Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Irina l-a făcut să sară de pe scaun pe Ilie!

Mă doare pe mine capul de când mă tot rog de Simona să ia inițiativa, să joace agresiv, cu lovitură decisivă. Dar există și cazuri în care o asemenea tactică nu poate fi aplicată.

Când ai în față o „boxeriță” în zi mare, cum a fost aseară Coco Vandeweghe, n-ai cum să ataci, pentru că ea servește formidabil și lovește agresiv orice minge. Nu-ți rămâne decât să te „blochezi în mănuși”, să alergi după toate mingile, să înalți „baloane”, să-ți răsucești corpul în zeci de contre pied-uri și șpagate, cum a făcut Irina Begu.

Pericolul cel mai mare în astfel de situații e să te enervezi din pricina umilinței de a încasa lovituri pe care nici nu reușești să le atingi. Și să intri, provocată, în joc pe contre – în 90 % din cazuri ești pierdută.

Cu răbdarea și rezistența pe care a început să i le cunoască o lume întreagă, Irina s-a ținut aproape 4 ore pe picioare în fața tornadei Coco. Vandeweghe a avut 5-4 și serviciul în decisiv, iar Irina a întors-o în rebreak fără să clipească, cu un sânge rece care l-a făcut să sară de pe scaun și pe Ilie Năstase.

La 6-5, a avut ea punct de meci – Coco i-a tras 3 ași în stil Serena de n-a văzut mingea. Irina nu s-a tulburat. Și-a văzut de treabă cu tenacitate, simțind că până la urmă americanca va ceda. Și s-a întâmplat, abia la 9-8, ultimele două puncte fiind passing-uri de rever în cros uluitoare ale Irinei, în cel mai frumos meci de până acum din Roland Garrosul fetelor.

Ce „suflet tare” e Irina noastră!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Siegfried Muresan in Parlament

Acum câteva zile mă uitam la un interviu Recorder cu dl Mureșan, ca să văd cine e. Eu eram mulțumit de dl Bolojan și seria premierilor propuși în locul lui nu m-a inspirat în niciun fel până acum, dar, în schimb, dl Mureșan părea să fie un compromis valabil. Planurile lui, calm explicate, erau coerente și, pe deasupra, părea să fie singurul om în România care mai înțelege ceva din ce e în capul președintelui – chiar vorbea cu compasiune despre dl Dan. Împreună cu explicația lui că nu a vrut să-l ignore pe dl Bolojan, îmi dădea impresia unui om decent și capabil. Dar, din păcate, compasiunea, respectul și coerența nu prea se caută în politica românească. Și faptul că numele lui, Siegfried, era subtitrat automat de YouTube cu Zicflid nu era un semn bun.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Jurnalista tanara / sursa foto: Profimedia

Poate că nu există întrebare mai inocentă și, totodată, mai apăsătoare decât aceasta. O întrebare care ne urmărește încă din anii în care lumea nu ne încăpea în palme, iar viitorul nu era decât o întindere nesfârșită, fără hotare și fără consecințe. Atunci nu știam încă să deosebim ceea ce ne dorim de ceea ce se așteaptă de la noi. Știam doar să visăm.

Citește mai mult