În urmă cu 8 ani, cetățenii apărau în stradă Justiția de PSD. Azi, PSD apără Justiția de cetățeni

Știți ce cred că e strigător la cer, domnule Negruțiu? În curând se fac 9 ani de la ordonanța 13 și papagalul care a promovat-o (premier în acea vreme!) e și astăzi „mare sculă în basculă”. Chiar atât de scurtă să fie ținerea de minte a multora dintre noi?

După un Congres tovărășesc, Grindeanu a fost ales cu peste 99% din voturi în funcția de președinte al PSD, un partid „pro-european”, nu-i așa? Mai contează oare că a fost singurul candidat? Vedeți dumneavoastră, „moda” asta de a „alege” când nu ai de ales e otravă pentru democrație. Și e în vogă la toate partidele...

La fiecare ciclu electoral ni se pune în față alegerea „răului mai mic”. Ni se distrage atenția de la adevărata problemă: când în „partidele” care ne „reprezintă” alegerile se fac la comandă, unde e „democrația”?

Avem „vocația” de a ne amăgi că aleșii mor de grija noastră. Ne place să credem în „cavaleri” călărind cai albi și meniți să ne „salveze”...

Am prostul obicei de a consemna tot ce-mi trece prin căpățână când îmi sting setea cu o pereche de beri și câteva păhărele de pălincă „hand made”. Am găsit un text scris în urmă cu 9 ani. Cred că merită citit.

Ordonanța treișpe…

Ping-pong-ul jucat de instituțiile statului pe spatele multora dintre noi începe să mă scoată din țățâni. Poziția CCR seamănă izbitor de mult cu iuțeala de mână a „meseriașilor” specializați în alba-neagra: asta are, asta n-are, asta e câștigătoare. Iar Dragnea și gașca lui sunt „trecătorii” ce câștigă, absolut întâmplător, desigur. Ceilalți „gură-cască” degeaba protestează civilizat și afișează bannere scrise inteligent. Rapiditatea cu care ne prostesc aleșii depășește orice previziuni.
Onorata Curte Constituțională a găsit de cuviință să nu se pronunțe asupra unei ordonanțe ce nu există, din moment ce a fost „abrogată” de înșiși autorii ei. Un fel de „era pe când nu s-a văzut, azi o vedem și nu e”. Faptul că Ciorbea (avocatul „poporului”, alt impostor) a atacat-o când ea încă era valabilă nu are relevanță. Important e că pionul otrăvit Iordache a murit la datorie, Grindeanu a „salvat onoarea” guvernului și Dragnea poate să râdă liniștit pe sub mustață fără să-i pese de românii din stradă.
Moțiunea de cenzură a opoziției a fost de fapt o confirmare a puterii nelimitate de care au parte mai marii zilei. Toate instituțiile statului (despre care noi credeam că sunt „democratice”) sunt înfiltrate de oameni corupți. E de admirat atitudinea celor ieșiți în stradă, dar e ineficientă. Aleșii fac ce vor pentru că (nu-i așa?) sunt aleși de „majoritate”.
Guvernele demisionează la presiunea străzii doar atunci când le convine. Să nu ne facem iluzii. Faptul că ieșim în stradă și scandăm ce ne doare nu înseamnă nimic pentru impostorii din capul mesei. Atâta vreme cât nu protestează mai mulți decât votanții PSD-ului, luați-vă gândul de la „democrație”. Votul face „legea”...
Ordonanța paișpe va fi respinsă de Șparlament (nu e nicio grabă, au timp destul tovarășii) lăsând cale deschisă celei cu numărul treișpe.
Ce mai e de făcut? Nu știu... Poate că „ultima soluție/încă-o revoluție”. Revoluția bunului simț... No chance!...

O să fac un pic pe avocatul diavolului. OK, au dreptate și magistrații când zic că au nevoie de garanții financiare de independență ale Justiției. De acord, însă aceste sume nu pot fi decât dependente de bugetul național. Avem deficit la buget, avem deficit și la Justiție. Avem corupție și prescripție la prejudicii de milioane de euro atunci este prejudiciat și fondul de plată al magistraților.

Mie aici mi se pare că este nesimțirea. Nu poți să lași să fie sifonate milioane de euro de la buget, să închizi ochii când s-a făcut praf fondul de urgență al guvernului pe tot felul de pomeni și apoi să vii să ne ceri să ne împrumutăm în continuare, la dobânzi nu tocmai avantajoase, ca să-ți plătim ție pensia deloc mică.

Poate dacă aveam o Justiție care mergea șnur aș fi fost de acord și cu sacrificiul ăsta, pentru că fără Justiție nu se pot face multe. Însă nu știu de ce am impresia că. dacă aveam o Justiție care mergea măcar la 70-80% din potențialul de onestitate, astăzi nu am mai fi avut de ce dezbate nici gaura din buget, nici legile ambigue și nici aceste pensii.

Din pacate memoria oamenilor este scurta. Chiar si a celor din justitie. Iar daca pe langa memoria scurta mai punem si lipsa de bun simt si solidaritate cu poporul din randul caruia s-au ridicat, si pe banii caruia s-au ridicat (ca nu si-au platit singuri nici studiile, nici diplomele), avem imaginea unei justitii bolnave cronic.