Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Mardeală național liberală

Cristian Tudor Popescu..

Ca Florin Cîțu să-și dea demisia din funcția de premier fiindcă a comis o infracțiune în circulație, în SUA, acum 20 de ani, infracțiune pentru care a fost condamnat și a executat pedeapsa, mi se pare absurd. Ar însemna încălcarea unui principiu juridic care vine din dreptul roman: „Non bis in idem” – „Nimeni să nu fie pedepsit de două ori pentru aceeași greșeală”. Și a bunului simț: cu privire la a demisiona sau a fi demis, dl Cîțu trebuie să dea socoteală pentru activitatea sa ca premier, eventual pentru fanfaronada triumfalistă și răspunsul stupid superior „Nu știu cât costă o pâine, că nu mănânc pâine”, nu pentru nerespectarea regulilor de circulație într-o tinerețe în care era atât de departe de a deține o asemenea funcție. Traian Băsescu, da, s-a urcat la volan sub influența alcoolului în văzul unei țări întregi, fiind președinte în exercițiu al României, și n-a plătit în niciun fel pentru asta.

Ce ar trebui să facă acum dl Cîțu? Să relanseze „pe piață”, în replică la această „torpilare” a sa de către gruparea Orban, faptul că dl Ludovic Orban s-a răsturnat cu mașina în decor, între Iași și Focșani, în ianuarie 2015, conducând cu viteză excesivă, într-o curbă periculoasă? Sau că același Orban a lovit cu mașina, în decembrie 2007, în zona Cotroceni, o minoră de 14 ani?

Și așa încăierarea din PNL pentru funcția de președinte tinde să depășească daunele provocate partidului de campaniile electorale ale PSD. Până acum, mi-a fost pur și simplu scârbă să comentez această mardeală dezgustătoare, născută din inconștiența setei de putere – n-au decât să se facă albie de porci unii pe alții cât doresc. Problema e însă că liberalii sunt principalul partid la guvernare. Indiferent cine va câștiga și se va tolăni în fotoliul Brătienilor, PNL va pierde, pierde deja. Și cu partidul, guvernul. Și cu guvernul, România.

P.S.

Văd că unii dintre cititori consideră cazul Cîțu similar cu cazul Dragnea – șeful PSD nu putea fi premier în 2016, deoarece, potrivit unei legi din 2001, cine a suferit o condamnare penală nu poate fi membru al guvernului – prin urmare Cîțu ar trebui să demisioneze din pricina condamnării din SUA. Nu au dreptate. Iată de ce:

În legătură cu aplicarea respectivei legi, Curtea Constituțională a făcut, în 20 iunie 2016, precizarea că interdicția încetează în caz de reabilitare a persoanei respective. Reabilitarea se produce de drept, în cazul cuiva care a suferit o condamnare cu amendă sau mai puțin de 2 ani închisoare, dacă în termen de 3 ani de la încheierea executării pedepsei nu a săvârșit o altă infracțiune.

Liviu Dragnea se afla în 2016 în executarea unei condamnări la 2 ani cu suspendare, pronunțată împotriva lui în aprilie 2016, deci nici vorbă nu putea fi de reabilitare. Pe cale de consecință, nu putea ocupa o funcție în guvern.

Florin Cîțu, însă, îndeplinește toate condițiile de reabilitare pentru condamnarea la 2 zile arest și 1.000 $ amendă, nu a comis o altă infracțiune și s-au scurs de atunci 20 de ani.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Livadaru Alex

Ziua de 5 ianuarie, pe care mulți se așteptau ca Guvernul Bolojan să o declare zi „punte” (liberă între două minivacanțe, pentru a asigura continuitate, urmând a se recupera treptat pe parcursul anului) a rămas zi lucrătoare, chestiune care i-a pus pe unii angajați la stat în anumite domenii în mare încurcătură. Au fost nevoiți să-și ia o zi de concediu de odihnă pentru a nu-și fractura vacanța sau au fost nevoiți să se reorganizeze, să se suie în mașini și să meargă la muncă.

Citește mai mult

Trump UE SUA / sursa foto: Profimedia

Nimic nu a însufleţit mai puternic oamenii decât promisiunea libertăţii. Dictatorii de pretutindeni şi dintotdeauna i-au pedepsit cel mai crunt pe cei care le vorbeau oamenilor despre această minunată, dar rară, stare a fiinţelor umane. Şi, bineînţeles, au dorit dintotdeauna să zdrobească ţările unde fiecare îşi putea trăi viaţa după cum îşi dorea.

Citește mai mult