Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Libertatea generației G

Cei care l-ar vota din nou, și mai cu sete, pe cg nu sunt chiar atât de proști. Nu atât de proști încât să creadă că cg le va da motorină cu 1 leu/litru (de ce nu 0 lei, ca banii lui de campanie?), case gratis, mâncare și băutură înmulțite ca pâinile și peștii Sfintei Scripturi, companii străine naționalizate și pace, multă pace, cum zice Mesia cu Macete.

Nu-i interesează dacă cg e fascist sau kaghebist sau prepusul sau chiar prepuțul lui Iisus (nu zbierați, Hristos a fost circumcis, potrivit Bibliei). Însă liota de legionari, mercenari, cuțitari, interlopi din jurul lui e ok sau oh (ocien harașo), pentru că le dă speranțe.

Aseară, prepuțul lui Iisus i-a amenințat pe membrii CCR că vor face ani grei de pușcărie. Bunînțeles, dacă ajunge el președinte. Păi, dacă asta îi așteaptă pe judecătorii constituționali, vă dați seama ce ar urma pentru simplii cetățeni care nu sunt de acord cu „doctrina” lui și nu-l înghit pe cg?

Ce vor votanții lui cg e libertatea – nu libertatea pentru care și-au dat viața sute de tineri în decembrie `89, ci libertatea să poată face „dușmanilor poporului” ce le-au făcut, sub supervizare rusească, niște români altor români în „obsedantul deceniu” 1945-1955. Arestări noaptea, pe bază de liste negre, bătăi, temniță, canal. Sau, măcar ca Sturm Abteilung, Cămășile Brune, să-i poată călca în picioare pe stradă fără să-i oprească nimeni. Sau, măcar ca tinerii fanatizați din Gărzile Roșii ale lui Mao, să spargă capete de oameni și de statui într-o Revoluție Culturală a Marelui Aberator cg. Și să se simtă ei adevărații „intelighenți”, aidoma semisfertodoctului cg.

Generația care s-a născut și a crescut cu internetul și telefoanele mobile la cap e numită generația Z. În gen. Z s-a dezvoltat o subcategorie care poate fi denumită generația J. Cu J de la Joker. Vedeți „Jokerul” din 2019, filmul nebuniei cool în masă, îndreptată cu violență extremă împotriva instituțiilor statului, vedeți-l și pe cel de anul ăsta, „Folie à deux”, „Demență în doi”, și o să înțelegeți ce spun. Dar să ne ferim de americăneală, ca de scutul de la Deveselu – în România ei ar trebui să aibă onoarea de a se numi generația G. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult