Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

KFC, în parteneriat cu World Vision România, organizează o campanie de strângere de fonduri dedicată elevilor din medii defavorizate

“Susține un vis mic, care, de fapt e mare” este titlul campaniei naționale desfășurată de KFC România care încurajează clienții să facă donații pentru susținerea copiilor din mediile defavorizate. Această inițiativă face parte din programul de strângere de fonduri „Vreau în clasa a 9-a”, organizat de World Vision România, care își propune să ofere acces la educație prin continuarea studiilor liceale.

Majoritatea dintre noi ne amintim cu emoție și plăcere de liceu. Amintiri, prieteni, vise sunt doar câteva dintre lucrurile care ne trec prin minte când ne gândim la această perioadă din viață. Copiii care provin din medii defavorizate visează să poată trăi aceste sentimente. Pe termen lung, accesul la educație se traduce în îndeplinirea unor vise mici, dar cu rezultate mărețe: medici, profesori, avocați, psihologi – acestea sunt doar câteva dintre profesiile pe care speră să le practice cândva copiii din cadrul programului “Vreau în clasa a 9-a”.

În perioada 7 octombrie - 7 noiembrie, KFC, într-un parteneriat de tradiție cu World Vision România, organizează în toate restaurantele din țară o campanie de strângere de fonduri pentru sprijinirea acestui program. Orice donație este binevenită și nu este condiționată de achiziționarea de produse. Astfel, invităm cât mai multe persoane să se alăture acestei cauze printr-o donație, la casa de marcat sau la kiosk-ul de comandă, atât cash, cât și contactless. La finalul campaniei, KFC va dona întreaga sumă către fundația World Vision România.

Implicarea fiecăruia dintre noi poate face diferența atunci când vine vorba despre un viitor mai bun. Copiii reprezintă șansa noastră de a construi o realitate armonioasă. Accesul lor la educație este temelia oricărei societăți și este datoria noastră să luptăm pentru ei. Orice ajutor contează pentru ei, fie că vorbim despre rechizite, haine, alimente sau echipamente necesare pentru desfășurarea cursurilor online.

Mai multe informații despre campanie, dar și povești ale unora dintre copiii pe care am avut ocazia să îi ajutăm până în prezent, sunt disponibile pe: https://www.kfc.ro/visurimici/ 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Bine, acuma ati putea sa faceti o campanie care sa promoveze o lege prin care toti elevii defavorizati din Romania sa fie sponsorizati de stat. Dar deja este prea mult. Sa nu care cumva sa deranjati pe cineva din sferele rarefiate ale mafiotilor.
    • Like 0
  • Pai... cred ca ar fi mai bine dacă KFC donează banii, și nu apelează la cetățeni.
    • Like 0


Îți recomandăm

sala de asteptare

Marin simte un junghi care nu trece de câteva săptămâni și merge la medicul de familie. Primește trimitere pentru o investigație imagistică decontată de CAS, dar prima programare disponibilă este peste cinci săptămâni. Așteaptă. După investigație, mai trec alte săptămâni până la următoarea consultație. Diagnosticul vine după aproape două luni - un interval în care singura constantă este incertitudinea. foto: Profimedia

Citește mai mult

CTP--

Un exemplu admirabil de logică matematică dat de președintele Dan în legătură cu alegerile anticipate: „Toate sondajele ne spun că vom fi cam tot acolo, fără posibilitatea de a forma o majoritate. Nu ar avea niciun fel de logică. Plus încă 3-4 luni de alegeri, în care partidele, în mod logic, legitim, se vor ataca unele pe altele.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Călătorim, dar rămânem prizonieri în normalul nostru. Degeaba vezi lumea, dacă o judeci mereu cu aceiași ochi

Nu știu exact când mi-am dat seama de asta. Probabil undeva între o masă luată într-un loc în care nimeni nu se grăbea, o stradă pe care oamenii păreau să meargă mai încet decât eram eu obișnuit și momentul în care am realizat că mă enervez, în tăcere, pentru că lucrurile nu se întâmplau „cum trebuie”. Doar că acel „cum trebuie” era, de fapt, „cum știu eu”.

Citește mai mult