Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

În gură de șarpe

Cristian Tudor Popescu

A crescut temperatura pe tot globul și a ieșit șarpele de sub pragul lumii să se încălzească. E o reptilă mare, încremenitor de mare, și totuși cu venin mai ucigător decât taipanul australian.

Îi pui mâna în gât. Se zbate ca un cablu de pod rupt sub uragan. Te plesnește peste față ca un bici de stăpân. Nu îi dai drumul.

Cască gura la aproape 180 de grade, îi vezi limba care gustă aerul, îi vezi colții lungi, gălbui și curbați. Te privește în infraroșu cu ochi de piatră. Pentru el ești o bucată de căldură.

Șarpele cu ochi de piatră e surd, dar îți simte pulsul pumnului strâns vibrând în osul pătrat al maxilarelor lui. Nu apuci să vezi, doar îi simți colții când ți-i înfige fulgerător în mână, străpungându-și pe dinăuntru, dintr-o singură mușcătură, patul subțire și delicat al gurii.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult