Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

În gură de șarpe

Cristian Tudor Popescu

A crescut temperatura pe tot globul și a ieșit șarpele de sub pragul lumii să se încălzească. E o reptilă mare, încremenitor de mare, și totuși cu venin mai ucigător decât taipanul australian.

Îi pui mâna în gât. Se zbate ca un cablu de pod rupt sub uragan. Te plesnește peste față ca un bici de stăpân. Nu îi dai drumul.

Cască gura la aproape 180 de grade, îi vezi limba care gustă aerul, îi vezi colții lungi, gălbui și curbați. Te privește în infraroșu cu ochi de piatră. Pentru el ești o bucată de căldură.

Șarpele cu ochi de piatră e surd, dar îți simte pulsul pumnului strâns vibrând în osul pătrat al maxilarelor lui. Nu apuci să vezi, doar îi simți colții când ți-i înfige fulgerător în mână, străpungându-și pe dinăuntru, dintr-o singură mușcătură, patul subțire și delicat al gurii.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult