Cum se poate progresa în mod real în lupta anticorupție: o posibilă soluție ieșită din tipare

Foto: Virgil Simionescu/Inquam Photos

Mai repede trec microbuzele electrice școlare achiziționate la suprapreț sau turbojetul către Nisa prin urechile acului, decât să vedem păpușarii invizibili ai legilor contorsionate în fața instanței.

În urma dezvăluirilor Recorder din documentarul oglindă "Justiție capturată" care au șocat o țară întreagă, prim-ministrul, dl. Bolojan a inițiat și aprobat crearea unui Comitet pentru analiza și revizuirea legislației din domeniul Justiției. Prima ședință a Comitetului a avut deja loc în 23 decembrie 2025. Din Comitet fac parte reprezentanți ai organizațiilor profesionale ale magistraților, ai Administrației Prezidențiale, Ministerului Justiției și Consiliului Suprem al Magistraturii. De asemenea, au fost invitați reprezentanți din cadrul a 3 organizații civice, non guvernamentale, fără afiliere politică sau corporativă: Declic, Expert Forum și Funky Citizens. M-a surprins faptul că Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române nu face parte din acest Comitet.

Așteptarea premierului Bolojan este ca la finalul lunii ianuarie, un termen foarte strâns, acest Comitet să pună pe masa guvernului propunerile și necesarele inițiative de actualizare a legilor existente în sfera Justiției. Propunerile urmează a fi analizate și evaluate la modul concret în coaliție, apoi selectate cele care vor beneficia de susținere politică, pentru a fi promovate în Parlament pentru legiferare.

Cred că, indiferent de rezultatele concrete ale acestei inițiative, ce merită toate laudele și susținerea din partea societății civile, lipsește metoda prin care se pot eutanasia rapid toate complicitățile murdare născute în trecut și foarte vii și astăzi, toate actele de corupție deja înfăptuite, toate NUP-urile vândute pe bani grei, toate șantajele posibile și imposibile, toate complicitățile lipicioase, toate amenințările voalate de tipul dosar contra dosar sau înregistrare contra înregistrare, toate sentințele rezultate din procesele de tip teatru japonez kabuki, în care inculpații acuzați de acte de corupție au fost scoși basma curată, deoarece s-au uns suficient roțile astfel încât să nu scârțâie.

Uneori, conducătorii unei țări au puterea, poate și obligația, de a lua o decizie impopulară, dură, dificilă, dar care să furnizeze în mod contraintuitiv o soluție mai bună pentru societate și cetățeni pe termen mediu și lung.

În istoria noastră cunoaștem inițiativa regelui Burebista, care la sfatul marelui preot Deceneu, pentru a opri decăderea morală a dacilor, pentru a-i scoate din promiscuitatea comportamentală cauzată de consumul excesiv de vin, a ordonat distrugerea completă a viilor.

Soluția extraordinară, ieșită din tipare, capabilă să ofere un nou început în sfera luptei reale împotriva corupției, constă în două inițiative complementare:

1. Aprobarea în Parlament cu celeritate a modificărilor legilor juridice ce rezultă din activitatea Comitetului.

2. Emiterea unei ordonanțe de urgență care să ofere amnistie tuturor persoanelor vinovate de acte de corupție, de îndată ce noile legi sunt publicate în Monitorul Oficial.

Știu că sună ireal inițiativa de amnistiere, dar cumva trebuie să găsim ieșirea din acest labirint, cu pereți înalți, moi, alunecoși și foarte flexibili, denumit lupta anticorupție. Este evident că se poartă crâncene războaie subterane, nevăzute prin care se încearcă și de cele mai multe ori se reușește, prin metode administrative, dizolvarea probelor, reluarea proceselor de la zero, amânări interminabile, declanșarea prescrierii faptelor, eliberarea sau lipsa condamnării persoanelor vinovate sau acuzate de acte de corupție sau trafic de influență.

Emiterea acestei OUG îi oferă premierului o sabie extrem de ascuțită, însă pe ambele tăișuri. Își solidifică enorm capacitatea de negociere, pentru ca partenerii de coaliție să accepte cât mai multe modificări ale cadrului legislativ actual. Știind că urmează acest OUG – opțiunea nucleară – își vor flexibiliza, ba chiar aplatiza cererile maximaliste de a nu se modifica mai nimic.

Până la urmă, dincolo de poveștile frumoase pe care ni le livrează non stop politicienii, politica este o soioasă negociere gigantică, fiecare parte cere ceva și cumva ar trebui să se ajungă la o soluție acceptabilă. Când politica își epuizează capacitatea de dialog apar blocaje și tensiuni, ce pot escalada periculos.

Depinde foarte mult de cum anume guvernanții pot explica oamenilor acest nou început, acest Big Bang juridic, magnitudinea sa, să îi asiguri pe cetățeni că noile legi sunt excepționale, fluxurile și procedurile administrative judiciare au suferit îmbunătățiri radicale, iar toate acestea vor genera rezultate excelente pe noul front anticorupție.

Dacă ANAF ar fi o organizație funcțională, super eficientă, mai puțin politizată, premierul ar avea argumente inclusiv pe zona fiscală, să ne comunice faptul că următorii vinovați și condamnați pentru acte de corupție vor fi deposedați cu celeritate, în mod legal, de uzufructul actelor, intrigilor și acțiunilor acestora. Oamenii obișnuiți lucrează din greu pentru un salariu diminuat constant de inflație, iar alții cer și primesc cu lejeritate foloase necuvenite de milioane sau zeci de milioane de euro – vezi cazul cu mita de 22 milioane euro în dosarul Aeroportul Otopeni sau mita de 20 milioane euro acordată pentru modernizarea tronsonului de cale ferată București – Constanța. Sumele diferă, deoarece în speța de la Aeroportul Otopeni, fiind mai aproape de zilele noastre, s-a ajustat valoarea mitei cu rata inflației, s-avem rezon.

Doar o mică parte dintre corupți ajung la închisoare, iar după o scurtă perioadă de timp sunt eliberați pentru bună purtare și se mută fericiți cu tone de bani în sudul Franței sau Anglia sau Elveția sau își cumpăra cetățenia unei superbe republici insulare din Caraibe, la prețul a două apartamente cu 3 camere din Cluj. Nu degeaba pe unele pancarte purtate de demonstranții din Piața Victoriei se putea citi: „Deficitul bugetar la corupți în buzunar”.

Din punctul meu de vedere, total subiectiv, aș fi împăcat să fie complet deposedați de banii obținuți prin acte de corupție sau trafic de influență și să primească o sentință cu suspendare sau cu executare la domiciliu pe o perioadă redusă de timp. Persoanele condamnate definitiv pentru acte de corupție sau trafic de influență care au lucrat în sectorul bugetar, să fie obligate prin lege să nu mai aibă dreptul să profeseze ca angajat la stat sau să candideze la o funcție publică pentru 1, 3, 5, 10, 15 sau 20 de ani, în funcție de gravitatea faptelor. Aceste persoane condamnate definitiv, trebuie private de foloasele necuvenite (bani, crypto, lingouri de aur, tablouri, pietre prețioase, icoane, automobile scumpe, bijuterii, ceasuri de lux etc) obținute ilegal și fără posibilitatea de a se înșuruba din nou în funcții de conducere de unde pot controla mercurialul și pânza de păianjen clandestină a actelor de corupție.

Dacă putem privi în mod holistic problema complexă a corupției, pur rațional, fără implicare emoțională, un nou început, așezat pe baze solide, cu magistrați, polițiști și politicieni eliberați de tigvele rânjite din dulap, capabil să rupă toate lanțurile invizibile ce blochează primenirea morală a societății, este de preferat unor scenarii redactate în afara legilor de oamenii fără chip, scenarii care mișcă cu premeditare roțile greoaie ale Justiției în direcția rea, otrăvitoare și greșită a unui drum strâmb, al cărui punct terminus dezolant este nimicul cel grotesc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp