că a ajuns să fie implicat într-o afacere penală gravă, Justiția urmând să-i hotărască vinovăția, îl face incompatibil cu o astfel de funcție. Nu poate să meargă mâine la slujbă ca de obicei, în vreme ce e acuzat de favorizarea infractorului, care infractor, G. Oprea, e acuzat la rândul lui de ucidere din culpă.
Chiar înainte de moartea polițistului Bogdan Gigină, îi răspundeam dlui Prelipceanu, la Digi24, în legătură cu ascensiunea politică a lui G. Oprea: „O să vedeți cine e generalissimul ăsta, când o crăpa cartonul din care e făcut”.
Atunci, mulți cetățeni ai acestei țări vor fi ridicat din umeri sau strâmbat din nas auzind ce ziceam. Dl Oprea era Bărbatul Interesului Național, vicepremier și ministru de Interne, pivotul peisajului politic, omul momentului. Tiradele lui clipite psihotic erau luate drept dovezi ale patriotismului, seriozității și dedicării. El era tot hoțul, impostorul și grandomanul criminal care se arată acum, dar cei ce n-aveau ochi să vadă asta, nu vedeau.
Esența personajului stă în cele 5 (cinci) deplasări pe zi în medie, făcute cu coloană oficială ilegală, cu viteză mult peste limita legală, vreme de mai rău de un an. De ce avea nevoie să se miște atât de iute, de atâtea ori, Oprea Mintemică, cum i se spunea pe când coordona la PSD ciomăgarii din Ilfov, îmbrăcați cu gecile albastre, cadorisite de Omar Hayssam? Nici amanta, nici ciorba de burtă care se răcește, nici urgența națională a closetului, nu pot acoperi 5 vâjâieli pe zi. Pe cale de consecință, cauza mișcărilor mareșalului Oprea trebuie să se afle, aristotelic, în d-sa însuși: să se ducă tare, azvârlind lumea la o parte cu polițiștii și girofarul, pur și simplu ca să aibă de unde veni. Să se simtă în mașina din centrul convoiului ca un fel de Putin sau, măcar, un Erdogan, consumându-și repetatele orgasme de mărire pe pielea fină a canapelei.
Cum a fost posibil să ajungă V. Ponta, G. Oprea, P. Tobă, în funcții executive cheie în stat, ei fiind toți trei niște doctori în plagiat (P. Tobă e doctorand în materie până săptămâna viitoare)?
Ce mecanisme profund viciate ale societății românești i-au pus în scaune?
Înainte de marea corupție politică, stă lipsa de reacție morală a populației în fața acuzației de furt intelectual. Cetățenii nu vor să-i privească pe plagiatori drept ceea ce sunt, niște hoți rudimentari, consideră asta un păcat venial, care nu afectează poporul. Și așa au ajuns hoții de fraze să fie acuzați acum de omor și favorizarea infractorului...
O regulă a logicii spune: Falsul implică orice.
O regulă omomorfă, aplicabilă societății românești, ar suna așa: Impostura implică orice, inclusiv crima.
Impostura ucide!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
