Maniera în care matematica este predată în sistemul românesc îi împiedică pe cei mai mulți elevi să vadă utilitatea acestei materii și îi determină să se întrebe, pe bună dreptate, la ce le va folosi în viață ecuația de gradul 2, noțiunile de trigonometrie sau funcția modul.
Noțiunile matematice au însă multe corespondențe în realitate. Cu toții comparăm prețuri, calculăm ce presupune obținerea unui credit bancar, bugetăm vacanțe sau calculăm de câți metri pătrăți de gresie avem nevoie pentru a renova bucătăria. Iar dincolo de aplicațiile practice, matematica formează competențe și antrenează abilități de viață: gândirea logică și critică, capacitatea de a rezolva probleme, abilitatea de a identifica mai multe soluții pentru aceeași problemă, intuiția, atenția, punerea în perspectivă și chiar managementul timpului.
Ca să ajungem însă să nu mai privim matematica, deopotrivă copii și părinți, ca pe o sperietoare, ca pe o materie care e necesară doar pentru a ajunge din punctul A în punctul B, adică atât cât să iei un examen, pentru ca apoi să te debarasezi pe ea, e necesară o schimbare de abordare, în care să se plece de la concret către abstract.
„În sistemul românesc matematica este înțeleasă ca o colecție de metode aplicate în loc să fie bazată pe raționament, pe gândire critică, pe intuiție. Totul se învârte în jurul ancorării în rezolvări foarte dificile, cu multe calcule, lungi și alambicate, ceea ce duce la o gândire șablonată și la un management al timpului defectuos. În sistemele internaționale, indiferent de conceptul matematic care urmează să fie explicat, se pleacă de la realitate, de la situațiile reale în care se aplică acel concept. De exemplu, la capitolul vectori se face legătura cu filmele 3D, pentru probabilități se face apel de sistemul de loterie. Chiar eu le-am explicat elevilor mei funcția modul jucând biliard”, spune Georgiana Popovici, doctor în matematică și cercetător, specializată în matematică și statistică.
Georgiana Popovici predă în sistemul privat care urmează curriculum internațional, iar din 2019 a deschis Excellence in Education Centre, un centru de pregătire pentru examene internaționale ca A Level, SAT, GMAT și IB (Bacalaureat Internațional). Cei mai mulți elevi alături de care lucrează vin din școlile unde se învață după curriculum internațional, dar are și elevi din licee românești care vor să susțină un examen internațional pentru a-și continua studiile la universități din străinătate.
În 2023, platforma Republica vă invită să cunoașteți poveștile antreprenorilor români care au avut curajul să investească în educație. Vom intra în lumea celor care au deschis grădinițe, școli, instituții private de învățământ și care au făcut din actul de învățare- indiferent de forma pe care o îmbracă sau de vârsta celor cărora se adresează- o afacere profitabilă, cu șanse de a se dezvolta în viitor. Dăm credit educației este un proiect editorial care este realizat în parteneriat cu Banca Transilvania, pe parcursul întregului an 2023.
„E vorba de cifre, dar povestea din jurul lor contează la fel de mult”
Georgiana Popovici și-a descoperit pasiunea pentru matematică încă din clasa a V-a, datorită profesoarei ei, preocupată tot timpul să facă legătura cu alte domenii și să le arate elevilor săi modul în care această disciplină poate fi folosită în realitate. Ulterior a urmat Facultatea de Matematică în limba engleză și a predat Statistică timp de 14 ani la aceeași facultate din cadrul Universității din București, apoi a intrat în sistemul privat.
„A fost un lucru extraordinar pentru mine că am putut vedea și m-am putut convinge atât de devreme de utilitatea matematicii. Iar asta fac și eu la rândul meu, la clasă sau la pregătire. Încerc să-i ajut pe elevi să se împrietenească cu matematica, nu doar să le împărtășesc cunoștințe. Îmi doresc ca, în fața fiecărei noțiuni noi, elevul să fie curios, nu speriat, iar în fața unei probleme, să se întrebe ce variante de soluționare are, nu să se frustreze și să se blocheze. Din păcate, în școala românească, matematica este predată ca o colecție de metode de aplicat, deși ar trebui ca accentul să fie pus mai mult pe raționament decât pe tehnică. Ar trebui prezentate legături cu alte domenii astfel încât copiii să înțeleagă felul în care le-a influențat matematica și viceversa. Credem că este vorba despre cifre, dar povestea din jurul lor contează cel puțin la fel de mult”, spune profesoara de matematică.
„La matematică trebuie să lucrezi în fiecare zi”
Indiferent de metoda a preda și învăța matematică, pentru a face performanță și a obține note bune la examene, e nevoie de aceleași două condiții: lucru individual constant și un profesor implicat.
„La matematică trebuie să lucrezi în fiecare zi, indiferent de sistem. Așa îți antrenezi mintea și atenția. Văd asta la elevii mei. Atunci când lucrează în fiecare zi, diferența se vede după numai o săptămână. La fel cum e foarte important să citești ceva în fiecare zi, același lucru este valabil și pentru matematică”, spune Georgiana Popovici.
Copiii care vin din sistemul românesc au nevoie de pregătire suplimentară ca să susțină un examen internațional, pentru că termenii și abordarea sunt diferite. În plus, trebuie să se încadreze în timpul alocat pentru examinare, lucru deloc ușor, având în vedere că ei sunt obișnuiți cu demonstrații lungi și calcule alambicate.
Dincolo însă de abordări și chiar de materie, profesorul rămâne factorul determinant în procesul de învățare.
„Un profesor trebuie să fie în primul rând un dascăl bun, să-și cunoască materia și să-i placă ceea ce face. Pentru că elevii își dau seama imediat de aceste aspecte. Dacă ei văd plăcerea la profesor, vor învăța și ei cu plăcere. Profesorul trebuie să-și dea interesul și să lucreze mult cu ei în clasă, mai ales la matematică. Rezultatele elevilor înseamnă 90% munca lor, dar profesorul trebuie să vină cele 10 procente prin care să le insufle dorința de a învăța”, spune Georgiana Popovici, care constată însă că meseria de profesor nu este deloc atractivă pentru cei tineri.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ok, una e să calculezi gresia din baie și altceva sunt logaritmii. Principiul de bază nu e UTILITATEA, pentru că toate sunt utile, ci FRECVENȚA. Adică de câte ori apar în viață.
Învățământul românesc suferă de sindromul tezaurizării compulsive. Adică adună sârme, șuruburi, bețe de chibrit, resturi de lemn sau orice altceva și le depozitează. O să folosească ele la ceva și e bine să le ai la îndemână.
Sistemele performante de educație au renunțat de mult la o asemenea educație și au operat o selecție. La noi nu. Se dă la grămadă, cu basculanta. Materie fără număr. Să fie acolo, că poate folosește la ceva.
==============
Articole legate de educație pe siteul Pedagogica:
https://pedagogicamagazin.blogspot.com/
Avem manuale cu greșeli, în care elevii învață că inima și ficatul ocupă locuri total opuse ca în realitate. Avem autori de manuale care fac parte și din comisiile de avizare!!!! Oau! Puținele manuale online mai acătării sunt scoase fără drept de apel și înlocuite cu manuale făcute de inspectori sau alți oficiali cu funcții înalte. Avem programe școlare cu greșeli de logică sau chiar academice. Nu mai punem la socoteală greșelile de editare, sau programe scanate strâmb și aruncate neglijent într-un PDF.
Abordarea matematicii - dar a și celorlalte materii - vine dintr-o viziune veche a mecanismului învățării (anii 70). Această teorie spune că învățarea se face pe modelul gravării în piatră: dacă exersezi îndeajuns informația va rămâne fixată pentru toată viața.
Cercetările ulterioare arată că rețelele neuronale nu sunt fixe, și că tot ce nu se repetă cu regularitate se uită. Asta înseamnă că cineva care nu are legătură cu matematica va uita în câțiva ani logaritmi sau exerciții cu matrice, chiar dacă în școală a luat note excelente.
La fel cu restul materiilor, fie că e vorba de chimie, educație muzicală, educație plastică, educație socială, istorie etc.
Exercitiu la matematica si la fizica se face si in alte sisteme. Sigur in cel francez, in cel german si in cel american, in cel japonez si cel sud-corean. De astea stiu destul de bine pentru ca am avut ocazia sa vorbesc pe indelete cu oameni care au trecut prin sistemele astea.
Stiintele exacte nu se fac cu povesti, se fac cu matematica si, pe cat posibil cu experiment. Chiar si putinul care se face in scoala trebuie facut CORECT. In Romania ne lipseste partea de experiment, pentru ca nu avem laboratoare suficient de bine dotate, dar altfel nu stam rau, si asta se vede cu studentii romani plecati la facultati in afara. La unele facultati suntem deja cunoscuti drept aia buni la mate/programare si pe buna dreptate.
De altfel, ChatGPT a stârnit o întreagă discuție pe această temă: avem o inteligență care livrează, dar nu înțelege. Deci se poate.
Exercițiu la matematică se face în multe sisteme. Cred că n-ați înțeles ESENȚA problemei, și asta după atâta timp de discuție.
Exercițiul care se face la matematică este BENEVOL. La fel ca la muzică. Ca să cânți la chitară, ai nevoie de ORE de exercițiu. Pentru desen, trebuie să desenezi continuu, iar dacă ești pasionat, nu e o problemă.
Problema nu e că sistemele din afară nu au performanță. Problema e că performanța e mutată pe module opționale.
Există MATEMATICĂ și există EDUCAȚIE MATEMATICĂ. E o mare diferență între cele două, cum este între artă plastică și educație plastică. Seamănă, dar nu sunt același lucru.
Cei care fac performanță nu o vor face niciodată forțat. Cred că aici aveți o problemă: cu înțelegerea liberului arbitru.
"Problema nu e că sistemele din afară nu au performanță. Problema e că performanța e mutată pe module opționale." - modulele noastre optionale sunt profilurile diferite ale liceelor. Nu vrei mate avansata? OK, nu mergi la mate-info. Ai liber arbitru in treaba asta. A, nu iti faci tu singur curriculum-ul la 14 ani. Ce sa vezi, poate nu esti in masura sa faci asta la varsta aia. La facultate incepe sa aiba sens un astfel de sistem, desi nici acolo nu ai libertate deplina. Am facut facultatea in afara. Aveam destul de multe alegeri de facut in materie de cursuri, dar un nucleu obligatoriu tot exista. Ceea ce e si normal pana la urma.
Exercitiul la mate in alte sisteme este de multe ori exact ca la noi: se dau teme, elevul le face. La un moment dat va da teste pe subiectul respectiv, teste care vor consta in probleme de rezolvat. Dau si examene la matematica. N-am inventat noi chestiile astea si in nici un caz nu suntem singurii care le practica. Noi n-avem obsesia asta de a-i trata pe elevi ca si cum ar fi niste bibelouri de sticla. Vai, sa aiba numai 10 ca altfel e de rau! Sa scadem standardul nu cumva sa fie viata mai putin decat perfecta pentru Xulescu. Noi suntem mai cinstiti. Stii de 10? Bravo, felicitari. Esti de 7? OK, esti de 7, poate facultatea de matematica nu e tocmai pentru tine.
Acum să repetăm experiența cu o foaie de matematică pe care e trecut un logaritm sau mau știu eu ce năzbâtie matematică. Tot la fel, fără net, fără telefon, nimic.
În cât timp voi ieși cu ea rezolvată? Hmm...
Referitor la tocit, eu doar observ o stare de fapt: că părți ale matematicii sunt interconectate. Necazul e când uiți materie de clasa a VI-a și ai nevoie de ea la clasa a IX-a sau a X-a. La mine e oricum tabula rasa...
Dar nu-i problemă, pentru că nu-mi pasă câtuși de puțin. Absolut deloc.
"Acum să repetăm experiența cu o foaie de matematică pe care e trecut un logaritm sau mau știu eu ce năzbâtie matematică. Tot la fel, fără net, fără telefon, nimic." - de ce fara nimic, ma rog. Elevul cand isi face tema are la dispozitie manual, notite etc.
OK, cred ca putem sa cadem de acord asupra faptului ca toceala la mate nu e o problema semnificativa. Nu are cum sa fie, din moment ce are parti interconectate pe care trebuie sa le intelegi ca sa poti lucra cu ele, nu-i asa?
Matematica este interconectată, dar nu în capul elevului. Doar cei care au pasiune și aplecare pentru matematică pot reține cu ușurință, la fel cum cei care au talent la pictură se vor descurca la educație plastică.
Așa că nu prea avem cum să cădem de acord, la felul în care se uită matematica. Și nu mă miră, la cât de nesărată este.
"Ei se așteaptă însă ca tu să cunoști toate noțiunile din anii anteriori, pentru că altfel matematica nu merge." - da, pentru ca se asteapta sa iti fi fixat acele notiuni prin exercitiu. Au fost teme, manuale, culegeri, suficiente materiale de care sa profiti.
Eu ziceam sa cadem de acord asupra faptului ca nu prea merge sa tocesti la mate. OK, eu unul n-am tocit, dvs. spuneti ca ati mai facut-o. Spuneti-mi dvs. atunci: mergea in mod consistent toceala la mate? Puteati in mod frecvent sa rezolvati exercitii cu formule din care nu intelegeati nimic, sau din care nu intelegeati mare lucru?
Pentru că zona respectivă nu mai fusese exersată. Motivul? În clasa a VIII-a erau alte conținuturi. Niciun profesor nu-ți poate da sute de exerciții zilnic din materia anterioară. Nu ai timpul fizic să le fac. Matematica se face pe porțiuni și se trece de la un conținut la altul. Problema e că teza mea de 9.50 nu se gravase pe scoarța cerebrală, ca și cum ai ciopli în piatră.
Toceala la mate mergea foarte bine dacă îmi vedeam clar scopul: să nu rămân corigent. Acum înțeleg că nebunia cu media generală s-a remediat. E ca pe vremea mea: să nu rămâi corigent. Cât despre înțelegere, nu mi-am pus problema dacă le înțeleg sau nu. Ideea era să le rezolv, nu să le înțeleg. Să trec. Și am trecut. A fost ok. Restul nu m-a interesat.
Deci a mers. În final am absolvit și totul a rămas un vis urât.
Cât despre înțeles, să spunem că am înțeles frânturi. În mod evident, nu m-a interesat.
La fel ca un computer, mintea mea nu era un depozit în care să arunc aiurelile trigonometriei. Aveam altele în cap, și nu legate de matematică. Știam foarte bine istoria matematicii. Citisem istoria cifrelor, care mi s-a părut absolut pasionantă. Citisem viața marilor matematicieni, fizicieni, artiști plastici etc.
În rest n-am avut o aplecare spre matematică cum n-ați avut dvs. spre pictură.
Și e ok. Fiecare face cu viața lui ce dorește.
Și mai e ceva: în școală am învățat, ca toată lumea, aritmetică. Fracții, procente, transformări. Lucruri utile. Am descoperit însă că nu le mai țin minte. Aș putea să petrec o săptămână să mi le reamintesc. E aritmetică totuși. Problema e că... nu am nevoie. Dacă vreau să calculez ceva, folosesc telefonul.
Și ok, înțeleg, poate că aritmetica se deprinde ceva mai repede. Dar cu logaritmii n-aș zice că trec zece minute. Sau cu matricele.
Și la mai ce ar trebui să mai acord zece minute? Ritmul iambic? Diferenței dintre doric și ionic?
Apropo, dacă totul se poate deprinde în zece minute, la ce mai folosește școala?
Poți înțelege fizică și fără să o aplici. E ca și cum ai înțelege pictura, dar n-ai picta niciodată. Sau e ca și cum ai înțelege tehnica unui cântăreț de operă, fără să cânți niciodată.
Pentru 5G ai nevoie doar de fizica povestită. Aia e fizică de cultură generală. Fizica aplicată nu e cultură generală.
Da, o să avem treabă cu roboții, și nu spun ca sistemul de învățământ să nu predea fizică aplicată. Însă separat.
Care e rezultatul? Mă iau pe mine ca exemplu: câtă fizică povestită știu și cât pot să o aplic? Știu surprinzător de multă. Evident, am parcurs și cartea lui Cristian Presură, care se numește.... cum se numește? Oauuu, FIZICA POVESTITĂ!!!
Cartea are în interior coloane SEPARATE pentru partea aplicată. Cine le vrea, le parcurge. Eu nu le-am parcurs, că nu le știu și nici nu mă interesează. Partea de povestire îmi ajunge, și - cu toate că se ocupă de fizică - dl. Presură este un povestitor autentic.
Sistemele de educație normale separă partea povestită (cea de cultură generală) de cea aplicată.
De ce?
Pentru că suntem încă pe sistem sovietic! Principiile se numesc POLITENIZARE și POLICALIFICARE. Apar în legea educație din 1978 și s-au păstrat încă.
Cred că suntem singura țară din lume în care aiurelile sistemului de educație apar în manualele de pedagogie pe care le parcurg toți profesorii!!! Interesant, nu? Înveți despre o educație defectă.
"Fizica se împarte în două paliere: fizica fenomenologică (sau povestită) și fizica aplicată" - dumnezeule. Bine ca va apucati dvs. sa explicati cum se imparte fizica unui fizician. Fizica fenemenologica NU inseamna povesti, sau ca ar fi povestita, ci inseamna ca se lucreaza pe simulari si modele statistice acolo unde nu se cunoaste o lege, unde teoria nu e inca suficient de bine dezvoltata, sau unde nu s-a facut inca bine legatura intre teorie si experiment. Mai exista fizica teoretica, experimentala, fizica matematica etc.
Si nu, fizica nu se intelege ca lumea decat lucrand, rezolvand probleme, punand intrebari si raspunzand la ele.
Am si eu cartea lui Presura - Editura Humanitas 2014. In versiunea pe care o am eu cel putin nu vad acea separare pe coloane, vad destul de multa matematica, ecuatii. Dupa parerea mea ar fi trebuit sa lase teoria stringurilor in pace, e un subiect prea mare si prea complicat pentru a fi comprimat intr-o astfel de carte si consider ca la acel capitol nu a facut o treaba buna. In rest e destul de OK. La capitolele mai grele, cu modelul standard de exemplu, esti mai castigat daca stii dinainte subiectul si de folosesti de cartea asta ca un rezumat, nu daca iei subiectul de la 0 cu aceasta carte. Subiectele mai clasice, cum ar fi mecanica, electromagnetismul, mecanica cuantica par sa fie OK fara sa aiba nevoie de ajutor din afara, ca sa zic asa.
Sensul este cel de aducere a explicațiilor la o formă accesibilă unei largi înțelegeri.
Ca să înțelegeți mai bine, gândiți-vă la un alt domeniu al științei: medicina.
Când mergeți la un medic, acesta vă explică afecțiunea pe care o aveți și ceea ce trebuie să faceți într-un mod accesibil. Acest mod include termeni de specialitate cu care sunteți familiarizat (dacă nu sunteți, vi se explică), însă limbajul folosit nu este unul academic, ci colocvial.
Dacă medicul v-ar pune în față un tratat de medicină n-ați înțelege mare lucru și nu v-ați putea trata singur.
În cazul științelor - fizică, chimie - există partea ACCESIBILĂ TUTUROR (povestită, populară, fenomenologică etc.) și partea APLICATĂ, academică.
Problema e că nu toată lumea vrea să devină fizician, după cum nu toată lumea vrea să devină medic. Personal nu mă interesează fizica aplicată, pentru că nu sunt fizician. După cum nu cânt la vreun instrument sau nu pictez. Am o înțelegere uzuală despre fizică, chimie, muzică și pictură, dar și pentru alte discipline.
Sistemul nostru de educație este clădit pe principii comuniste, care au rămas încă în vigoare. Le puteți găsi în legea educației din 1978, dar sunt mai vechi.
Bun, ziceti-i mai bine academica, nu aplicata, va rog eu. Fizica aplicata se apropie mult de inginerie. Termenul se foloseste de obicei altfel decat l-ati folosit dvs. aici si poate crea ceva confuzie.
Da, s-ar putea sa nu fi inteles eu ce ati vrut dvs. sa spuneti prin "povestita", mai ales daca iau in considerare cartea la care v-ati referit. In cartea lui Presura vad ecuatii cam cum as vedea si la scoala sau chiar in unele cursuri de facultate. Asa stand lucrurile, si ce se face astazi in scoli ar putea intra la "povestita" deja. A face fizica sau chimie in scoli fara partea de matematica si fara rezolvare de probleme ar fi o mare pierdere de vreme si bataie de joc.
Când m-am referit la cartea d-lui Presură și la separarea celor două paliere, m-am referit la faptul că poți înțelege ideea centrală, unitară (fenomenul) fără să înțelegi și partea de ecuații.
E greu să vă explic, dar am să încerc o analogie cu domeniul psihologiei: există numeroase cărți care sunt utile pentru că explică anumite mecanisme și oferă anumite soluții. Le putem numi psihologie pentru toți. Ele nu sunt false și nici nu putem spune ca n-au fundament științific, însă sunt total diferite de un studiu academic de psihologie.
La fel și cu medicina: o carte care îți explică mecanismele diabetului e total diferită de un studiu sau un tratat academic de diabetologie. Vei întâlni și termeni de specialitate, dar întreaga bucătărie pe care o știe doar medicul este ascunsă pentru că nu-ți folosește.
Cartea d-lui Presură este o fizică povestită - chiar acesta este și titlul - în care apar și elemente academice. Nu e nevoie însă să le înțelegi că să prinzi ideea centrală sau explicația neacademică a fenomenului.
Referitor la programa de fizică, matematică, chimie etc., toate programele românești suferă de o decuplare psihopedagogică, Spre deosebire de sistemele performante, nu există o justificare științifică, clară, a corelării unui conținut cu vârsta și pragul de maturitate. Ba dimpotrivă, tot mai mulți profesori se plâng că noțiuni elementare - pe care le putem înțelege ca pe niște cărămizi - sunt date mult prea devreme. Rezultatul e o construcție clădită pe nisip.
Metodica românească nu are nicio bază psihopedagogică. Copilul este privit ca un fel de adult în miniatură. De aici și dezastrul pe care îl avem în educație.
"Spre deosebire de sistemele performante, nu există o justificare științifică, clară, a corelării unui conținut cu vârsta și pragul de maturitate." - si totusi ce se face la mate in Germania si Franta nu e cu mult diferit de ce facem noi. Dati-mi va rog un exemplu de notiune care la noi se face prea devreme si aratati-mi cum se demonstreaza ca respectiva notiune se face prea devreme.
"Nu e nevoie însă să le înțelegi că să prinzi ideea centrală sau explicația neacademică a fenomenului." - ba da, este. Daca nu ai trecut prin partea de matematica nu se cheama ca ai inteles, se cheama ca ai trecut ca gasca prin apa. Ceea ce pentru subiecte grele si persoane care nu sunt de specialitate (sau foarte pasionate) e cumva inevitabil. Scoala insa nu ar trebui sa incurajeze asa ceva. Subiectele simple care se fac la scoala ar trebui sa se faca in mod CORECT. Cu parte de mate, cu parte experimentala, cu rezolvare de probleme, asa cum se lucreaza de altfel si prin alte locuri.
1. erori academice, care au legătură cu materia în sine. Aici aveți dreptate: depinde cât de grave sunt, ce impact au etc La fizică nu știu să vă spun, pentru că nu cunosc prea mulți profesori de fizică.
2. erori psihopedagogice - sunt cele mai multe și în toate programele. Ele constau în principal în conținuturi corecte academic, dar neadecvate treptelor de vârstă. Nu întâmplător vedem că lucruri care la noi sunt predate la clasa a V-a, în sisteme de educație performante sunt predate la clasa a VII-a. Credeți că e o simplă toană sau există o justificare psihopedagogică? În cazul matematicii nu vă pot da. Vă pot spune doar că multe din lucrurile care se fac la noi în clasa a V-a se fac în Marea Britanie în clasa a VII-a. Știu din sursă sigură.
Nu știu care sunt, dar știu explicația psihopedagogică de care programele românești nu țin seama.
3. erori de tehnoredactare - importante în măsura în care măsoară brambureala din sistem. Să nu uităm că avem manuale de biologie în care organele interne - inima și ficatul - sunt poziționate invers. Și nu mă refer doar la simple semne de punctuație (inacceptabile în sisteme ca Germania, Marea Britanie, Japonia), dar și de programe printate, completate cu pixul și rescanate strâmb și apoi publicate în format PDF.
Și sunt în vigoare de peste 18 ani buni.
4. Ca gâsca prin apă? Ori e mers pe bicicletă, ori e gâscă prin apă? Care din două?
"Subiectele simple care se fac la scoala ar trebui sa se faca in mod CORECT.."
Chestia cu înțelegerea stă cam așa: faci tot ceea ce ești obligat să faci, dar înțelegi doar ce-ți place. Cu siguranță că la momentul respectiv oi fi înțeles, dar nu mi-a plăcut și am uitat explicația. Nu aveam nevoie de ea. Am înțeles esențialul: ce să fac ca să rezolv mecanic și să împușc nota. Există un proverb românesc foarte bun: dragoste cu sila nu se poate. Ce nu îndrăgești, uiți.
A, sigur îmi voi aminti mecanica. E ca mersul pe bicicletă. Probabil că voi putea rezolva un logaritm sau mai știu eu ce mastupenie matematică. Pot lua chiar și 10 cu coroniță, cum iau cei care memorează comentarii literare. Dar explicația n-o voi reține nici acum, pentru că... nu-mi pasă! Pur și simplu!
2. "Credeți că e o simplă toană sau există o justificare psihopedagogică? În cazul matematicii nu vă pot da." - pai daca nu putem sa dam exemple clare si sa explicam de ce X notiune e OK sa se predea la clasa a V-a sa zicem, si notiunea Y nu, atunci despre ce argumente stiintifice, psiho-pedagogice vorbim? Faptul ca Marea Britanie functioneaza altfel decat Romania nu e un argument. Bacul francez e similar cu cel romanesc, cateodata unele probleme la francezi sunt chiar un pic mai greute.
3. De manuale am mai zis ca da, sunt erori si n-ar trebui sa fie. Ca ar trebui sa se revina la competitie intre edituri, ca asta ar ajuta sa se mai elimine din aceste probleme. Cand vine vorba de programe insa, in afara de faptul ca au fost scanate urat, inteleg ca prea multe erori de tehnoredactare nu ati gasit. Ce ati gasit, ce nu va place puteti semnala celor de la minister. PDF se poate exporta si din Word (banuiesc ca Word folosesc acolo), nu doar din ceva scanat. Sunt dupa parerea mea probleme minore care pot fi rezolvate usor.
4. Mergi ca gasca prin apa daca lucrezi superficial sau deloc, daca incerci sa inveti ceva fizica sau mate fara sa rezolvi niste probleme. Daca lucrezi corect, temeinic, dar mai uiti ceva peste ani, iti poti aduce aminte in timp foarte scurt. Iei un manual de fizica sau mate, rasfoiesti capitolul respectiv si in cateva minute iti merg problemele ca pe vremuri, suficient sa-i explici ceva si copilului, daca e nevoie.
"Chestia cu înțelegerea stă cam așa: faci tot ceea ce ești obligat să faci, dar înțelegi doar ce-ți place." - nu neaparat. Am avut treaba cu arii ale fizicii sau matematicii care nu mi-au placut, dar le-am inteles. Sunt unele probleme de geometrie plana care se dau la olimpiade care personal nu-mi plac, dar le inteleg.
"Ce nu îndrăgești, uiți." - poti sa uiti si chestii pe care le indragesti. Poti sa intelegi si chestii care nu iti plac. Poti sa iti aduci aminte ce ai uitat odata.
2. Nu, există un argument clar și limpede, pe care-l învață orice student la pedagogie anul I. Există. Sistemele performante îl folosesc, sistemul nostru nu.
3. Competiție? Sunteți naiv! Dacă autorul e și inspector, ce competiție să faci? Editura vrea să-și vândă manualul, nu să și-l îngroape cu vreun autor necunoscut.
Haha! Pe cine să semnalez la minister? Pe autorul manualului? Hahaha! Și ce se va întâmpla?
4. Poate că nu avem aceeași noțiune de superficial. Totuși, subiectul e interesant. Din moment ce rezolvarea unui exercițiu se poate face și în absența înțelegerii - pur și simplu mecanic, cu niște formule care îți par în limba păsărească și pe care le aplici fără niciun chef - e greu de spus dacă am înțeles sau nu. Un lucru e clar: cu zeci de ore petrecute peste caiet și zeci de meditatori (unii foarte buni, că unchiul meu antrena olimpici la matematică), notele erau chiar bune.
Faza cu răsfoitul manualului nu e chiar așa simplă, pentru că fizica aplicată cere și matematică (cea povestită nu cere). Așa că îți trebuie mai multe manuale. Din mai mulți ani. Și pentru ce? Nu văd rostul. Nu-mi place să mă chinui de unul singur.
Și da, în copilărie am avut un set de optică. Era fascinant, petreceam ore întregi citind prospectul și făcând tot felul de experiențe.
Și culmea - nu aveam nevoie de matematică. Îmi ieșeau și așa.
Așa că la chestia cu amintitul să o lăsăm mai moale. Dacă începe lanțul slăbiciunilor - adică să-mi amintesc în cascadă - mai bine lipsă!
- Încercați Dvs să explicați intuitiv unui elev Legea I a dinamicii, dacă nu cunoaște formula corespunzătoare Legii a II-a a dinamicii, adică un corp asupra căruia nu acționează nicio forță este ORI în repaus ORI în mișcare RECTILINIE UNIFORMĂ. În primul rând cum de nu contează că se mișcă sau stă pe loc? Apoi de ce mișcare uniformă și mai ales de ce rectilinie? Astea nu se pot înțelege pe deplin fară să știi că F=ma. Și încă VECTORIAL, nu simple mărimi scalare. Și chiar după ce știi formula, tot va trebui să lucrezi ceva probleme și să le întorci pe toate fețele, să-ți pui întrebări, să-ți răspunzi în mintea ta la contradicțiile care apar și apoi, încet, încet, să te ”luminezi”.
- De asemenea explicați, tot fără F=ma, cum de se intâmplă asta: ai 2 corpuri în contact direct pe un plan orizontal, iar asupra unuia se aplică o forță F, în direcția adecvată mișcării amândurora. Ei bine, dacă corpurile încă nu se mișcă, forța F se transmite neschimbată de la corpul 1 la corpul 2. Dacă însă corpurile se mișcă, atunci forța cu care apasă primul corp pe cel de-al doilea va fi diferită, în funcție de masa fiecăruia dintre ele. Cum va ”înghiți” asta un elev care nu a înțeles bine și corect legea a II-a?
PS Nu prea înțeleg ce înseamnă ”voi putea rezolva un logaritm”. Poate determinarea unei valori sau poate rezolvarea unei ECUAȚII logaritmice.
La modul general vorbind, dacă nu vă pasă de mate și fizică în școală, într-adevăr nu le veți înțelege și veți presta strict atât cât e necesar pentru a scăpa de aceste ”belele”. Cu sau fără povestiri educative tot aia e :-) :-)
Cred că acesta este sensul în care putem vorbi de fizică FENOMENOLOGICĂ. (nu prefer sensul de povestită).
Tot la fenomenologică intră și experiențele. Când eram copil, aveam un set de optică și făceam experiențele după un prospect. Nu exista nicio formulă acolo și nici nu aveam nevoie. Experiențele ieșeau și așa.
E ca și cum ai admira o pictură: cine își bate capul cu bazaconii ca valorația ca element expresiv și element de limbaj plastic? Mai știe cineva definiția valorație ca element expresiv și ca element plastic, fără de care nu poți înțelege clarobscurul, racursiul și în final întreg barocul? Și cui îi pasă? Îți strică și plăcerea de a privi.
A, nu pot picta dacă nu știu regulile picturii, și nu pot face fizică dacă doar o experimentez sau privesc un documentar. Și? Care e problema? Nu s-a lipit de mine povestea asta cu fizica.
Am uitat-o, ca mulți alții.
PS.
Am spus voi rezolva un logaritm pentru habar n-am cu ce se mănâncă. Știu doar că am tras tare la o amenințare de corigență și am luat... un 10! Dar am uitat bâzdâganiile alea, că doar nu era să-mi umplu capul cu lucruri care nu-mi foloseau. Îi las pe matematicieni să se ocupe cu ele.
2. Pai expuneti-l dvs. aici, atunci, mai ales daca e asa simplu.
3. "Pe cine să semnalez la minister? Pe autorul manualului? " - incurcam borcanele iar. Daca vedeti vreo greseala in vreo PROGRAMA, contactati pe cineva de la minister, sa o corecteze. Daca vedeti greseli in MANUAL, atunci de obicei se contacteaza editura.
4. Cu cateva tipuri de exercitii o merge sa aplici mecanic o formula pe care nu o intelegi, dar asta nu o sa mearga de fiecare data. De fapt de cele mai multe ori n-o sa mearga. Inseamna ca ceva-ceva ati inteles, chiar daca nu v-a placut.
"Faza cu răsfoitul manualului nu e chiar așa simplă, pentru că fizica aplicată cere și matematică (cea povestită nu cere). Așa că îți trebuie mai multe manuale. " - ok, despre ce cazuri vorbim? Sa nu stie un elev de liceu sa lucreze cu ... fractii? Numere irationale? Sa nu stie ce-i ala sin, cos? Sa ne intoarcem putin: Eu spuneam ca o persoana care a LUCRAT si a INTELES materia respectiva, care o stapaneste bine, adica, va putea reveni cu usurinta la ea peste ani. Daca NU a inteles-o bine cand era in scoala si a lasat-o asa, a trecut cam ca gasca prin apa, atunci nici peste niste ani de zile n-o va stapani bine, decat daca lucreaza si incearca sa o inteleaga pana atunci.
2. HINT: Îl puteți căuta pe net. Nu-l expun eu, îl găsiți dvs. El e uimitor de simplu. Trebuie doar să vă informați.
3. Se poate lucra la matematică fără să înțelegi, la fel cum un comentariu literar se poate învăța pe de rost. Fracțiile țin de aritmetică. Sunt basic. Ce este mai interesant e că fracțiile, în sistemul britanic, se învață la clasa a VII-a. Are legătură cu punctul 2. Vă las să descoperiți motivul.
Povestea cu cumetrii Sinus și Cosinus e complicată pentru că e trigonometrie. Aia e o parte a matematicii pe care am urât-o cu pasiune. Nu pot spune că am luat 10 pe linie, dar vă asigur că, cu vreo zece meditatori - unul unchiul meu, antrenor de olimpici - am luat note bunicele. N-am priceput însă nimic, am fost un simplu executant.
Vorbim de recuperarea unei materii, dar dvs. introduceți un termen nou DACĂ A ÎNȚELES. Eu nu am înțeles. Dacă vreau să iau un 10 la trigonometrie acum, bănuiesc că îl pot lua, dar cu același efort, greutate și silă cu care l-am luat și atunci.
Nu e doar fenomenul de a înțelege. Trebuie să-ți și placă. Să ai pasiune. Pentru mine sunt cifre.
Habar n-am cât de ușor sau de greu pot recupera, dar nu mă interesează.
Și de ce m-ar interesa? Ok, fracțiile le înțeleg, dar aritmetica pentru mine pare că nu face parte din matematică (deși face). E simplă, deși mărturisesc că, din lene, folosesc telefonul. Și nu sunt singurul.
Înțeleg ideea de a lucra pentru a stăpâni instrumentul numit matematică, dar e același efort pe care-l depui pentru a mânui orice instrument: chitară, vioară, critică literară, critică plastică, muzicologie etc.
Trebuie să prinzi plăcere. Dacă nu, atunci e ok și așa. Aritmetica ajunge. Urez sănătate trigonometriei, algebrei și altor părți din matematică. Fiecare pe drumul lui.
2. Dvs. l-ati adus in discutie, dar nu puteti sa il expuneti. Nici pe asta. Nu este treaba mea sa sustin argumentul dvs. Eu cred ca nu exista acel argument, sau nu se aplica in situatia asta. Daca puteti sa-mi demonstrati contrariul, va rog.
3. "Se poate lucra la matematică fără să înțelegi, la fel cum un comentariu literar se poate învăța pe de rost." - asa sa fie? Ca mai devreme spuneati ca nu e asa de simplu, ca la mate lucrurile se leaga. Hotarati-va atunci.
4. "Povestea cu cumetrii Sinus și Cosinus e complicată pentru că e trigonometrie." nu e mult mai complicata decat fractiile. De fapt chiar prin fractii se pot intelege.
"Nu e doar fenomenul de a înțelege. Trebuie să-ți și placă." - nu neaparat. In viata mai faci si ce nu iti place. Doar aritmetica ajunge? Statistici, grafice de functii, functiile in sine, vectorii, ca tot intra la programare...nu?. Pai hai sa taiem si aritmetica, ca tot avem telefoane. In fond avem chatGPT, hai sa taiem scoala cu totul. Intre wikipedia si chatGPT ce ne mai trebuie? Nici citit, ce atata text, tot pe comanda vocala. Hai taiem si arta, ca exista A.I. care pot sa genereze opere de arta, de ce sa le mai facem noi, ce, ne ajuta sa trecem strada? Avem scuter care se conduce singur pentru asta, cu A.I. si GPS.
O idee mai bun: urmăriți conferințe pedagogice pe Youtube sau Facebook. În plus, dacă aceste probleme apar chiar în manualele de pedagogie pe care le învață profesorii, atunci le găsiți cu ușurință.
Dar sunt, vă garantez.
Pentru mine aritmetica ajunge, deși vă mărturisesc cu multă rușine că nu mai pun creionul pe hârtie de multă vreme. Pentru 35.8569 x 26.4572 folosesc calculatorul. Rezultatul e 948.67317468. Ok, mea culpa: și fracțiile!!! Tot cu calculatorul. Procente, tot.
E ciudat ce spuneți de eliminarea aritmeticii, dar multe teorii sociologice spun că, prin apariția calculatorului, aritmetica a fost DEJA eliminată. În multe examene din afară este permis calculatorul. Un lucru de neconceput în vechea educație. Cumva, profesorii de matematica au trebuit să se adapteze.
În rest, opiniile dvs. sunt înfricoșătoare, dar sunt reale. Da, putem avea în curând AI care să picteze. Deja există fotografii pe bază de inteligență artificială care dau fiori. Vă recomand conferințele lui Yuval Harari. Are aceleași temeri ca și dvs., dar el propune și anumite soluții. Poate nu cele mai comode, dar viața înseamnă în definitiv EVOLUȚIE și ADAPTARE.
Pe de altă parte, tot n-ați înțeles problema. Sigur că trebuie să existe și persoane care să picteze, după cum trebuie să existe și persoane care să știe matematică pentru diverse joburi.
Ideea e să ALEGI LIBER.
Nu poți picta dacă te obligă cineva.
Jocul de șah a fost primul care a căzut. Se credea că o mașină nu poate învinge un om. Dar l-a învins. Și totuși, șahul n-a dispărut. Există două confruntări: cele ale șahiștilor și cele ale programelor de șah. Cel al programelor de șah are rațiuni comerciale: e organizat de companiile care le vând. Deci se poate.
Presupuneti ca inteleg limbajul academic respectiv. Daca nu inteleg, ma documentez. Bun, ati gasit o hiba la programa de educatie plastica, sa inteleg. O fi, nu zic, dar in majoritatea cazurilor, din ce am citit eu, greseli de natura academica nu par sa fie in programe. In ce sa fie, de fapt, ca programele alea sunt niste liste de subiecte cu ceva sugestii metodologice, pana la urma.
"O idee mai bun: urmăriți conferințe pedagogice pe Youtube sau Facebook." - bun, dvs. presupun ati urmarit acele conferinte, ati citit cartile de pedagogie, blogul acela etc. Cu toate acestea nu puteti sa expuneti argumentul la care faceti referire (pe scurt, ca nu va cer sa scrieti un roman aici) si nu puteti sa-mi dati un exemplu concret de o notiune de mate, sa zicem, care se studiaza la o anumita clasa (a V-a sau cat o fi) si sa-mi spuneti de ce NU ar trebui studiata la clasa respectiva si la care clasa ar trebui studiata de fapt. Cum vine asta?
Cred că primul simptom a fost dispariția scrisorilor pe hârtie. Serviciile poștale au făcut concedieri masive.
Roboții industriali au înlocuit muncitorii. Există fabrici în ruină și în America. Există chiar orașe în ruină, pentru că roboții nu au nevoie de magazine, de școli, de creșe etc.
Cât despre folosirea creierului, nu sunt atât de apocaliptic. Nu este nici prima și nici ultima criză prin care trece omenirea. Creierul va găsi modalități de adaptare.
Din nou, conferințele și lucrările lui Yuval Harari vă pot lămuri cu multe. Nu sunt tocmai roz, dar nici întunecate nu sunt.
Cât despre argument, e vorba de clasa a VII-a. Nu e random. Există o explicație psihopedagogică. Ajunge doar să faceți o simplă conexiune. Încercați să gândiți divergent, nu convergent. Out Of The Box, cum se spune.
Necazul e că dvs. idolatrizați materia. Ori educația este despre copii, nu despre materie. De aceea nu vedeți conexiunea.
Da, cu A.I. sigur sunt castiguri, clar. Tine de noi sa nu ne lasam la voia lenei si sa devenim prea dependenti de A.I. E important sa ne dezvoltam si abilitatile proprii, cu atat mai mult cele de mate, pentru ca pe asta se bazeaza acei algoritmi si e bine sa ii intelegem cat de cat, ca sa stim la ce putem sa ne asteptam din partea lor si la ce nu.
"Necazul e că dvs. idolatrizați materia." - nu, nu o idolatrizez, am vazut doar pe viu consecintele diverselor sisteme de educatie. Cele pe care le ridicati dvs. in slavi nu sunt chiar atat de bune. Nu sunt neaparat nasoale, dar schimbarea sistemului nostru pentru a le imita pe acelea din punctul meu de vedere nu se justifica.
Bun, am ajuns de la pedagogie de anul I la clasa a VII-a? O dam in derizoriu. Deci nu puteti sa dati un exemplu concret de eroare psiho-pedagogica din programele scolare, ca despre asta era vorba.
Ca să utilizăm un lucru nu trebuie să-l înțelegem în amănunțime. De exemplu, ca să ne menținem sănătoși ajung sfaturile medicului de familie și literatura de popularizare.
Nu e nevoie să avem diplomă de doctor ca să fim sănătoși. A, nu vom înțelege mecanismele sănătății și medicina ca o persoană cu studii de specialitate. Da, e normal. Nu toți suntem medici. Și în plus nu e necesar să înțelegem totul. Doar ce ne folosește.
Nu e nevoie să stăpânim. Să-i înțelegem e una, dar să-i stăpânim nu e cazul. Sunt oameni care îi pot stăpâni. Se numesc programatori. După cum sunt oameni care pot trata bolile. Se numesc medici. Noi putem înțelege în ce constă boala, dar vom urma sfaturile lor.
Mă bucur că ați văzut diferitele sisteme educaționale. Ați văzut și rezultatele PISA? Cam pe unde ne situăm?
N-ați înțeles cu pedagogia. Am spus că explicația pentru care sunt date cunoștințe de clasa a V-a în clasa a VII-a în sisteme ca Marea Britanie, Olanda, Germania etc. se bazează pe un element pe care-l învață un student la psihopedagogie în primul an.
Vă dau un exemplu concret de eroare psihopedagogică: faptul că în România se dau la clasa a V-a anumite concepte care în sistemele din Marea Britanie, Olanda, Austria, Germania etc. sunt predate la clasa a VII-a.
Există însă o explicație psihopedagogică pe care vă las să o descoperiți dvs.
"Nu e nevoie să avem diplomă de doctor ca să fim sănătoși." - at facut analogia asta deja de mai multe ori. O inteleg, doar ca nu sunt de acord cu ea: ce se face la scoala nu este echivalentul unei diplome in medicina, este cultura generala. Este putin, cat trebuie pentru nivelul de scoala/liceu, NU este exagerat, si faptul ca in alte tari se face mai putin si mai slab nu este in nici un caz un argument convingator ca ar trebui sa facem si noi asa.
"Nu e nevoie să stăpânim." - daca e vorba de A.i, ba da, cam este, pentru ca va fi integrat in foarte multe joburi. Trebuie sa stii cum sa stapanesti unealta asta, ca pe oricare alt soft, si pentru asta iti trebuie un grad de intelegere. In plus de asta, pentru ca A.I. va putea face atat de multe e foarte posibil ca la un moment dat prea multe joburi care sa nu fie de programator sa nu mai prea existe, sau sa fie in numar redus. La ce imi mai trebuie sofer, daca masina se conduce singura? La ce imi mai trebuie chirurg, daca robotul si percepe mai bine, si reactioneaza mai repede si lucreaza si cu precizie mai mare decat omul? Om cu niste cunostinte medicale care sa controleze acel robot va exista, dar e posibil sa fie la randul sau programator. Vrem sa pregatim copiii pentru joburile de maine? Matematica si programarea pentru A.I. sunt importante.
"Ați văzut și rezultatele PISA? Cam pe unde ne situăm?" - nu vad corelarea directa intre rezultatele PISA si programa scolara. Rezultate slabe la PISA pot fi obtinute din mai multe motive - de la frecventa redusa a prezentei la scoalaa unor elevi, mai ales in mediul rural, la un mod precar de traducere a subiectelor PISA in limba romana - am auzit mai multe persoane plangandu-se de asta; tot noi romanasii ne-om face-o si pe asta cu mana noastra, n-ar fi prima data, pana la lipsa hranei - cati copii avem in Romania care se culca noaptea flamanzi? Nu vad vreo dovada ca programa scolara ar fi prima cauza a rezultatelor slabe la PISA. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nici testul PISA nu e perfect. Am mai vorbit despre asta si cu alte ocazii.
"N-ați înțeles cu pedagogia. Am spus că explicația pentru care sunt date cunoștințe de clasa a V-a în clasa a VII-a în sisteme ca Marea Britanie, Olanda, Germania etc. se bazează pe un element pe care-l învață un student la psihopedagogie în primul an." - pai n-am inteles pentru ca n-ati spus care e elementul la care va referiti. Va rog, spuneti. Germania nu stiu cat devanseaza fata de noi. Din ce am vazut eu si examenul de bac si cel de intrare la liceu seamana destul de mult cu ale noastre.
"Vă dau un exemplu concret de eroare psihopedagogică: faptul că în România se dau la clasa a V-a anumite concepte care în sistemele din Marea Britanie, Olanda, Austria, Germania etc. sunt predate la clasa a VII-a. " - asta nu constituie un argument, sau vreo eroare psihopedagogica. Este un rationament GRESIT. Faptul ca alte tari fac altfel nu inseamna automat ca ce facem noi e gresit. In Coreea de Sud se trage la scoala si la activitatile extrascolare inca si mai tare decat la noi, iar Coreea de Sud o duce bine din multe puncte de vedere.
Depinde ce înțelegem prin cultură generală. Aritmetica e cultură generală. Logaritmii nu sunt. Nici exercițiile cu matrice. Dovadă că în anumite tipuri de curriculum - și aștept să mi le numiți - sunt direcționate pe un curs opțional.
În alte țări nu se face mult mai slab. În alte țări alegi sau ești direcționat de consilierul școlar spre o zonă avansată.
Rezultatele slabe la testele PISA au legătură cu tipul de curriculum și cu programa. V=ați mira să aflați că rezultatele catastrofale sunt și la unitățile de învățământ bune, pentru că programa românească nu este concepută pentru PISA. PISA este un test concret, practic, în timp ce programa românească este pierdută în sferele abstracte ale matematicii. Programa noastră nu-și pierde vremea cu cioace de tip PISA.
PISA e un test axat pe competențe, nu pe acumularea de cunoștințe. D-aia nu performăm la testele PISA. Și ghiciți cine se prezintă excelent? Fix sistemele pe care le numiți slabe.
Pentru că de fapt ele nu sunt slabe.
Clasa a VII-a. Ce se întâmplă în clasa a VII-a? Nu are legătură cu trasul tare sau cu extrașcolarele. Cunoașteți un strop de psihologie cumva? Un pic? Nu mai vorbesc de pedagogie, că aici nu mai încerc... De psihologie.
"În alte țări nu se face mult mai slab. În alte țări alegi sau ești direcționat de consilierul școlar spre o zonă avansată." - ba da, se face mai slab. Pentru ca nucleul ala pe care il fac toti e mai slab. Cateodata e atat de slab incat ma intreb sincer daca nu e facut pentru redusi mintal. SUA intra aici, din pacate. Testul SAT I e absolut penibil.
"Rezultatele slabe la testele PISA au legătură cu tipul de curriculum și cu programa. " - nu exista dovezi clare in acest sens. V-am spus eu cateva cauze posibilie pentru rezultate slabe la PISA, ar mai fi inca si altele. Programa este in regula, dovada ca si alte tari europene au programe similare, la mate cel putin.
"V=ați mira să aflați că rezultatele catastrofale sunt și la unitățile de învățământ bune, pentru că programa românească nu este concepută pentru PISA." - stiu eu unitati bune la care rezultatele NU au fost catastrofale.
"Cunoașteți un strop de psihologie cumva? Un pic? Nu mai vorbesc de pedagogie, că aici nu mai încerc... De psihologie." - da, am si facut curs de asa ceva, si psihologie si pedagogie. Vorbesc din experienta, atat din ce am citit, cat si din ce am lucrat. Am lucrat cu studenti la seminarii, le-am predat lucruri, am facut cu ei probleme, am vazut cu ce au iesit de pe bancile liceelor de unde veneau si cum se prezentau in anul 1 de facultate. Cum va spun, cei care veneau din acele sisteme magice care va plac dvs. atat de mult nu impresionau - nu erau prea bine pregatiti si, colac peste pupaza aveau si un pic de doza de aroganta. Am intalnit oameni care cum spuneti, isi luasera module avansate de mate sau fizica in liceu, avusesera chiar note mari la ele. Si se pare ca acele module avansate si note mari nu insemnau mare lucru.
"Pentru că de fapt ele nu sunt slabe. " - din punct de vedere al programei sunt, si asta se vede mai tarziu, la facultate, cand romanii si bulgarii le dau clasa la mate si programare si pornesc cu un avantaj mare in zona aia. Din alte puncte de vedere, da, stau mai bine. Stiu de diverse metode de predare, de a tine o ora si cu atatea chestii atat de diverse stiti ce am observat? Ca mai toti profesorii universitari predau si lucreaza cum se preda si lucreaza la noi. Asta am vazut intr-o tara vest-europeana. Singura diferenta majora si pe asta ar trebui intr-adevar s-o adoptam si noi e ca la ei notele nu se striga in clasa, sa afle toti cat a luat Xulescu.
Mă bucur că ați făcut și curs de pedagogie, dar am senzația că nu l-ați reținut
Revenind la români și la performanțele lor, vă pot da exemplu de performanță cu medalii și cupe. Matematică și fizică. O spun din experiență directă. Dar nu din aiureala de sistem românesc. Ci din meditații și muncă individuală. Sute de meditații. Tone, kintale. Repet: din experiență proprie.
NICIO LEGĂTURĂ CU INFECȚIA DE SISTEM ROMÂNESC! Care mai mult a încurcat.
Revenind la acel curriculum slab adoptat de un număr impresionant de țări, de la SUA, Marea Britanie, Japonia, Corea de Sud etc, el nu este chiar atât de slab cum credeți dvs. Pentru că de fapt nu este slab.
Încerc să vă fac să înțelegeți ce înseamnă acest curriculum.
Să spunem așa:
Un curriculum de matematică se desfășoară de la A la Z. În această desfășurare, să spunem că A-B reprezintă basic, iar C-J reprezintă cultură generală. Restul, de la K la Z, este OPȚIONAL.
Acesta este cazul Japoniei. Elevii japonezi muncesc din greu la matematică, însă nu toți. Cei pe care îi vedeți strălucind sunt cei care ALEG LIBER modulul de la K la Z. Și e normal să muncească, pentru că este o pasiune.
La noi se bagă pe gât totul, de la A la Z. Un pic mai sus de discuția noastră, dl. Dan Cojocaru a observat un fenomen pe care educațiile de succes îl știu: când dai de la A la Z cu lopata, ajungi să uiți și porțiunea A-J, adică cea de cultură generală.
În Japonia ai două grupe de persoane: cei care au lucrat temeinic nucleul de cultură generală - informați-vă și veți vedea că și acesta este redus - și cei care au ales și calea vocațională. În mod evident, cei care au ales calea vocațională sunt mai puțini, dar sunt puțin în orice sistem.
Problema e că societatea se bazează pe medie și nu pe vârfuri. Dacă media este slabă, atunci vârfurile pleacă. Nimeni nu va sta într-o țară care vorbește monosilabic pentru că onor sistemul a decis să dea comentarii care nu dezvoltă limbajul, ci are pălăvrăgesc pe păsărească tot felul de bazaconii despre metatexte și alte aiureli. Alea pe care le-am învățat pe de rost ca să ne trecem examenele.
În cazul nostru, sistemul comunist pe care îl continuăm încă, și care se bazează pe două principii de bază (politehnizarea și policalificarea) produce analfabeți funcționali - și nu doar funcționali - pe bandă rulantă. Cei buni fug în afară, în sistemele acelea pe care le numiți slabe.
Există însă o speranță: avem o generație care acum are în jur de 10-12 ani. Aceștia URĂSC sistemul din rădăcini. Îl urăsc cu pasiune, cu ardoare. Știți ce se va întâmpla? Ei sunt cei care vor schimba acest cancer. Și sunt foarte hotărâți. Mai durează, evident, dar șandramaua se clatină din temelii.