Vă simțiți bine, da? Friptura de miel, stufatul, drobul v-au mers la casa sufletului. Deși, aici, înainte de desfătarea gurii pline, e vorba de păstrarea unui statut social și ontologic: și pentru un creștin sărac, a nu avea de Paști o masă bogată, cu bucate „tradiționale”, înseamnă nu numai sărăcie, dar și că încetează să mai fie om, devine un paria. Aceeași idee ca în cazul celor două „fete” care discută despre o a treia: „Auzi, dragă, aia a ajuns să bea apă de la ghivetă!...”.
Masa încărcată de Paști mai simbolizează ceva. Nu sacrificiul lui Iisus, căci El, ca și Ioan Botezătorul, nu punea în gură carne și n-a vorbit nicăieri despre omorârea mieilor de Pesahul morții Lui. E o celebrare a lui Irod „mare-mpărat, auzind s-a tulburat”. Căci el a poruncit să fie uciși toți pruncii mai tineri de 2 ani din cuprinsul stăpânirii sale. Irod a măcelărit puii oamenilor fiindcă se temea că își va pierde tronul, creștinii (ca, de altfel, și musulmanii!) ucid și devorează puii oilor, ca să nu fie dați jos din om.
De Paști, credincioșii ar trebui să mănânce doar lăcuste, miere și semințe. Dar ei se mulțumesc să-L preamărească pe Mântuitor, nu încearcă să trăiască asemenea lui.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
