Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Irina l-a făcut să sară de pe scaun pe Ilie!

Mă doare pe mine capul de când mă tot rog de Simona să ia inițiativa, să joace agresiv, cu lovitură decisivă. Dar există și cazuri în care o asemenea tactică nu poate fi aplicată.

Când ai în față o „boxeriță” în zi mare, cum a fost aseară Coco Vandeweghe, n-ai cum să ataci, pentru că ea servește formidabil și lovește agresiv orice minge. Nu-ți rămâne decât să te „blochezi în mănuși”, să alergi după toate mingile, să înalți „baloane”, să-ți răsucești corpul în zeci de contre pied-uri și șpagate, cum a făcut Irina Begu.

Pericolul cel mai mare în astfel de situații e să te enervezi din pricina umilinței de a încasa lovituri pe care nici nu reușești să le atingi. Și să intri, provocată, în joc pe contre – în 90 % din cazuri ești pierdută.

Cu răbdarea și rezistența pe care a început să i le cunoască o lume întreagă, Irina s-a ținut aproape 4 ore pe picioare în fața tornadei Coco. Vandeweghe a avut 5-4 și serviciul în decisiv, iar Irina a întors-o în rebreak fără să clipească, cu un sânge rece care l-a făcut să sară de pe scaun și pe Ilie Năstase.

La 6-5, a avut ea punct de meci – Coco i-a tras 3 ași în stil Serena de n-a văzut mingea. Irina nu s-a tulburat. Și-a văzut de treabă cu tenacitate, simțind că până la urmă americanca va ceda. Și s-a întâmplat, abia la 9-8, ultimele două puncte fiind passing-uri de rever în cros uluitoare ale Irinei, în cel mai frumos meci de până acum din Roland Garrosul fetelor.

Ce „suflet tare” e Irina noastră!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Romani divort / sursa foto: Profimedia

În cabinet, povestea vine aproape mereu în aceeași formă. Doi oameni care știu unul despre celălalt lucruri pe care nu le mai știe nimeni și care ajung să ceară ajutor abia după ce a ieșit ceva la iveală. Când reconstruiești traseul cu ei, pas cu pas, descoperi că nicăieri pe drum nu a existat o decizie. A existat o nevoie veche, trezită la o vârstă nouă, care nu a găsit pe nimeni acasă căruia să i se adreseze. Nu încetăm să avem nevoie de confirmare. Încetăm doar să o cerem de la persoana de la care ar conta cel mai mult.

Citește mai mult