Maniera în care matematica este predată în sistemul românesc îi împiedică pe cei mai mulți elevi să vadă utilitatea acestei materii și îi determină să se întrebe, pe bună dreptate, la ce le va folosi în viață ecuația de gradul 2, noțiunile de trigonometrie sau funcția modul.
Noțiunile matematice au însă multe corespondențe în realitate. Cu toții comparăm prețuri, calculăm ce presupune obținerea unui credit bancar, bugetăm vacanțe sau calculăm de câți metri pătrăți de gresie avem nevoie pentru a renova bucătăria. Iar dincolo de aplicațiile practice, matematica formează competențe și antrenează abilități de viață: gândirea logică și critică, capacitatea de a rezolva probleme, abilitatea de a identifica mai multe soluții pentru aceeași problemă, intuiția, atenția, punerea în perspectivă și chiar managementul timpului.
Ca să ajungem însă să nu mai privim matematica, deopotrivă copii și părinți, ca pe o sperietoare, ca pe o materie care e necesară doar pentru a ajunge din punctul A în punctul B, adică atât cât să iei un examen, pentru ca apoi să te debarasezi pe ea, e necesară o schimbare de abordare, în care să se plece de la concret către abstract.
„În sistemul românesc matematica este înțeleasă ca o colecție de metode aplicate în loc să fie bazată pe raționament, pe gândire critică, pe intuiție. Totul se învârte în jurul ancorării în rezolvări foarte dificile, cu multe calcule, lungi și alambicate, ceea ce duce la o gândire șablonată și la un management al timpului defectuos. În sistemele internaționale, indiferent de conceptul matematic care urmează să fie explicat, se pleacă de la realitate, de la situațiile reale în care se aplică acel concept. De exemplu, la capitolul vectori se face legătura cu filmele 3D, pentru probabilități se face apel de sistemul de loterie. Chiar eu le-am explicat elevilor mei funcția modul jucând biliard”, spune Georgiana Popovici, doctor în matematică și cercetător, specializată în matematică și statistică.
Georgiana Popovici predă în sistemul privat care urmează curriculum internațional, iar din 2019 a deschis Excellence in Education Centre, un centru de pregătire pentru examene internaționale ca A Level, SAT, GMAT și IB (Bacalaureat Internațional). Cei mai mulți elevi alături de care lucrează vin din școlile unde se învață după curriculum internațional, dar are și elevi din licee românești care vor să susțină un examen internațional pentru a-și continua studiile la universități din străinătate.
În 2023, platforma Republica vă invită să cunoașteți poveștile antreprenorilor români care au avut curajul să investească în educație. Vom intra în lumea celor care au deschis grădinițe, școli, instituții private de învățământ și care au făcut din actul de învățare- indiferent de forma pe care o îmbracă sau de vârsta celor cărora se adresează- o afacere profitabilă, cu șanse de a se dezvolta în viitor. Dăm credit educației este un proiect editorial care este realizat în parteneriat cu Banca Transilvania, pe parcursul întregului an 2023.
„E vorba de cifre, dar povestea din jurul lor contează la fel de mult”
Georgiana Popovici și-a descoperit pasiunea pentru matematică încă din clasa a V-a, datorită profesoarei ei, preocupată tot timpul să facă legătura cu alte domenii și să le arate elevilor săi modul în care această disciplină poate fi folosită în realitate. Ulterior a urmat Facultatea de Matematică în limba engleză și a predat Statistică timp de 14 ani la aceeași facultate din cadrul Universității din București, apoi a intrat în sistemul privat.
„A fost un lucru extraordinar pentru mine că am putut vedea și m-am putut convinge atât de devreme de utilitatea matematicii. Iar asta fac și eu la rândul meu, la clasă sau la pregătire. Încerc să-i ajut pe elevi să se împrietenească cu matematica, nu doar să le împărtășesc cunoștințe. Îmi doresc ca, în fața fiecărei noțiuni noi, elevul să fie curios, nu speriat, iar în fața unei probleme, să se întrebe ce variante de soluționare are, nu să se frustreze și să se blocheze. Din păcate, în școala românească, matematica este predată ca o colecție de metode de aplicat, deși ar trebui ca accentul să fie pus mai mult pe raționament decât pe tehnică. Ar trebui prezentate legături cu alte domenii astfel încât copiii să înțeleagă felul în care le-a influențat matematica și viceversa. Credem că este vorba despre cifre, dar povestea din jurul lor contează cel puțin la fel de mult”, spune profesoara de matematică.
„La matematică trebuie să lucrezi în fiecare zi”
Indiferent de metoda a preda și învăța matematică, pentru a face performanță și a obține note bune la examene, e nevoie de aceleași două condiții: lucru individual constant și un profesor implicat.
„La matematică trebuie să lucrezi în fiecare zi, indiferent de sistem. Așa îți antrenezi mintea și atenția. Văd asta la elevii mei. Atunci când lucrează în fiecare zi, diferența se vede după numai o săptămână. La fel cum e foarte important să citești ceva în fiecare zi, același lucru este valabil și pentru matematică”, spune Georgiana Popovici.
Copiii care vin din sistemul românesc au nevoie de pregătire suplimentară ca să susțină un examen internațional, pentru că termenii și abordarea sunt diferite. În plus, trebuie să se încadreze în timpul alocat pentru examinare, lucru deloc ușor, având în vedere că ei sunt obișnuiți cu demonstrații lungi și calcule alambicate.
Dincolo însă de abordări și chiar de materie, profesorul rămâne factorul determinant în procesul de învățare.
„Un profesor trebuie să fie în primul rând un dascăl bun, să-și cunoască materia și să-i placă ceea ce face. Pentru că elevii își dau seama imediat de aceste aspecte. Dacă ei văd plăcerea la profesor, vor învăța și ei cu plăcere. Profesorul trebuie să-și dea interesul și să lucreze mult cu ei în clasă, mai ales la matematică. Rezultatele elevilor înseamnă 90% munca lor, dar profesorul trebuie să vină cele 10 procente prin care să le insufle dorința de a învăța”, spune Georgiana Popovici, care constată însă că meseria de profesor nu este deloc atractivă pentru cei tineri.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Tastați "pregatiti pentru esec romania te iubesc" în câmpul de căutare din Youtube și documentarul apare în capul listei.
Ok, una e să calculezi gresia din baie și altceva sunt logaritmii. Principiul de bază nu e UTILITATEA, pentru că toate sunt utile, ci FRECVENȚA. Adică de câte ori apar în viață.
Învățământul românesc suferă de sindromul tezaurizării compulsive. Adică adună sârme, șuruburi, bețe de chibrit, resturi de lemn sau orice altceva și le depozitează. O să folosească ele la ceva și e bine să le ai la îndemână.
Sistemele performante de educație au renunțat de mult la o asemenea educație și au operat o selecție. La noi nu. Se dă la grămadă, cu basculanta. Materie fără număr. Să fie acolo, că poate folosește la ceva.
==============
Articole legate de educație pe siteul Pedagogica:
https://pedagogicamagazin.blogspot.com/
Avem manuale cu greșeli, în care elevii învață că inima și ficatul ocupă locuri total opuse ca în realitate. Avem autori de manuale care fac parte și din comisiile de avizare!!!! Oau! Puținele manuale online mai acătării sunt scoase fără drept de apel și înlocuite cu manuale făcute de inspectori sau alți oficiali cu funcții înalte. Avem programe școlare cu greșeli de logică sau chiar academice. Nu mai punem la socoteală greșelile de editare, sau programe scanate strâmb și aruncate neglijent într-un PDF.
Abordarea matematicii - dar a și celorlalte materii - vine dintr-o viziune veche a mecanismului învățării (anii 70). Această teorie spune că învățarea se face pe modelul gravării în piatră: dacă exersezi îndeajuns informația va rămâne fixată pentru toată viața.
Cercetările ulterioare arată că rețelele neuronale nu sunt fixe, și că tot ce nu se repetă cu regularitate se uită. Asta înseamnă că cineva care nu are legătură cu matematica va uita în câțiva ani logaritmi sau exerciții cu matrice, chiar dacă în școală a luat note excelente.
La fel cu restul materiilor, fie că e vorba de chimie, educație muzicală, educație plastică, educație socială, istorie etc.
Exercitiu la matematica si la fizica se face si in alte sisteme. Sigur in cel francez, in cel german si in cel american, in cel japonez si cel sud-corean. De astea stiu destul de bine pentru ca am avut ocazia sa vorbesc pe indelete cu oameni care au trecut prin sistemele astea.
Stiintele exacte nu se fac cu povesti, se fac cu matematica si, pe cat posibil cu experiment. Chiar si putinul care se face in scoala trebuie facut CORECT. In Romania ne lipseste partea de experiment, pentru ca nu avem laboratoare suficient de bine dotate, dar altfel nu stam rau, si asta se vede cu studentii romani plecati la facultati in afara. La unele facultati suntem deja cunoscuti drept aia buni la mate/programare si pe buna dreptate.
De altfel, ChatGPT a stârnit o întreagă discuție pe această temă: avem o inteligență care livrează, dar nu înțelege. Deci se poate.
Exercițiu la matematică se face în multe sisteme. Cred că n-ați înțeles ESENȚA problemei, și asta după atâta timp de discuție.
Exercițiul care se face la matematică este BENEVOL. La fel ca la muzică. Ca să cânți la chitară, ai nevoie de ORE de exercițiu. Pentru desen, trebuie să desenezi continuu, iar dacă ești pasionat, nu e o problemă.
Problema nu e că sistemele din afară nu au performanță. Problema e că performanța e mutată pe module opționale.
Există MATEMATICĂ și există EDUCAȚIE MATEMATICĂ. E o mare diferență între cele două, cum este între artă plastică și educație plastică. Seamănă, dar nu sunt același lucru.
Cei care fac performanță nu o vor face niciodată forțat. Cred că aici aveți o problemă: cu înțelegerea liberului arbitru.
"Problema nu e că sistemele din afară nu au performanță. Problema e că performanța e mutată pe module opționale." - modulele noastre optionale sunt profilurile diferite ale liceelor. Nu vrei mate avansata? OK, nu mergi la mate-info. Ai liber arbitru in treaba asta. A, nu iti faci tu singur curriculum-ul la 14 ani. Ce sa vezi, poate nu esti in masura sa faci asta la varsta aia. La facultate incepe sa aiba sens un astfel de sistem, desi nici acolo nu ai libertate deplina. Am facut facultatea in afara. Aveam destul de multe alegeri de facut in materie de cursuri, dar un nucleu obligatoriu tot exista. Ceea ce e si normal pana la urma.
Exercitiul la mate in alte sisteme este de multe ori exact ca la noi: se dau teme, elevul le face. La un moment dat va da teste pe subiectul respectiv, teste care vor consta in probleme de rezolvat. Dau si examene la matematica. N-am inventat noi chestiile astea si in nici un caz nu suntem singurii care le practica. Noi n-avem obsesia asta de a-i trata pe elevi ca si cum ar fi niste bibelouri de sticla. Vai, sa aiba numai 10 ca altfel e de rau! Sa scadem standardul nu cumva sa fie viata mai putin decat perfecta pentru Xulescu. Noi suntem mai cinstiti. Stii de 10? Bravo, felicitari. Esti de 7? OK, esti de 7, poate facultatea de matematica nu e tocmai pentru tine.
Acum să repetăm experiența cu o foaie de matematică pe care e trecut un logaritm sau mau știu eu ce năzbâtie matematică. Tot la fel, fără net, fără telefon, nimic.
În cât timp voi ieși cu ea rezolvată? Hmm...
Referitor la tocit, eu doar observ o stare de fapt: că părți ale matematicii sunt interconectate. Necazul e când uiți materie de clasa a VI-a și ai nevoie de ea la clasa a IX-a sau a X-a. La mine e oricum tabula rasa...
Dar nu-i problemă, pentru că nu-mi pasă câtuși de puțin. Absolut deloc.
"Acum să repetăm experiența cu o foaie de matematică pe care e trecut un logaritm sau mau știu eu ce năzbâtie matematică. Tot la fel, fără net, fără telefon, nimic." - de ce fara nimic, ma rog. Elevul cand isi face tema are la dispozitie manual, notite etc.
OK, cred ca putem sa cadem de acord asupra faptului ca toceala la mate nu e o problema semnificativa. Nu are cum sa fie, din moment ce are parti interconectate pe care trebuie sa le intelegi ca sa poti lucra cu ele, nu-i asa?
Matematica este interconectată, dar nu în capul elevului. Doar cei care au pasiune și aplecare pentru matematică pot reține cu ușurință, la fel cum cei care au talent la pictură se vor descurca la educație plastică.
Așa că nu prea avem cum să cădem de acord, la felul în care se uită matematica. Și nu mă miră, la cât de nesărată este.
"Ei se așteaptă însă ca tu să cunoști toate noțiunile din anii anteriori, pentru că altfel matematica nu merge." - da, pentru ca se asteapta sa iti fi fixat acele notiuni prin exercitiu. Au fost teme, manuale, culegeri, suficiente materiale de care sa profiti.
Eu ziceam sa cadem de acord asupra faptului ca nu prea merge sa tocesti la mate. OK, eu unul n-am tocit, dvs. spuneti ca ati mai facut-o. Spuneti-mi dvs. atunci: mergea in mod consistent toceala la mate? Puteati in mod frecvent sa rezolvati exercitii cu formule din care nu intelegeati nimic, sau din care nu intelegeati mare lucru?
Pentru că zona respectivă nu mai fusese exersată. Motivul? În clasa a VIII-a erau alte conținuturi. Niciun profesor nu-ți poate da sute de exerciții zilnic din materia anterioară. Nu ai timpul fizic să le fac. Matematica se face pe porțiuni și se trece de la un conținut la altul. Problema e că teza mea de 9.50 nu se gravase pe scoarța cerebrală, ca și cum ai ciopli în piatră.
Toceala la mate mergea foarte bine dacă îmi vedeam clar scopul: să nu rămân corigent. Acum înțeleg că nebunia cu media generală s-a remediat. E ca pe vremea mea: să nu rămâi corigent. Cât despre înțelegere, nu mi-am pus problema dacă le înțeleg sau nu. Ideea era să le rezolv, nu să le înțeleg. Să trec. Și am trecut. A fost ok. Restul nu m-a interesat.
Deci a mers. În final am absolvit și totul a rămas un vis urât.
Cât despre înțeles, să spunem că am înțeles frânturi. În mod evident, nu m-a interesat.
La fel ca un computer, mintea mea nu era un depozit în care să arunc aiurelile trigonometriei. Aveam altele în cap, și nu legate de matematică. Știam foarte bine istoria matematicii. Citisem istoria cifrelor, care mi s-a părut absolut pasionantă. Citisem viața marilor matematicieni, fizicieni, artiști plastici etc.
În rest n-am avut o aplecare spre matematică cum n-ați avut dvs. spre pictură.
Și e ok. Fiecare face cu viața lui ce dorește.
Și mai e ceva: în școală am învățat, ca toată lumea, aritmetică. Fracții, procente, transformări. Lucruri utile. Am descoperit însă că nu le mai țin minte. Aș putea să petrec o săptămână să mi le reamintesc. E aritmetică totuși. Problema e că... nu am nevoie. Dacă vreau să calculez ceva, folosesc telefonul.
Și ok, înțeleg, poate că aritmetica se deprinde ceva mai repede. Dar cu logaritmii n-aș zice că trec zece minute. Sau cu matricele.
Și la mai ce ar trebui să mai acord zece minute? Ritmul iambic? Diferenței dintre doric și ionic?
Apropo, dacă totul se poate deprinde în zece minute, la ce mai folosește școala?
Nu vorbeam de logaritmi, vorbeam de matematica de clasa a șasea, pe care chiar ți-o reamintești cu ușurință. Și nu am afirmat că o deprinzi în zece minute, ci că ți-o reamintești.
Pledez pentru învățarea temeinică a matematicii în gimnaziu. Mai departe, la liceu, există profil uman, socio-uman, nu te forțează nimeni să faci analiză matematică.
Ca să încapă cu lopata - metodă moștenită de la sovietici - zonele uzuale ale matematicii sunt date mult prea devreme comparativ cu gradele de maturizare ale copilului. E ca și cum ai pune o fundație pe nisipuri mișcătoare. În sistemele care ne devansează detașat la testele PISA, bazele matematicii sunt așezate în funcție de anumite considerente psihologice.
La noi sunt puse cât mai devreme. De ce se face acest lucru? Simplu: ca să intre mai multă materie. Materie vocațională, care în sistemele normale se face separat.
Sistemul românesc n-are treabă cu psihologia. Pentru el, elevii sunt ca puii de găină pe bătătură. Mișună pe-acolo. Sunt un fel de tabula rasa.
Asta pentru că sistemul sovietic n-a prea avut treabă cu psihologia. Psihologia era o toană capitalistă. Singurul institut de cercetare în educație a fost desființat prin anii 80. Oricum, nu prea făcea mare lucru, pentru că nu i se dădea voie.
Educația și psihologia au rămas separate până în ziua de astăzi.
Dacă vă întrebați de ce avem un dezastru jenant la testele PISA, de ce 90% din elevi nu pot înțelege noțiuni elementare, comparativ cu cei din sisteme diferite, atunci răspunsul este simplu: la noi psihologia a rămas o cioacă suportată de sistemul de educație.
La noi, copilul trebuie călit. Să nu uităm că arhitectul sistemului de învățământ sovietic - Anton Makarenko - și-a făcut cercetările pedagogice (cu ghilimelele de rigoare) într-o colonie penitenciară.
Sistemele care ne depășesc la PISA dau noțiunile de bază în clasa a VII-a. Noi le dăm în clasa a V-a. În curând se vor preda la creșă. De asta sunt sigur. D-aia n-are ursul coadă.
" În sistemele care ne devansează detașat la testele PISA, bazele matematicii sunt așezate în funcție de anumite considerente psihologice. " - care sunt alea, mai exact, si cum se demonstreaza, prin acele considerente psihologice ca o anume notiune de mate care la noi se face in clasa a V-a, ar trebui sa se faca in clasa a VII-a? Si de ce nu intr-a VI-a sau a VIII-a?
" Singurul institut de cercetare în educație a fost desființat prin anii 80." - stiu persoane, profesori de liceu, oameni extraordinar de capabili, profesori foarte buni care astazi au doctorate in stiinte ale educatiei. Obtinute in Romania, culmea. Si din proprie experienta ca fost elev al dumnealor pot sa va asigur ca acelea nu sunt doctorate luate pe spaga sau mai stiu eu ce. Si da, sunt oameni care de asemena pregatesc olimpici - da, stiu, nu ne place sa auzim de ei, dar da, exista, si da, scoala are o influenta si in pregatirea lor - si au de ani de zile rezultate foarte bune si pe partea asta. Dar nu, la noi nu se face cercetare in educatie.
E o discuție foarte interesantă și o problemă care m-a bulversat și pe mine, însă răspunsul a fost unul și mai simplu. Mi l-a explicat un prieten, profesor de educație plastică. Da, modulele de pedagogie au destule noțiuni de psihologie, însă ele sunt predate separat, fără o corelare cu ce se învață și cum se învață. Să luăm exemplul educației plastice. Mulți profesori - printre care și amicul meu - au observat că o proporție foarte mare dintr-o clasă (în jur de 90%) preferă să lucreze cu creioane colorate, carioci, creioane cerate etc. Mai mult, materia nu este numită de elevi și de părinți educație plastică, ci... desen, tocmai pentru preferința de a folosi creioane colorate, cerate etc.
Programa școlară prevede însă ÎN MOD EXPRES lucrul cu culori de apă (acuarele, tempera). Motivul? Cromatica ține de amestecul culorilor, ori creioanele colorate nu se pot amesteca. Argumentul e plauzibil, însă nu ține de partea psihologică, ci de partea de metodică.
Programa prevede că TOATĂ LUMEA, indiferent de preferințe, trebuie să folosească tempera sau acuarele.
În alte sisteme de educație se folosește tehnica mixtă: copilul poate folosi instrumentul cu care se simte mai confortabil.
Profesorii de educație plastică se luptă din răsputeri să respecte programa, în timp ce elevii își uită intenționat tuburile de culoare acasă sau întind o pată cu pensula aiurea, pentru ca apoi să se întoarcă la creioanele colorate. Profesorii îi numesc leneși, elevii îi numesc pe profesori răi... și tot așa.
Există totuși o explicație psihologică pentru care sistemele performante nu folosesc culorile de apă decât foarte târziu?
Evident că există. Până la vârsta de 14 ani, motricitatea nu este încă formată. Mediul culorilor de apă este fluid și greu de controlat, și nu foarte potrivit pentru vârsta respectivă. Evident, metodica din afară e foarte clară și include studii devenite clasice (ex. studiile și fișele Lowenfeld).
Aceste studii - făcute prin anii 50 - nu apar ABSOLUT DELOC în metodica de specialitate din România. Împărțirea în HAPTICI și VIZUALI e complet necunoscută. Nu apare în modulele pedagogice de educație plastică.
Ideea e că între pedagogi și psihologi a existat de mult o tensiune care nu s-a rezolvat încă. Psihologii nu au rol de decizie în programele școlare, ca în afară, ci doar rol de consultanță. Sunt opționali.
"stiu persoane, profesori de liceu, oameni extraordinar de capabili, profesori foarte buni care astăzi au doctorate în stiinte ale educatiei."
Nu doar de liceu, ci și profesori care formează profesori, care scriu manuale și studii serioase. Vă amintiți când am afirmat că avem manuale de pedagogie care demonstrează clar viciile din sistem, programele vetuste și prost făcute sau manualele lipsite de logică?. Sunt chiar cei pe care îi menționați.
Știți ce se întâmplă cu ei? Sunt recunoscuți, aclamați, dar lăsați să vorbească în gol. E adevărat însă că mulți nu au funcții de decizie.
Programa nu-i bagă în seamă, nu fac parte din comisiile de specialitate și nu prea dețin funcții în minister.
Oameni extraordinari? Nu extraordinari, ci absolut vitali unui sistem sănătos. Am citit lucrări fantastic de moderne în gândire și solid argumentate psihopedagogic, lucrări care au intrat în atenția altor sisteme de educație care caută performanța. Problema e că nu acești oameni decid. La noi, funcțiile de decizie se ocupă prin alte mecanisme.
Aici e problema, și o problemă care nu-și va găsi rezolvarea prea curând.
Legat de acei profi cu doctoarate in stiinte ale educatiei, vedeti dvs., dumnealor se ocupa cu stiinte exacte. Niciodata nu i-am auzit sa spuna ca ar trebui scazute standardele la mate sau la fizica etc. I-am auzit vorbind de alte probleme si probleme sunt, intr-adevar - birocratia, pregatirea continua care se face doar de forma, directori numiti politic, faptul ca s-a renuntat la competitie pe piata manualelor, laboratoare insuficient dotate etc. Probleme sunt destule, dar de programa nu e una dintre ele. O sa fie, daca ne batem joc SI de ele.
Dvs. faceți o confuzie între pictura recreațională și educația plastică. Joacă există și în matematică, dar la un moment dat apar conținuturile academice.
Educația plastică este o materie ACADEMICĂ. Strictă. Jocul e un adjuvant. Sensul nu e să ne simțim bine jucându-ne cu acuarelele, ci să deprindem limbajele plastice.
"nu-i vreo mare problema ca s-au jucat aia mici cu acuarelele la 12 ani, in loc de 14".
E o foarte mare problemă dacă vine inspecția, pentru că metodica de educație plastică e foarte dură. Metodica nu face diferență între talent și nontalent.
Spuneam că problema motricității este principala cauză a refuzului de a folosi culorile de apă, care sunt un mediu greu de stăpânit. Conform fișelor Lowenfeld, atingerea motricității se face în jurul vârstei de 6 ani. 12 ani e târziu. La noi, atingerea motricității se face... colorând forme și având grijă să nu depășim conturul. Dacă depășim conturul, educatorul ne atrage atenție. Cam atâta psihologie cunoaște sistemul românesc.
Fișele Lowenfeld, cu zeci de rubrici specifice, nu sunt cunoscute. Nu apar în metodică.
Drept pentru care profesorii abandonează. Cine ar face recuperare de tip Lowenfeld la 12 ani când programa nu o permite? Presupun că s-ar putea face, dar când mai faci și programa?
Manualele de pedagogie nu sunt făcute de matematicieni sau fizicieni, oricât de multe diplome ar avea, ci de profesori cu diplome în ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI. Nu veți vedea niciodată un manual de psihologia educație scris de un matematician!!! Ori pedagogia se învață după specialiști.
Ei sunt cei care cer scăderea standardelor, dar să știți că sunt și mulți profesori care o cer. În plus mai e o problemă: materie mai puțină ar însemna și scăderea normei de catedră, pentru că vor fi mai puține ore.
Ce profesor de matematică ar fi interesat să alerge pe la zece școli ca să-și facă o singură normă?
Faza cu laboratoarele insuficiente e hilară! La examen nimeni nu te pune să faci experiențe la chimie. Trebuie să rezolvi problemele. Poți să rezolvi problemele și fără experiențe. Sunt mii de copii care iau note de 10 fără nicio experiență. Rezolvi problema și iei 10.
Povestea cu laboratorul e necesară - chiar vitală - pentru cei are vor să înțeleagă chimia. Cei care eventual vor profesa chimia. Atunci e necesară. Eu n-am făcut nicio experiență și nici nu m-a interesat. S-au făcut câteva, dar am lipsit sau m-am ascuns pe-acolo. Și ce să vezi? Minune, am luat note bune fără să înțeleg!
Am tocit, ca peste tot. Am învățat mecanic. Baremul e barem. Ai bifat, ai luat nota. La fel la matematică, română etc. Mecanic. Pe de rost.
"Dvs. faceți o confuzie între pictura recreațională și educația plastică. " - nu cred. Pe vremea cand am facut eu educatie plastica la scoala, mediul era foarte relaxat. Si da, invatam chestii, nu dadeam la misto cu pensula pe plansa, dar nu era stresant in nici un fel. Era clar ora de educatie plastica, dar profesoara facea ora de asa natura incat sa ne fie placuta. Si respecta programa, tot in regula, iar standardele de evaluare erau, zic eu, perfect potrivite varstei, chiar daca foloseam pensula la 12 ani, si nu de la 14 in colo.
"Spuneam că problema motricității este principala cauză a refuzului de a folosi culorile de apă, care sunt un mediu greu de stăpânit. " - OK, refuz care cat de des apare, totusi? Ca eu nu stiu sa fi auzit vreodata de vreun elev care sa faca greva acuarelelor. Ora de educatie plastica era o non-problema pentru.. toata clasa, practic. Si impresiile de la alte clase, sau elevi din alte scoli tot timpul cam aceleasi erau, nu era nimeni stresat de "desen", nu-si batea nimeni capul sa faca nazuri ca nu domneee, eu vreau cu creioane, nu cu acuarele! Si cam tot asa sunt si acuma.
"colorând forme și având grijă să nu depășim conturul. Dacă depășim conturul, educatorul ne atrage atenție. Cam atâta psihologie cunoaște sistemul românesc. " - Si daca ii atrage atentia... ce? Il traumatizeaza? "A, ai depasit un pic, incearca sa ramai in contur" Uau, tragic. Coloram carti cu creioane colorate acasa inainte sa ajung la scoala sau chiar gradinita, si-mi mai zicea bunica de contur, credeti ca am ramas cu sechele de la asta? Sa fim seriosi.
"Nu veți vedea niciodată un manual de psihologia educație scris de un matematician!!!" - nu, dar daca autorul intra in problema limitelor de varsta, atunci ar trebui sa poata sa justifice de ce o anumita notiune ar trebui studiata la clasa a VII-a, si nu a V-a sau a VIII-a. Nu trebuie sa fii matematician ca sa stii matematica de gimnaziu. Daca nu am o teorie demonstrata care sa poata sa-mi dea un astfel de rezultat, atunci despre ce vorbim? Si uite asa de asta inca se intreaba unii daca psihologia sau pedagogia sunt stiinte sau mai mult mofturi care dau frumos pe hartie.
"Povestea cu laboratorul e necesară - chiar vitală - pentru cei are vor să înțeleagă chimia. " - e vitala pentru toti cei care studiaza fizica, chimia si biologia. Partea experimentala este esentiala pentru aceste stiinte, iar elevii ar trebui sa inteleaga asta, inca de la primele contacte pe care le au cu aceste materii. Normal ar fi sa faca niste experimente sau experiente simple inca din gimnaziu. Nu se pot da probe experimentale la fiecare examen, dar normal ar fi sa se evalueze si aspectul asta. Asta este un lucru pe care multe scoli din vest il fac bine, iar noi nu il facem bine.
"Minune, am luat note bune fără să înțeleg!" - asta nu e minune, e trist. V-at i sabotat singur si acum vreti sa se scada standardele. E vorba de struguri acri, sau cum? Mie nu mi-au placut materiile astea, drept care hai sa mai taiem din ele un pic? Daca dvs. ati ales sa invatati asa, va priveste, dar nu toti elevii aleg asta. Unii chiar profita de ce se invata in scoala, isi construiesc pe asta o baza foarte serioasa cu care dupa aceea au rezultate foarte bune la facultate. Scaderea standardelor pe ei i-ar sabota, si nu numai.
<<OK, refuz care cat de des apare, totusi? Ca eu nu stiu sa fi auzit vreodata de vreun elev care sa faca greva acuarelelor.>>
Probabil că nu sunteți profesor de specialitate. Sunt multe metode: uiți acuarelele, le strici, folosești creioanele cam 90% din timp și mai întinzi o plească de culoare cu pensula etc. Amicul meu mi-a făcut o listă întreagă. Pe de altă parte uitați un lucru: e vorba de studii. Citți studiile Lowenfeld, Piaget sau Erikson și veți afla. Pedagogia e o știință.
<<Partea experimentala este esentiala pentru aceste stiinte, iar elevii ar trebui sa inteleaga asta, >>
Eu am înețeles foarte bine, dar nu mi-a păsat. Dacă poți lua examenul și fără experiențe de ce să mă stresez? Sigur, dacă m-ar fi interesat știința, aș fi fost curios. Dar cum nu mă interesează...
A sabota înseamnă a anula o structură funcțională. Singura situație în care m-aș fi sabotat ar fi fost dacă aș fi urmat chimia sau fizica. În cazul meu, științele nu există. Nu am contact cu ele, nu le profesez. Deci nu am sabotat nimic, pentru că nu-mi folosesc la nimic.
<<A, ai depasit un pic, incearca sa ramai in contur>>
Nu vorba că îl traumatizează sau nu. E vorba că practic nu face absolut nimic. Nu formează nimic, nu rezolvă nimic. Din nou, citiți Lowenfeld, Erikson, Piaget. Nu cred că putem avea un dialog concret dacă nu ne definim termenii.
<<nu, dar daca autorul intra in problema limitelor de varsta, >>
Cine îl poate obliga? Nici nu știe prea multe.
<<asta nu e minune, e trist.>>
Depinde pentru cine și pentru ce. Să zicem că știu atât de multe la științe cât știți dvs. la educație plastică sau muzicală. Aș zice că aprecierea dvs. e relativă.
"Singura situație în care m-aș fi sabotat ar fi fost dacă aș fi urmat chimia sau fizica. În cazul meu, științele nu există." - insusi faptul ca ajungeti sa spuneti asta inseamna ca v-ati sabotat, v-ati privat singur de o parte de cultura generala. Exista si in cazul dvs. stiintele, evident. Device-ul de pe care scrieti este un rezultat al acelor stiinte. Faptul ca intelegeti mai putin decat ati putea sa intelegeti despre medicina, medicamente, anumite tipuri de mancare, electronica si multe multe altele inseamna ca v-ati creat singur un dezavantaj cand chiar nu era nevoie.
"Cine îl poate obliga? Nici nu știe prea multe." - pe autorul de carti de pedagogie? Nu stiu cine il obliga, dar de intrat intra, pentru ca iata ca dvs. spuneti aici ca niste limite de varsta nu sunt respectate in ceea ce priveste programa de mate, ca de la ea am plecat, dar nu puteti sa-mi spuneti concret "uite, numerele rationale ar trebui facute in clasa a VIII-a (sa zicem) pentru ca .... motive". Caz in care trag concluzia ca acele limite nu sunt definite ca lumea si ca se doreste mutarea lor pe criterii finalmente subiective.
"Depinde pentru cine și pentru ce." - pentru oricine a renuntat atat de voit la o parte din cultura generala, pana la aproape a face un titlu de glorie din asta. Dvs. ati renuntat constient la a incerca sa intelegeti anumite lucruri si acum se pare ca vreti ca si altii sa procedeze la fel, sau sa faciliteze asa ceva.
v-ati privat singur de o parte de cultura generala.
Dezavantajul te împiedică să faci ceva concret. Personal, nu construiesc rachete, nu inventez medicamente, nu calculez cine știe ce traiectorii etc. Am o înțelegere profană, de amator. Știința pentru amatori. Citesc cărți de popularizare a științei, sunt abonat la canale de televiziune care prezintă documentare de specialitate etc. Nu m-am privat de nimic. Cunosc principiile ca toată lumea.
În rest, fiecare se privează de ceva. Unii nu cunosc pastică, teatrologie, coregrafie etc. (educație plastică și educație artistică). Apropo, la clasa a X-a nu mai e cu pictat, că e educație artistică (artă teatrală, scenografie, cinematografie, fotografie, ceramică, orfevrerie etc.).
După cum afirmam, fiecare se privează de ceva. Da, nu cunosc atâta știință cât cunoașteți dvs. dar vă asigur că la tot ce înseamnă artă plastică, muzicologie, teatrologie, scenografie etc. nu mi-ar fi rușine absolut deloc.
Dvs cu știința, eu cu spiritul. Și credeți-mă, în cazul unei discuții pe teme de artă, lucrurile ar sta puțin diferit.
Dvs. ati renuntat constient la a incerca sa intelegeti anumite lucruri si acum se pare ca vreti ca si altii sa procedeze la fel, sau sa faciliteze asa ceva.
Nu, nu am spus că oamenii n-ar trebui să înțeleagă mecanismele lumii în care trăiesc, dar a înțelege un lucru și a-l aplica e cale lungă.
Apropo, există inventatori în domeniul fizicii care nu cunosc fizică? Da, există: cazul Lamar. O dovadă excelentă că poți aduce o contribuție fizicii fără să cunoști fizică. Interesant, nu? Informați-vă.
"uite, numerele rationale ar trebui facute in clasa a VIII-a (sa zicem) pentru ca .... motive".
Încercați să priviți problema altfel: nici în metodologia de matematică și nici în cea de educație plastică nu există studii sau explicație psihologice. Studiile Lowenfeld au fost acceptate încă din anii 50 de toată lumea liberă. În țările din fostul bloc comunist nu există.
Vă pot da exemple din metodica de educație plastică occidentală, pentru că mi-au fost explicate. În cazul celor de matematică, nu mi-au fost nici arătate și nici explicate. Aș putea să le caut.
Cert e că în metodologia autohtonă nici nu există. Ori asta spune mult.
"Citesc cărți de popularizare a științei, sunt abonat la canale de televiziune care prezintă documentare de specialitate" - aoleu. Popular science si discovery. Astea sunt ok pentru temele mai simple, poate, dar ce mi-au vazut ochii cand e vorba de fizica particulelor si alte subiecte mai avansate. E exact ce discutam, fara partea de mate nu intelegi si inevitabil dai in chestii gresite. Cred ca nu stiti ce ati pierdut.
"Apropo, la clasa a X-a nu mai e cu pictat, că e educație artistică (artă teatrală, scenografie, cinematografie, fotografie, ceramică, orfevrerie etc.). " - stiu. Cand am fost eu in scoala nu era amestecul asta. Acum ce sa zic, un an, o ora pe saptamana n-o fi iadul pe pamant, dar pare cam mult comprimat si cam degeaba. Si cam in ultimul moment, cel putin pentru cei care nu se specializeaza pe arte.
"Apropo, există inventatori în domeniul fizicii care nu cunosc fizică? Da, există: cazul Lamar. " - stiam de cazul unui John Lamar Worzel care a avut niste contributii prin perioada celui de-al doliea razboi mondial. Dar omul a mers la facultate si a lucrat cu un prof de fizica, n-as zice ca nu stia fizica. Dvs. va referiti la un alt caz cumva?
"În cazul celor de matematică, nu mi-au fost nici arătate și nici explicate." - pai stati putin. Va erijati in cunoscator de psihologie si pedagogie si de cele mai multe ori va legati de matematica atunci cand spuneti ca se face prea mult. E cam primul exemplu catre care mergeti. Inteleg ca nu v-a placut dvs., OK. Dar atunci cum tocmai la mate nu puteti sa dati un exemplu cum discutam mai sus? Iar la educatie plastica ati venit cu o chestie care imi pare rau, mi se pare o mare non-problema. Bun, nu respectam studiile Lowenfeld, am putea sa le respectam, si prichindeii sa lucreze cu creioane colorate inainte de acuarele. Nu vad ce mare schimbare ar aduce asta. Cum sa spun, tara arde si baba se piaptana, cam asa mi se pare asta. Ca la noi ar trebui sa se faca mai multe studii, ca ar trebui sa se monitorizeze anual, statistic anumite lucruri da, aici sunt de acord cu dvs. Sistemul de invartamant are probleme, a fost condus de persoane incompetente (nu stiu daca pe primul loc in topul meu e Abramburica sau Sorin Campeanu, lupta e acerba), birocratia e innebunitoare, digitalizarea e vai mama ei, laboratoare ioc - lasand la o parte fizica/bio/chimie/info dar am putea sa incepem cu ceva robotica. Programa insa, TOCMAI pentru ca nu s-au atins imbecilii prea mult de ea, e unul din putinele lucruri care nu s-au dus naibii inca. Pe aceeasi programa pe care in mare o avem si noi astazi (excludem desigur mizerii de tip economie politica, socialism stiintific etc. care s-au scos, si foarte bine ca s-au scos) au iesit din sistem si inainte si dupa '90 oameni culti, cititi, capabili, cu o cultura generala foarte serioasa. Profesionisti buni, care atribuie pasiunea pe care o au pentru ceea ce fac fix unuia sau mai multor profesori, de obicei de liceu, care le-au deschis mintea, au aprins acolo un beculet, le-au starnit interesul catre...ceva, ce-o fi pentru fiecare. Deci de putut clar se poate, Programele scolare nu sunt de aruncat la gunoi. Alte tampenii mai recente sunt de aruncat la gunoi si de inlocuit cu chestii mai bune.
La educație plastică, educație artistică și educație muzicală scopul enunțat de programa programa școlară este ca dvs. să deprindeți limbajul specific criticii plastice, însemnând morfosintaxă plastică, expresivități plastice etc. Faptul că profesoara are suflet bun poate ajuta procesului de învățare, dar scopul final nu este frumusețea inimii, ci critica plastică. Evident, acest lucru trebuia deprins practic.
Îmi cer de scuze, în grabă am mâncat un r. Este vorba de cazul actriței de cinema Hedy Lamarr. Este un exemplu celebru de fizician amator. Lamarr avea doar cunoștințe de fizică fenomenologică. Invențiile au fost puse în aplicare prin angajarea unui fizician profesionist, care să se ocupe de partea academică. Pentru contribuția sa, Lamarr a fost inclusă în celebra Inventors Hall of Fame.
Cand am fost eu in scoala nu era amestecul asta.
Îmi puteți spune anul în care ați făcut clasa a IX-a?
Astea sunt ok pentru temele mai simple, poate,
Evident. Sunt ca oricine un amator. La fel cum sunteți dvs. în domeniul artelor plastice sau muzicale. Sau aveți o înțelegere mai adâncă? Se poate verifica. Cert e că nu puteți pătrunde în înțelegerea corectă a artelor vizuale. Vă pot oferi o listă de 125-127 de cărți de specialitate (critică plastică, cinematografică și teatrală) pentru a vă feri de înțelegeri greșite. Mărturisesc însă cu oarecare rușine că, în domeniul criticii muzicale, competențele mele sunt oarecum onorabile, dar nu amănunțite.
Bun, nu respectam studiile Lowenfeld, am putea sa le respectam, si prichindeii sa lucreze cu creioane colorate inainte de acuarele.
Cam asta este și ideea lui Lowenfeld. Fișele Lowenfeld supervizează acest stadiu începând cu vârsta ideogramelor (3 ani) până la vârsta de 13 ani, când se recomandă începerea studiului culorilor. Cercetările lui Lowenfeld arată că maturizarea motrice specifică artei apare în jurul acestei vârste. De aceea, sistemele occidentale predau teoriile culorii la vârsta preadolescenței. În educația românească, sistemul Lowenfeld nu există deloc. Pentru un educator din România, problema motricității în educația plastică nu există.
Aceste studii, care au format baza educației plastice, datează din anii 50, și s-au dezvoltat în Statele Unite. Din nefericire, România n-a considerat psihologia o știință validă. Educația plastică a adoptat principiile sovietice, bazate pe dialectica marxistă. Psihologia era considerată o decadență burgheză, obsedați sexuali prinși în ghearele doctorului Freud. Deschiderea din anii 60-70 a găsit cele două tabere - pedagogi și psihologi - complet separate. Anomalia continuă și astăzi: deși există manuale de psihopedagogie, metodica nu îmbină pedagogia cu psihologia.
Referitor la matematică, analogiile sunt importante. Conținuturile de bază sunt predate în sistemele performante în jurul vârstei de 14 ani. Din nou, v-am rugat să-mi spuneți ce se întâmplă în jurul acestei vârste. De ce se întâmplă acest lucru la educație plastică mi s-a explicat și v-am explicat și dvs., însă situația este aceeași și la restul materiilor: matematică, științe etc. Care conținuturi ar trebui predate în cazul matematicii? Nefiind expert, vă pot direcționa spre programele occidentale de educație. Cele din blocul comunist au avut aceeași mamă: Uniunea Sovietică.
Cum sa spun, tara arde si baba se piaptana, cam asa mi se pare asta.
Studiile lui Lowenfeld sunt bazate pe studiile Piaget sau Erikson. Da, ar aduce. Dacă înțelegeți psihologie, ar aduce. E bine să vă informați.
Buna intenție a profesorului poate face lucruri importante, dar din păcate pedagogia nu e lăutărie. Din păcate numeroși profesori din România au auzit sporadic de Piaget, sau dacă au auzit nu pot face legătura între CONȚINUTURILE PREDATE și principiile psihologiei copilului. ȘI aici lămuresc o problemă: nu pot vorbi decât de pedagogie (educația copilului) și nu de andragogie (educația adultului). Nu sunt similare.
Din păcate, educația sovietică nu recunoaște nici fazele de maturizare ale copilului. Sovieticii considerau copilul un fel de adult în miniatură. Psihologia a fost o amenințare constantă pentru doctrina marxist-leninistă. Din păcate, educația românească nu se încurcă cu asemenea cioace. Elevul e o entitate abstractă, amorfă; un fel de pagină albă venită din fabrică într-un top cu încă 500 de pagini albe.
Cu toate schimbările, peticele și operațiile estetice din ultima vreme, principiile pedagogice și metodologice au rămas aceleași din 1946. Se poate verifica citind programele din anii 50-70-80. Și cred că așa va rămâne multă vreme.
" Faptul că profesoara are suflet bun poate ajuta procesului de învățare, dar scopul final nu este frumusețea inimii, ci critica plastică. Evident, acest lucru trebuia deprins practic. " - critica plastica n-am facut si nu cred ca se face in scoli, dupa nici critica literara serioasa nu se face in scoli. Cel mult o analiza, o identificare a unor elemente. Da, asa ceva am invatat si nu ni se cerea marea cu sarea.
"Lamarr avea doar cunoștințe de fizică fenomenologică" - scrie pe wikipedia ca era "self-taught" - adica de stiut stia si intelegea destule, mai ales la partea de mecanica. Intelegea si ce analogii se puteau face intre unde mecanice si electromagnetice, Ea nu stia partea de electronica, ceea ce la vremea respectiva era de inteles. Deci de stiut si inteles stia si intelegea mai mult decat ceea ce numiti dvs. "fizica fenomenologica", doar ca nu invatase lucrurile respective la facultate, ci singura, de capul ei. E un exemplu interesant, dar este o exceptie.
"Nefiind expert, vă pot direcționa spre programele occidentale de educație" - adica ajungem din nou la "altii le fac mai bine, drept care noi le facem prost". V-am mai spus, sistemul nostru este inspirat mai mult dupa cel francez, chestiile sovietice s-au cam dus. Si oricum noi n-am fost cei mai apropiati de sovietici, pentru ca nici n-am fost in uniune propriu-zis.
"Se poate verifica citind programele din anii 50-70-80. Și cred că așa va rămâne multă vreme." - ceea ce e OK. Noi am luat ca model sistemul de invatamant francez. Am pus peste asta niste elemente comuniste nenorocite de care ne-am descotorosit si bine am facut. Ramane deci ce a mers bine multa vreme, ceea ce nu e rau. Asta din punct de vedere al programei. In alte arii.. cum ziceam, de ars, arde.
Dacă vă uitați cu atenție pe programă, veți vedea că se fac elemente de critică plastică. E adevărat că în mod practic, adică învățați contrastul de cantitate practic. Comentariul plastic devine complex în clasa a VIII-a. Îl puteți întâlni în manuale. În clasa a X-a devine și mai complex: sistemul Panofsky, studierea unor texte de specialitate etc. Evident, profesori le amintesc și eventual mai cer câte un proiect sau două, iar elevii vin cu plagiate de pe ChatGPT.
Câtă critică plastică poți face cu o oră pe săptămână, iar la liceu cu o oră la două săptămâni?
Același lucru și la muzică. Muzicologie se numește. Critică muzicală.
Aștept să-mi spuneți când ați terminat clasa a X-a.
Hedy Lamarr a dat numeroase interviuri și există numeroase biografii ale ei. Evident că a fost un self-taught, dar a tot ce a descoperit a fost pus în practică de fizicieni profesioniști. Lamarr nu s-a descurcat niciodată nici cu fizica aplicată și nici cu matematica. Înțelegerea ei era pur fenomenologică, și asta se vede clar din interviurile ei. Nu vi-o imaginați umplând cu creta table întregi. I-a plătit pe alții să facă acest lucru. Ea doar a inventat.
Noi am luat ca model sistemul de invatamant francez
Din păcate am luat tot părți de marxism. Nu uitați, Michel Foucault era un marxist declarat. ȘI nu doar de la francezi. Am cules cam de pe unde am găsit marxism, ca de exemplu pedagogia lui Freire.
N-am înțeles exact ce înțelegeți prin aruncat la gunoi. Chiar dvs. ați recunoscut că prăpastia dintre metodică și psihologie ar trebui rezolvată. Metodicile românești au rămas în continuare decuplate de psihologie. Nu văd ce s-a rezolvat, din moment ce însăși manualele de pedagogie arată acest lucru.
adica ajungem din nou la "altii le fac mai bine, drept care noi le facem prost".
Alții le fac îmbinând pedagogia cu psihologia. La noi, psihologia și pedagogia merg în paralel. Metodica rămâne în continuare decuplată de psihologie. Dacă asta e bine sau e rău, e de discutat. Eu cred că e bine să reunim metodica cu psihologia, cum fac occidentalii. Și nu pentru că sunt occidentali, ci pentru că așa e logic să fie.
"Îl puteți întâlni în manuale." - v-am mai spus, manualul si programa sunt chestiii diferite. Poti sa ai o programa OK, si un (unic) manual facut prost. Dupa cum poti sa ai profesori normali la cap sau nu.
Clasa a X-a pentru mine a fost anul scolar 2005-2006.
Ce parti am luat, faptul ramane ca sistemul francez a fost si este inca unul din cele mai bune. Nu se poate spune ca Franta nu a avut rezultate academice bune de-a lungul deceniilor.
Prin aruncat la gunoi inteleg renuntarea completa a unei programe bune de care ne folosim de foarte mult timp ca sa imitam ceva din Vest care are rezultate... discutabile.
Dar putem spune în felul următor: programele și manualele/metodicile sunt făcute de persoane complet diferite. Absolut diferite. Emit o ipoteză: eu cred că programa e de origine extraterestră. E făcută probabil de profesori de pe altă planetă. Poate chiar din alt sistem solar. Îmi plac basmele. Mă bucur că și dvs. vă plac.
Aaaa, anul școlar 2005. Ia să vedem: programa include imagine bi și tridimensională, cinematografie, scenariu cinematografic și de teatru, scenografie, critică plastică, argumentație de texte de critică plastică. Ca de exemplu Itten, care, alături de Klee, apare chiar în textul programei. Fascinant, nu? Programa a intrat în vigoare pe data de 31.08.2004. Scrie pe ea. Deci ați prins-o. Ați studiat:
- morfologia şi sintaxa imaginii bi- şi tridimensionale;
- acorduri şi contraste valorice;
- acorduri şi contraste cromatice;
- sugestiile materialului.
- analiza modului în care sunt reprezentate timpul şi spaţiul în imaginea bi- şi tridimensională
- structurile compoziţionale artistice clasice sau romantice, statice sau dinamice.
- etc.
Și nu am transcris tot. E o listă kilometrică pentru doar... o oră la două săptămâni! Că așa se face pe la noi, se bagă cu basculanta.
Dar să înțeleg că atmosfera plăcută din clasă a produs pentru dvs. un 1o pe linie, în special în zona criticii plastice.
Deși eu am dubii serioase că s-ar fi făcut... Dar putem verifica prin cunoștințele pe care le-ați acumulat.
Sistemul francez are calități certe, dar orice istoric al pedagogiei ne poate arăta că în anii 70 au intrat la concurență cu sovieticii pe parte de marxism (ex. Foucault). În definitiv, Comuna din Paris - inima comunismului - aparține francezilor, nu?
Sistemul francez de educație s-a redresat mult, separând performanța de cultura generală. Are la dispoziție mai multe module pe care le poți accesa liber, iar zona de cultură generală nu e prea departe de cea finlandeză. Zonele dificile sunt cu adevărat dificile, dar le poți evita dacă vrei.
Prin aruncat la gunoi inteleg renuntarea completa
Nu, programa nu este bună,pentru că cei care o fac sunt aceeași care fac și manualele și metodica. Unii mai ies la pensie, alții îmbătrânesc, dar în mare e aceeași piesă cu aceleași personaje.
a unei programe bune de care ne folosim de foarte mult timp ca sa imitam ceva din Vest care are rezultate... discutabile.
Nu e vorba de renunțare, ci de trecerea acestor dificultăți pe niște zone opționale. În rest, eu n-aș spune că rezultatele sunt discutabile în Vest. Sigur că există și acolo probleme, dar să nu uităm că Vestul atrage creierele, nu Estul. Vorbiți de românii care lucrează la Google. E ok, dar Google e o companie din Vest. Din lumea liberă. Puținii români care au băgat meditații la greu - și știu cazuri CONCRETE - ca să primească recunoaștere în afară au făcut-o cu căruțe de bani. Repet, știu cazuri concrete.
Gândiți-vă că meditatorii dau cu totul altceva comparativ cu programa. Dacă în sala de clasă urmează programele, la meditații se dau formule rapide pentru a rezolva baremul. Și nu toată programa. Benzile desenate care apar în programa de limba română nu apar și la examen. Unii profesori le fac la clasă (romanul grafic), dar un meditator nu-ți va umple niciodată capul cu ce nu se dă la examen.
"Cum se explică erorile academice din programă e de trecut sub tăcere" - dvs. ati mentionat un exemplu, fara sa-l explicati in detaliu din programa de educatie plastica. Restul? Cate greseli de natura academica in cate programa scolare ati gasit?
Profa din gimnaziu a fost super misto. La liceu a fost.. OK. Recunosc, scenarii de teatru sau film n-am discutat. Asa ca pe profa de liceu am prins-o cu mata in sac, n-a acoperit toata programa. La o expozitie de pictura am fost la un moment dat, a fost dragut. Ce nu inteleg eu, in continuare, este de ce va legati mai mult de matematica, daca la arte plastice va pricepeti sa explicati mai bine ce nu functioneaza? Uitati, pe mine m-ati convins ca in programa de educatie plastica sunt niste probleme. Iata, se intinde prea mult pentru o ora pe saptamana - era sigura una pe saptamana, nu una la doua saptamani.
"Sistemul francez de educație s-a redresat mult, separând performanța de cultura generală." - si totusi bacul a ramas cam tot la fel cu al nostru. Nu se schimba faptul ca sistemul clasic francez a produs niste rezultate foarte bune.
"Sigur că există și acolo probleme, dar să nu uităm că Vestul atrage creierele, nu Estul." - NU pentru sistemul preuniversitar, ci pentru cel universitar. Asta daca vorbim de educatie doar. Vestul atrage mult mai mult prin alte chestii - legislatie facuta cu cap care, minune! se si respecta, salarii bune, infrastructura adecvata, sistem medical bine pus la punct, o calitate a vietii net mai buna.
"Puținii români care au băgat meditații la greu - și știu cazuri CONCRETE - ca să primească recunoaștere în afară au făcut-o cu căruțe de bani. Repet, știu cazuri concrete." - nu toti. Si eu stiu cazuri concrete de romani care nu au avut nevoie sa bage carute de bani in meditatii si au avut si au inca rezultate foarte bune in afara.
"Gândiți-vă că meditatorii dau cu totul altceva comparativ cu programa." - depinde. Pentru pregatirea de olimpiade da, cu siguranta. Daca e vorba de bac, e musai sa urmeze ce se da la bac. Da, nu o sa faca chestii care nu se dau la examen. Cat despre "formule rapide" ... depinde la ce va referiti. La mate rezolvarea e rezolvare, nu sunt prescurtari magice pe care ti le da meditatorul si proful de la clasa nu, ca e mai al naibii.
Motivul pentru care profa de liceu n-a acoperit programa este același pentru care majoritatea profesorilor n-o fac: materia de gimnaziu nu este aprofundată. Construcția materiei de gimnaziu se face cu cărămizile celei de primar.
Motivul pentru care materia de primar nu este aprofundată este că metodica nu oferă explicații clare privind pragurile de vârstă, studii de specialitate etc.
Mai mult, programa și metodica de primar introduc elemente - cum ar fi desenul perspectiv - care se studiază în facultate. Ele apar și la grădiniță.
Este un lanț, al cărui viciu începe încă din grădiniță, când se face... EDUCAȚIE ARTISTICĂ (AVAP). Artistică la grădiniță, cu clasificări cromatice, desen perspectiv etc
Așa că profesoara de educație plastică - cu siguranță o persoană cu totul extraordinară - nu are nicio vină. Din punctul meu de vedere îi iau apărarea cu hotărâre. A făcut ce faci și ceilalți profesori, adică a bâjbâit pe întuneric, încercând să nu vă lase amintiri neplăcute cu elemente de semiologie (!) la clasa a IX-a.
Da, există elemente de semiologie la clasa a IX-a!!!
@Jon Jonzz: Si eu stiu cazuri concrete de romani care nu au avut nevoie sa bage carute de bani in meditatii
Nu cred că le-au evitat complet. Dar evident, dvs. aveți dreptate. Toți văd meditațiile ca pe un fenomen endemic, însă dvs. insistați că ziua este noapte și noaptea este de fapt zi.
Multe idei se pot propaga in media in baza unor impresii si emotii, in baza dorintei posturilor media de a avea rating, nu neaparat a unor studii sau a situatiei reale.
Olimpiadele fac parte din pregătire, nu din meditații. E cu totul altceva. La pregătire e depășită chiar programa de clasă. Olimpicii sunt cu mult înainte față de colegii lor.
În rest, meditațiile sunt un fenomen endemic. Dvs. susțineți că societatea românească suferă de un fel de delir colectiv. E comic cum încercați să convingeți pe toată lumea că noaptea e zi și ziua e noapte. Mi se pare o atitudine total ilogică: e ca și cum și-ar luxa cineva glezna și medicul i-ar spune că doar își închipuie. E uimitor cum vă faultați singur... Dar e interesant.
"Olimpiadele fac parte din pregătire, nu din meditații. " - te duci la un prof, ii dai bani, te invata niste chestii si lucreaza cu tine. Despicam firul in 14 degeaba acum, Da, pentru olimpiade se depaseste programa de la clasa, altfel nu, dar e in mare acelasi lucru.
"Dvs. susțineți că societatea românească suferă de un fel de delir colectiv. " - nu, sustin ca dvs. ca si altii aveti perceptia eronata ca societatea romaneasca in majoritatea sau chiar in intregimea ei e de o anumita parere. Perceptie pentru care media este partial daca nu total responsabila. Cunosc destui parinti, profesori, si elevi. In acel grup de persoane nu se pune problema de meditatii decat pentru olimpiade pentru cine vrea asa ceva, iar scoala este departe de a fi o tragedie. E drept ca e vorba de mediul urban. In cel rural sunt o serie de probleme grave, si in invatamant si in afara lui.
Statisticile nu sugereaza ca ar fi vorba de o problema endemica, nici pe departe. ProTV sugereaza asta, si ce de rating face din asta.
@Jon Jonzz: Despicam firul in 14 degeaba acum,
Știu, vă îngrozesc precizările. Dar situația e simplă: meditațiile sunt una, pregătirile pentru competiții sunt altceva.
@ Jon Jonzz: Cunosc destui parinti, profesori, si elevi. In acel grup de persoane nu se pune problema de meditatii decat pentru olimpiade
Aha, deci meditațiile nu sunt edemice și se fac strict pentru olimpiade. Nu există o piață neagră a meditațiilor de trecut clasa sau pentru examenele uzuale. Media minte, ministerul educației își imaginează. E foarte interesant.
Din nou, aveți un talent cu totul aparte. Eu nu am părul castaniu, ci negru închis, dar sunt sigur că după o discuție cu dvs. voi fi convins că am păr castaniu, dacă asta v-ați propus să-mi demonstrați!
E o calitate, recunosc. Una pe care n-am mai întâlnit-o niciodată și pe care o admir. Aveți un stil fantastic de a denatura adevărul.
"Există totuși studii cu procente mult mai mari. " - si cu procent de 33%, da. Exemple de studii care dau procente mult mai mari?
"Știu, vă îngrozesc precizările" - din contra. Dar una e o precizare relevanta, alta e pedanteria. Daca sunt platite, tot meditatii sunt si pregatirile pentru olimpiade.
"Aha, deci meditațiile nu sunt edemice și se fac strict pentru olimpiade." - n-am spus asta. Nu stiu de ce vreti dvs. sa oscilati intre extreme. Ori problema e endemica, ori meditatiile nu se fac decat pentru olimpiade? De ce ar fi asa?
"Aveți un stil fantastic de a denatura adevărul." - nu denaturez adevarul. Dvs. faceti niste afirmatii pe care nu puteti sa le sustineti, eu pur si simplu demonstrez asta. De exemplu problema endemica a meditatiilor- avem pana acum 2 procentaje din 2 studii separate - un 33% si un 50%. Diferenta mare dintre ele ne spune ca de fapt nu avem niste date pe care sa ne putem baza. Nu avem o justificare pentru a numi problema endemica, deci.
@Jon Jonzz: Dvs. faceti niste afirmatii pe care nu puteti sa le sustineti, eu pur si simplu demonstrez asta.
Eu mă refeream la principiile de psihopedagogice, dar asta e o altă discuție.
În rest, dacă nu avem nicio justificare pentru care să numim industria subterană de meditații endemică înseamnă că ea nu există. Societatea este pradă unei iluzii colective.
Ne imaginăm doar că avem drumuri pline de gropi de exemplu. Cei care consideră drumurile o calamitate națională sunt pradă unei isterii în masă; un sondaj ne-ar arăta că drumurile cu probleme au un procent de 1%.
Căutați și alte procente. Mai sunt.
Nivelul meu de psihopedagogie? Am avut tangenta cu domeniul asta, dar nu am fost profesor de gimnaziu sau liceu. Am fost meditator, am lucrat si cu elevi romani si cu straini. In rest, cum v-am mai spus, am lucrat cu studenti la facultate, am fost teaching assistant.
Printre altele: pedagogia înseamnă știința educării copilului. Studenții nu sunt copii. Sunt adulți. Educația adultului se numește andragogie. Înțeleg că nu aveți experiență nici în domeniul pedagogiei. E ok, am observat și acest lucru.
"D-aia n-am venit eu cu un procent; " - ba ati venit, cu acel 50%, care se referea la elevii de clasa a XII-a.
"Deci n-ați avut nicio tangență cu pedagogia. " - am facut curs de pedagogie in cadrul unui program post-graduate, asa ca o tangenta am avut. Dar dvs. ce experienta aveti in domeniul asta? Am inteles ca lucrati cumva in aria artelor, dar profesor inteleg ca nu sunteti, ca era nevoie sa va explice amicul dvs. anumite lucruri legate de programa.
"Studenții nu sunt copii. Sunt adulți." - la 17-18 ani cand sunt in liceu sunt copii, peste cateva luni cand sunt studenti nu mai sunt copii. OK.
Dacă dvs. considerați, după un curs de pedagogie, că vârsta copilăriei se întinde până la 17 ani, tot ce pot spune este... NO COMMENT!
"Probabil că nu era chiar un curs de pedagogie, ci un fel de training sau ceva similar. " - era curs, avea credite in cadrul unui program post-graduate. L-am luat pentru ca ma gandeam la un moment dat sa obtin acreditare de prof de liceu, dar pana la urma am decis sa merg pe alta directie, asa ca am facut cursul acela, dar nu am mai mers sa si predau la liceu pentru partea de practica.
"Dacă dvs. considerați, după un curs de pedagogie, că vârsta copilăriei se întinde până la 17 ani" - din punct de vedere legal se intinde pana la 18, in Romania cel putin. Indivizii de pana la 18 ani sunt legal tratati drept copii, parintii sunt responsabili pentru ei. Evident ca unul de 17-18 ani nu are acelasi grad de maturitate ca unul de 12 ani, dar nici cat unul de 30. Nu sunt maturi pana pe la 21-22 de ani, asta conform neurostiintei.
Termenul de minor este un termen legal, fără nicio legătură cu psihologia sau pedagogia. Ați precizat vârsta la care se încheie, dar ați uitat să precizați și vârsta de la care începe: practic din primele luni de viață. Ori între o persoană de un an și una de 17 există oarecare diferențe. În psihologie și psihopedagogie există clar și se învață ca informație basic.
Luati totusi in calcul ca nu toti cei care au cunostinte de psihopedagogie sunt de acord cu dvs. Sunt profesori de liceu astazi, si mai tineri si mai in varsta, oameni care au pregatire in domeniul asta, oameni care au DOCTORATE in stiinte ale educatiei care nu sunt de acord cu dvs. in ceea ce priveste programele scolare. In ceea ce priveste programa scolara, faptul ca a fost testata multi ani si s-a dovedit OK atat timp cat si celelalte elemente functioneaza cum trebuie spune suficient.
"Ori între o persoană de un an și una de 17 există oarecare diferențe. În psihologie și psihopedagogie există clar și se învață ca informație basic." - la pedagogie sigur da, la psihologie, sincer nu stiu daca am discutat gradele de maturitate, nici la ora de psihologie la liceu in Romania, nici la cursul de psihologie de la facultate. N-am spus ca n-ar fi diferente intre copilul de un an si cel de 17, pacatele mele, nici ca cel de 17 ar trebui tratat ca cel de 12, dar ca, cel putin conform neurostiintei, cel de 17-18 inca nu e complet maturizat, si ca maturitatea incepe de pe 20-21 de ani in colo.
Stiu ca nu sunteti rautacios :)
Sper ca nici eu nu dau impresia asta. Pur si simplu nu suntem de acord pe un subiect, atata tot.
Cu siguranță că există și profesori cantonați în vechea educație. Dar lucrurile se vor regla cu generațiile viitoare.
Nu suntem de acord, însă argumentele dvs. nu au un suport științific. Ar fi totuși un inconvenient.
Nu vă pot judeca în niciun fel cunoștințele de pedagogie pentru că până acum nu ați dat dovadă de niciuna. Nu pot judeca ce nu văd.
Confundați pedagogia cu materia. Pedagogia este știința de a preda o anumită materie, nu materia în sine.
În cazul educației plastice, educației muzicale și al literaturii am avut cunoștințe anterioare. Am citit multă critică de artă, critică cinematografică, muzicologie, arhitectură etc. Evident, e vorba de zeci de ani.
În ceea ce privește pedagogia, nu am încă un curriculum britanic sau finlandez, dar din câte mi s-a relatat, cam tot ce se învață la noi în clasa a V-a se învață la ei în clasa a VII-a. Inclusiv la literatură, muzică, educație plastică etc.
Citind pedagogie am înțeles și de ce. Vă recomand să citiți și dvs. și veți afla.
Tot ce puteți dvs. să faceți este acest nenorocit MIT AL OLIMPICILOR, care provine din comunism, din educația sovietică, naționalistă.
Încercați să înțelegeți că acești olimpici pe care îi apreciem - cum e și normal să fie - au ajuns acolo prin voință proprie și pasiune. Nu pe toți ne interesează matematica, IT-ul sau fizica. Nu toți vrem să ajungem la Silicon Valley, să ne înțepenească spatele pe vreun scaun și să ne tocim degetele pe taste.
Am senzația că dvs. vă temeți că o schimbare în educație ar distruge cununa de olimpici ai României. Că România se mai ține în ultimul cui pe care îl mai are: olimpicii.
E lipsit de logică.
Nu e vorba de o scădere propriu-zisă a standardelor care să distrugă masa de olimpici cu care defilăm, ci doar o mutare a acestor conținuturi vocaționale pe module opționale.
Cantitatea de olimpici care vă este atât de dragă va rămâne aceeași, pentru că vor alege ce îi interesează.
Nu înțeleg cum credeți dvs. că storcând un copil ca pe o jumătate de portocală ÎMPOTRIVA VOINȚEI LUI se poate obține un olimpic.
Am senzația că dvs. înțelegeți termenul de minor ca pe un fel de lipsă de conștiință.
Un copil are conștiință și voință proprie chiar dacă e minor. Dacă vede că matematica nu-i place, atunci nu-i place și basta! Nu văd care e problema.
Fabricăm material pentru Silicon Valley prin forță? Tot ce spuneți e absurd!
"să ne înțepenească spatele pe vreun scaun și să ne tocim degetele pe taste." - unii programeaza intinsi pe canapea, altii mergand pe o banda de alergare la viteza mica, altii pe scaune de tip bean-bag. Iar degetele? Cu o tastatura mecanica, switch-uri brown sau red... mmm, placere si pentru urechi si pentru degete.
"Nu e vorba de o scădere propriu-zisă a standardelor care să distrugă masa de olimpici cu care defilăm, ci doar o mutare a acestor conținuturi vocaționale pe module opționale." - v-am mai spus, am vazut ce inseamna in practica o astfel de mutare, la ce duce. Nu am fost deloc impresionat, din contra.
"Nu înțeleg cum credeți dvs. că storcând un copil ca pe o jumătate de portocală ÎMPOTRIVA VOINȚEI LUI se poate obține un olimpic." - exagerati. Nu sugerez ca elevii sa fie fortati sa ajunga la olimpiade. Lasand olimpicii la o parte, eu am mai observat ceva cu elevi care vin din sisteme de tipul celui pe care il sugerati dvs. - o doza usor nesanatoasa de ego si supraevaluare a abilitatilor proprii. Cand standardele nucleului sunt la genunchiul broastei si ti se spune constant ca esti special si destept, si iti alegi module care iti plac, adica ramai doar in zona de comfort incepi sa ai impresia despre tine ca esti suuper tare, cand de fapt nu esti. Dupa care ajungi la facultate, si planurile incep sa se duca. Pentru ca tu oi fi avut un modul de avansati, dar daca ala era pus pe o baza de genunchiul broastei, nici avansatul ala nu mai e atat de avansat. Am vazut studenti - da, plural - care au trebuit sa-si schimbe specializarea in facultate - unul dorea sa faca inginerie, alta matematica aplicata. Facusera ambii cursuri avansate de mate la liceu, cu note bune, erau siguri pe ei Dar totusi primul curs de mate de care au dat... n-a mers bine. Dar deloc. Fata chiar a renuntat la acel curs inainte sa ajunga la examen - academic withdrawal nu da tocmai bine in transcript.
Asta ca sa nu mai vorbim de efectul pe care o astfel de strategie de umflat aiurea ego-ul elevului, cu trofee de participare si note mari date pe standarde mici sau zona de comfort o poate avea in societate mai tarziu. Un poet roman scria odata " In era ce va sa vie, rahatu' in loc sa puta, scrie" - evident cu referire la desert. Ei asa ceva se vede in generatiile mai tinere din SUA. Foarte multi plini de ei, convinsi ca au dreptate a priori in orice, cu o atitudine de parca li s-ar cuveni cate si mai cate si, desigur, pentru ca ei sunt speciali si au dreptate, trebuie ei sa schimbe societatea, eventual cu lacatul de bicla in mana, sustinand tot felul de ineptii. Social media e partial vinovata pentru ca e fost gandita, proiectata sa dea apa la moara cam oricui - desigur, daca am un milion de inimioare sau re-tweeturi asta e semn clar ca am dreptate - dar si scoala a ajutat intr-o oarecare masura. Pentru ca si acolo, de-a lungul timpului au tot scazut standardele, la un moment dat si comediantii lor faceau misto de chestia asta.
Asa ca da, am dubii foarte serioasa cand vine vorba de aceasta scadere a standardelor - pentru ca, in practica, asta ar fi, nivelul comun ar fi scazut - si prefer o evaluare corecta. Se face matematica si se face corect, la un nivel despre care stim de ani de zile ca e adecvat. A, nu o sa ia toata lumea 10, nu sunt toti speciali la mate. Nu e nici o problema. Esti de 7? Absolut OK, dar nu ne prefacem ca esti de 10, cand de fapt nu esti. O sa ziceti poate "pai da, dar stie ca e de 10 pe nivelul super basic" - nu vor gandi asa. Am vazut si s-a vazut.
@Jon Jonzz: Lasand olimpicii la o parte,
E mai bine. Totuși, din experiență proprie, vă pot spune că unui olimpic nu i se urcă întotdeauna la cap. Cei mai mulți sunt muncitori, modești și de bun simț.
@ Jon Jonzz: am vazut ce inseamna in practica o astfel de mutare,
Ați văzut, dar n-ați înțeles, mai ales în partea cu cei care cred că fac bine, dar de fapt nu fac bine... în fine...
Am o idee: haideți să gândim algoritmic.
1. Avem curriculumul A-Z, împărțit în A-D și E-Z;
2. Fie A-D un nucleu basic, utilitar, necesar operațiunilor de zi cu zi (să calculezi cât costă un kilogram de portocale în funcție de un preț, să calculezi părți dintr-un teren etc.) Sunt lucruri utile, dar segmentul A-Z nu conține informațiile necesare unei facultăți tehnice și a unui job de profil (inginer, matematician etc.)
3. Fie segmentul E-Z un segment complex, care include și acele informații pe care nu le întâlnești în viața de zi cu zi, dar sunt necesare pentru o facultate și un job de profil.
EXEMPLIFICARE: X este violonist într-o orchestră independentă, cu angajamente în țară și prin străinătate. Care segment îi este necesar? Evident, A-Z. Își calculează venitul, învață să investească etc.
Y vrea să urmeze facultatea de fizică și să devină fizician. Care segment îi este necesar? Interesant este că ambele. Y nu poate urma doar E-Z, pentru că A-D reprezintă și bazele pe care se va clădi E-Z. El va face drumul complet.
Care sunt diferențele dintre sistemele de educație?
-sitemul sovietic considera că este necesară, obligatorie și chiar cu titlu de forță întreaga secvență A-Z, indiferent dacă segmentul E-Z este folosit sau nu. Educația românească merge încă pe acest principiu sovietic.
- sistemele occidentale dau ca obligatoriu segmentul A-D, în timp ce E-Z este urmat de cei care doresc să urmeze o facultate și carieră de profil.
Faptul că dvs. ați văzut în afară studenți jalnici ar avea următoarele motivații:
-universitățile respective nu au un filtru de intrare, sub forma unui examen serios de admitere. În mod clar, un examen de admitere ar fi eliminat din start problemele, pentru că nu poate fi trecut și fără secvența E-Z.
- posibil ca persoanele care să fi urmat tot parcursul să nu fi muncit serios din varii motive.
Înțeleg că și la noi există facultăți cu profil serios de fizică unde se intră doar cu nota de la bac. Nu mi se pare normal. Orice facultate vocațională, fie că e de fizică, medicină, arte, muzică ar trebui să instituie examen de admitere.
Toate aceste probleme se pot regla cu examene de admitere serioase.
Ar trebui să specificăm din start ce înseamnă standard și evaluare. Să renunțăm la notarea cu litere a secvenței noastre și să împărțim segmentul unei materii - să zicem matematica - în grade de dificultate notate de la 1 la 5, unde 1 este foarte greu și 5 foarte simplu.
În cazul elevului, putem repeta împărțirea în 5 grade de maturitate, unde 1 este imatur și 5 matur. Astfel, unui 2 de pe segmentul complexității i-ar corespunde un 2 de pe cel al maturității. Apare aici un principiu pedagogic esențial: nu poți aloca un 5 complex unui 3 imatur, deoarece conținutul nu este asimilabil. În medicină, ficatul unui copil nu poate prelucra o alimentație specifică unui adult.
Există însă două tipuri de educație: pedagogia și andragogia (educația adultului).
Împărțirea în grade de maturizare este specifică PEDAGOGIEI, în timp ce în andragogie putem vorbi de un 5 permanent (maturizare completă).
O greșeală tipică a educație românești este să aloce un conținut de dificultate 4 sau 5 unei maturități de grad 1 sau 2, crezând că funcționează.
@ Jon Jonzz: Pentru ca tu oi fi avut un modul de avansati, dar daca ala era pus pe o baza de genunchiul broastei, nici avansatul ala nu mai e atat de avansat.
Cred că am înțeles eroarea: dvs. considerați că segmentul E-Z este la genunchiul broaștei.
Nu, eu nu vorbesc de o păcăleală. Nu spun ca un elev să urmeze un modul care în final să se dovedească slab. Segmentul E-Z ESTE CHIAR SERIOS, numai că este ales liber. Adică să permitem elevilor să rămână doar la nucleul A-D, cel utilitar.
Nu e vorba de o COBORÂRE a standardelor, ci de o ALEGERE. Nu poți coborî segmentul A-D, pentru că el prin definiție e basic, utilitar. A-D reprezintă fundația, alfabetul, tabla înmulțirii sau cum vreți să o considerați.
Faptul că un adult consideră aritmetica ușoară nu înseamnă că și pentru un copil e ușoară.
Și ce ai nevoie ca utilitate, dacă nu vei avea tangență cu matematica propriu-zisă? Aritmetică, fracții, procente, regula de trei simplă... Cam pe-acolo. În rest, cine vrea să meargă mai departe, o poate face pe modulul serios.
Nu văd standarde scăzute peste tot. Baza - aritmetica să zicem - nu poate fi scăzută ca standard. Nu confundați standardul cu complexitatea. Chiar dacă aritmetica nu e complexă ca trigonometria, nu înseamnă că un copil nu trebuie să lucreze cu seriozitate, la standarde maxime. Dacă scade standardul - a se citi seriozitatea - se pierde și învățarea.
"Faptul că dvs. ați văzut în afară studenți jalnici ar avea următoarele motivații:
-universitățile respective nu au un filtru de intrare, sub forma unui examen serios de admitere. În mod clar, un examen de admitere ar fi eliminat din start problemele, pentru că nu poate fi trecut și fără secvența E-Z." - existau examene si se luau in calcul si mediile din liceu si notele de la bac sau echivalentul bacului din tara respectiva. Probabil acolo era greseala, un 10 in Romania nu inseamna neaparat un A+ in State. Saracii ei nu erau jalnici, dar fusesera evaluati gresit, li s-a dat o impresie falsa despre cat de bine erau pregatiti. Si ce era mai trist era ca nu veneau din tari bananiere, ci din unele cu pretentii.
"O greșeală tipică a educație românești este să aloce un conținut de dificultate 4 sau 5 unei maturități de grad 1 sau 2, crezând că funcționează." - aici nu sunt de acord. Nu cred ca gradul de dificultate din scoli este prea mare, chiar deloc.
"Cred că am înțeles eroarea: dvs. considerați că segmentul E-Z este la genunchiul broaștei. " - daca clasificarea dvs. A-D si E-Z se refera la materia de gimanziu atunci da, absolut. Eu cred ca intreaga materie de gimnaziu ar trebui sa ramana exact asa cum e, iar separarea pe care o sugerati sa apara abia la liceu, prin selectia profilului liceului, adica exact cum se procedeaza azi.
"Adică să permitem elevilor să rămână doar la nucleul A-D, cel utilitar. " - eu cred ca intreaga materie care se face azi in gimnaziu este exact acel nucleu A-D. E-Z se face separat la liceu, in functie de profil si arata diferit la profiluri diferite. Bine, trunchiul comun acum merge pana in clasa a 10-a, eu sunt de acord sa se revina la sistemul in care 8 clase erau absolut obligatorii si in acelea se presupunea ca se face esentialul. Introducerea clasei 0 si trecerea la obligativitatea a 10 clase (care oricum nu se respecta tot timpul) nu mi s-a parut suficient de bine justificata.
"Nu e vorba de o COBORÂRE a standardelor, ci de o ALEGERE. " - este vorba de o coborare daca nucleul ala basic care in momentul de fata corespunde cu ce se face in mare in gimnaziu este redus in dificultate inca si mai mult.
"Nu confundați standardul cu complexitatea." - cand spuneam standard ma refeream la complexitate, asa e. Bine, ii spun complexitate de acum.
Poți înțelege fizică și fără să o aplici. E ca și cum ai înțelege pictura, dar n-ai picta niciodată. Sau e ca și cum ai înțelege tehnica unui cântăreț de operă, fără să cânți niciodată.
Pentru 5G ai nevoie doar de fizica povestită. Aia e fizică de cultură generală. Fizica aplicată nu e cultură generală.
Da, o să avem treabă cu roboții, și nu spun ca sistemul de învățământ să nu predea fizică aplicată. Însă separat.
Care e rezultatul? Mă iau pe mine ca exemplu: câtă fizică povestită știu și cât pot să o aplic? Știu surprinzător de multă. Evident, am parcurs și cartea lui Cristian Presură, care se numește.... cum se numește? Oauuu, FIZICA POVESTITĂ!!!
Cartea are în interior coloane SEPARATE pentru partea aplicată. Cine le vrea, le parcurge. Eu nu le-am parcurs, că nu le știu și nici nu mă interesează. Partea de povestire îmi ajunge, și - cu toate că se ocupă de fizică - dl. Presură este un povestitor autentic.
Sistemele de educație normale separă partea povestită (cea de cultură generală) de cea aplicată.
De ce?
Pentru că suntem încă pe sistem sovietic! Principiile se numesc POLITENIZARE și POLICALIFICARE. Apar în legea educație din 1978 și s-au păstrat încă.
Cred că suntem singura țară din lume în care aiurelile sistemului de educație apar în manualele de pedagogie pe care le parcurg toți profesorii!!! Interesant, nu? Înveți despre o educație defectă.
"Fizica se împarte în două paliere: fizica fenomenologică (sau povestită) și fizica aplicată" - dumnezeule. Bine ca va apucati dvs. sa explicati cum se imparte fizica unui fizician. Fizica fenemenologica NU inseamna povesti, sau ca ar fi povestita, ci inseamna ca se lucreaza pe simulari si modele statistice acolo unde nu se cunoaste o lege, unde teoria nu e inca suficient de bine dezvoltata, sau unde nu s-a facut inca bine legatura intre teorie si experiment. Mai exista fizica teoretica, experimentala, fizica matematica etc.
Si nu, fizica nu se intelege ca lumea decat lucrand, rezolvand probleme, punand intrebari si raspunzand la ele.
Am si eu cartea lui Presura - Editura Humanitas 2014. In versiunea pe care o am eu cel putin nu vad acea separare pe coloane, vad destul de multa matematica, ecuatii. Dupa parerea mea ar fi trebuit sa lase teoria stringurilor in pace, e un subiect prea mare si prea complicat pentru a fi comprimat intr-o astfel de carte si consider ca la acel capitol nu a facut o treaba buna. In rest e destul de OK. La capitolele mai grele, cu modelul standard de exemplu, esti mai castigat daca stii dinainte subiectul si de folosesti de cartea asta ca un rezumat, nu daca iei subiectul de la 0 cu aceasta carte. Subiectele mai clasice, cum ar fi mecanica, electromagnetismul, mecanica cuantica par sa fie OK fara sa aiba nevoie de ajutor din afara, ca sa zic asa.
Sensul este cel de aducere a explicațiilor la o formă accesibilă unei largi înțelegeri.
Ca să înțelegeți mai bine, gândiți-vă la un alt domeniu al științei: medicina.
Când mergeți la un medic, acesta vă explică afecțiunea pe care o aveți și ceea ce trebuie să faceți într-un mod accesibil. Acest mod include termeni de specialitate cu care sunteți familiarizat (dacă nu sunteți, vi se explică), însă limbajul folosit nu este unul academic, ci colocvial.
Dacă medicul v-ar pune în față un tratat de medicină n-ați înțelege mare lucru și nu v-ați putea trata singur.
În cazul științelor - fizică, chimie - există partea ACCESIBILĂ TUTUROR (povestită, populară, fenomenologică etc.) și partea APLICATĂ, academică.
Problema e că nu toată lumea vrea să devină fizician, după cum nu toată lumea vrea să devină medic. Personal nu mă interesează fizica aplicată, pentru că nu sunt fizician. După cum nu cânt la vreun instrument sau nu pictez. Am o înțelegere uzuală despre fizică, chimie, muzică și pictură, dar și pentru alte discipline.
Sistemul nostru de educație este clădit pe principii comuniste, care au rămas încă în vigoare. Le puteți găsi în legea educației din 1978, dar sunt mai vechi.
Bun, ziceti-i mai bine academica, nu aplicata, va rog eu. Fizica aplicata se apropie mult de inginerie. Termenul se foloseste de obicei altfel decat l-ati folosit dvs. aici si poate crea ceva confuzie.
Da, s-ar putea sa nu fi inteles eu ce ati vrut dvs. sa spuneti prin "povestita", mai ales daca iau in considerare cartea la care v-ati referit. In cartea lui Presura vad ecuatii cam cum as vedea si la scoala sau chiar in unele cursuri de facultate. Asa stand lucrurile, si ce se face astazi in scoli ar putea intra la "povestita" deja. A face fizica sau chimie in scoli fara partea de matematica si fara rezolvare de probleme ar fi o mare pierdere de vreme si bataie de joc.
Când m-am referit la cartea d-lui Presură și la separarea celor două paliere, m-am referit la faptul că poți înțelege ideea centrală, unitară (fenomenul) fără să înțelegi și partea de ecuații.
E greu să vă explic, dar am să încerc o analogie cu domeniul psihologiei: există numeroase cărți care sunt utile pentru că explică anumite mecanisme și oferă anumite soluții. Le putem numi psihologie pentru toți. Ele nu sunt false și nici nu putem spune ca n-au fundament științific, însă sunt total diferite de un studiu academic de psihologie.
La fel și cu medicina: o carte care îți explică mecanismele diabetului e total diferită de un studiu sau un tratat academic de diabetologie. Vei întâlni și termeni de specialitate, dar întreaga bucătărie pe care o știe doar medicul este ascunsă pentru că nu-ți folosește.
Cartea d-lui Presură este o fizică povestită - chiar acesta este și titlul - în care apar și elemente academice. Nu e nevoie însă să le înțelegi că să prinzi ideea centrală sau explicația neacademică a fenomenului.
Referitor la programa de fizică, matematică, chimie etc., toate programele românești suferă de o decuplare psihopedagogică, Spre deosebire de sistemele performante, nu există o justificare științifică, clară, a corelării unui conținut cu vârsta și pragul de maturitate. Ba dimpotrivă, tot mai mulți profesori se plâng că noțiuni elementare - pe care le putem înțelege ca pe niște cărămizi - sunt date mult prea devreme. Rezultatul e o construcție clădită pe nisip.
Metodica românească nu are nicio bază psihopedagogică. Copilul este privit ca un fel de adult în miniatură. De aici și dezastrul pe care îl avem în educație.
"Spre deosebire de sistemele performante, nu există o justificare științifică, clară, a corelării unui conținut cu vârsta și pragul de maturitate." - si totusi ce se face la mate in Germania si Franta nu e cu mult diferit de ce facem noi. Dati-mi va rog un exemplu de notiune care la noi se face prea devreme si aratati-mi cum se demonstreaza ca respectiva notiune se face prea devreme.
"Nu e nevoie însă să le înțelegi că să prinzi ideea centrală sau explicația neacademică a fenomenului." - ba da, este. Daca nu ai trecut prin partea de matematica nu se cheama ca ai inteles, se cheama ca ai trecut ca gasca prin apa. Ceea ce pentru subiecte grele si persoane care nu sunt de specialitate (sau foarte pasionate) e cumva inevitabil. Scoala insa nu ar trebui sa incurajeze asa ceva. Subiectele simple care se fac la scoala ar trebui sa se faca in mod CORECT. Cu parte de mate, cu parte experimentala, cu rezolvare de probleme, asa cum se lucreaza de altfel si prin alte locuri.
1. erori academice, care au legătură cu materia în sine. Aici aveți dreptate: depinde cât de grave sunt, ce impact au etc La fizică nu știu să vă spun, pentru că nu cunosc prea mulți profesori de fizică.
2. erori psihopedagogice - sunt cele mai multe și în toate programele. Ele constau în principal în conținuturi corecte academic, dar neadecvate treptelor de vârstă. Nu întâmplător vedem că lucruri care la noi sunt predate la clasa a V-a, în sisteme de educație performante sunt predate la clasa a VII-a. Credeți că e o simplă toană sau există o justificare psihopedagogică? În cazul matematicii nu vă pot da. Vă pot spune doar că multe din lucrurile care se fac la noi în clasa a V-a se fac în Marea Britanie în clasa a VII-a. Știu din sursă sigură.
Nu știu care sunt, dar știu explicația psihopedagogică de care programele românești nu țin seama.
3. erori de tehnoredactare - importante în măsura în care măsoară brambureala din sistem. Să nu uităm că avem manuale de biologie în care organele interne - inima și ficatul - sunt poziționate invers. Și nu mă refer doar la simple semne de punctuație (inacceptabile în sisteme ca Germania, Marea Britanie, Japonia), dar și de programe printate, completate cu pixul și rescanate strâmb și apoi publicate în format PDF.
Și sunt în vigoare de peste 18 ani buni.
4. Ca gâsca prin apă? Ori e mers pe bicicletă, ori e gâscă prin apă? Care din două?
"Subiectele simple care se fac la scoala ar trebui sa se faca in mod CORECT.."
Chestia cu înțelegerea stă cam așa: faci tot ceea ce ești obligat să faci, dar înțelegi doar ce-ți place. Cu siguranță că la momentul respectiv oi fi înțeles, dar nu mi-a plăcut și am uitat explicația. Nu aveam nevoie de ea. Am înțeles esențialul: ce să fac ca să rezolv mecanic și să împușc nota. Există un proverb românesc foarte bun: dragoste cu sila nu se poate. Ce nu îndrăgești, uiți.
A, sigur îmi voi aminti mecanica. E ca mersul pe bicicletă. Probabil că voi putea rezolva un logaritm sau mai știu eu ce mastupenie matematică. Pot lua chiar și 10 cu coroniță, cum iau cei care memorează comentarii literare. Dar explicația n-o voi reține nici acum, pentru că... nu-mi pasă! Pur și simplu!
2. "Credeți că e o simplă toană sau există o justificare psihopedagogică? În cazul matematicii nu vă pot da." - pai daca nu putem sa dam exemple clare si sa explicam de ce X notiune e OK sa se predea la clasa a V-a sa zicem, si notiunea Y nu, atunci despre ce argumente stiintifice, psiho-pedagogice vorbim? Faptul ca Marea Britanie functioneaza altfel decat Romania nu e un argument. Bacul francez e similar cu cel romanesc, cateodata unele probleme la francezi sunt chiar un pic mai greute.
3. De manuale am mai zis ca da, sunt erori si n-ar trebui sa fie. Ca ar trebui sa se revina la competitie intre edituri, ca asta ar ajuta sa se mai elimine din aceste probleme. Cand vine vorba de programe insa, in afara de faptul ca au fost scanate urat, inteleg ca prea multe erori de tehnoredactare nu ati gasit. Ce ati gasit, ce nu va place puteti semnala celor de la minister. PDF se poate exporta si din Word (banuiesc ca Word folosesc acolo), nu doar din ceva scanat. Sunt dupa parerea mea probleme minore care pot fi rezolvate usor.
4. Mergi ca gasca prin apa daca lucrezi superficial sau deloc, daca incerci sa inveti ceva fizica sau mate fara sa rezolvi niste probleme. Daca lucrezi corect, temeinic, dar mai uiti ceva peste ani, iti poti aduce aminte in timp foarte scurt. Iei un manual de fizica sau mate, rasfoiesti capitolul respectiv si in cateva minute iti merg problemele ca pe vremuri, suficient sa-i explici ceva si copilului, daca e nevoie.
"Chestia cu înțelegerea stă cam așa: faci tot ceea ce ești obligat să faci, dar înțelegi doar ce-ți place." - nu neaparat. Am avut treaba cu arii ale fizicii sau matematicii care nu mi-au placut, dar le-am inteles. Sunt unele probleme de geometrie plana care se dau la olimpiade care personal nu-mi plac, dar le inteleg.
"Ce nu îndrăgești, uiți." - poti sa uiti si chestii pe care le indragesti. Poti sa intelegi si chestii care nu iti plac. Poti sa iti aduci aminte ce ai uitat odata.
2. Nu, există un argument clar și limpede, pe care-l învață orice student la pedagogie anul I. Există. Sistemele performante îl folosesc, sistemul nostru nu.
3. Competiție? Sunteți naiv! Dacă autorul e și inspector, ce competiție să faci? Editura vrea să-și vândă manualul, nu să și-l îngroape cu vreun autor necunoscut.
Haha! Pe cine să semnalez la minister? Pe autorul manualului? Hahaha! Și ce se va întâmpla?
4. Poate că nu avem aceeași noțiune de superficial. Totuși, subiectul e interesant. Din moment ce rezolvarea unui exercițiu se poate face și în absența înțelegerii - pur și simplu mecanic, cu niște formule care îți par în limba păsărească și pe care le aplici fără niciun chef - e greu de spus dacă am înțeles sau nu. Un lucru e clar: cu zeci de ore petrecute peste caiet și zeci de meditatori (unii foarte buni, că unchiul meu antrena olimpici la matematică), notele erau chiar bune.
Faza cu răsfoitul manualului nu e chiar așa simplă, pentru că fizica aplicată cere și matematică (cea povestită nu cere). Așa că îți trebuie mai multe manuale. Din mai mulți ani. Și pentru ce? Nu văd rostul. Nu-mi place să mă chinui de unul singur.
Și da, în copilărie am avut un set de optică. Era fascinant, petreceam ore întregi citind prospectul și făcând tot felul de experiențe.
Și culmea - nu aveam nevoie de matematică. Îmi ieșeau și așa.
Așa că la chestia cu amintitul să o lăsăm mai moale. Dacă începe lanțul slăbiciunilor - adică să-mi amintesc în cascadă - mai bine lipsă!
- Încercați Dvs să explicați intuitiv unui elev Legea I a dinamicii, dacă nu cunoaște formula corespunzătoare Legii a II-a a dinamicii, adică un corp asupra căruia nu acționează nicio forță este ORI în repaus ORI în mișcare RECTILINIE UNIFORMĂ. În primul rând cum de nu contează că se mișcă sau stă pe loc? Apoi de ce mișcare uniformă și mai ales de ce rectilinie? Astea nu se pot înțelege pe deplin fară să știi că F=ma. Și încă VECTORIAL, nu simple mărimi scalare. Și chiar după ce știi formula, tot va trebui să lucrezi ceva probleme și să le întorci pe toate fețele, să-ți pui întrebări, să-ți răspunzi în mintea ta la contradicțiile care apar și apoi, încet, încet, să te ”luminezi”.
- De asemenea explicați, tot fără F=ma, cum de se intâmplă asta: ai 2 corpuri în contact direct pe un plan orizontal, iar asupra unuia se aplică o forță F, în direcția adecvată mișcării amândurora. Ei bine, dacă corpurile încă nu se mișcă, forța F se transmite neschimbată de la corpul 1 la corpul 2. Dacă însă corpurile se mișcă, atunci forța cu care apasă primul corp pe cel de-al doilea va fi diferită, în funcție de masa fiecăruia dintre ele. Cum va ”înghiți” asta un elev care nu a înțeles bine și corect legea a II-a?
PS Nu prea înțeleg ce înseamnă ”voi putea rezolva un logaritm”. Poate determinarea unei valori sau poate rezolvarea unei ECUAȚII logaritmice.
La modul general vorbind, dacă nu vă pasă de mate și fizică în școală, într-adevăr nu le veți înțelege și veți presta strict atât cât e necesar pentru a scăpa de aceste ”belele”. Cu sau fără povestiri educative tot aia e :-) :-)
Cred că acesta este sensul în care putem vorbi de fizică FENOMENOLOGICĂ. (nu prefer sensul de povestită).
Tot la fenomenologică intră și experiențele. Când eram copil, aveam un set de optică și făceam experiențele după un prospect. Nu exista nicio formulă acolo și nici nu aveam nevoie. Experiențele ieșeau și așa.
E ca și cum ai admira o pictură: cine își bate capul cu bazaconii ca valorația ca element expresiv și element de limbaj plastic? Mai știe cineva definiția valorație ca element expresiv și ca element plastic, fără de care nu poți înțelege clarobscurul, racursiul și în final întreg barocul? Și cui îi pasă? Îți strică și plăcerea de a privi.
A, nu pot picta dacă nu știu regulile picturii, și nu pot face fizică dacă doar o experimentez sau privesc un documentar. Și? Care e problema? Nu s-a lipit de mine povestea asta cu fizica.
Am uitat-o, ca mulți alții.
PS.
Am spus voi rezolva un logaritm pentru habar n-am cu ce se mănâncă. Știu doar că am tras tare la o amenințare de corigență și am luat... un 10! Dar am uitat bâzdâganiile alea, că doar nu era să-mi umplu capul cu lucruri care nu-mi foloseau. Îi las pe matematicieni să se ocupe cu ele.
2. Pai expuneti-l dvs. aici, atunci, mai ales daca e asa simplu.
3. "Pe cine să semnalez la minister? Pe autorul manualului? " - incurcam borcanele iar. Daca vedeti vreo greseala in vreo PROGRAMA, contactati pe cineva de la minister, sa o corecteze. Daca vedeti greseli in MANUAL, atunci de obicei se contacteaza editura.
4. Cu cateva tipuri de exercitii o merge sa aplici mecanic o formula pe care nu o intelegi, dar asta nu o sa mearga de fiecare data. De fapt de cele mai multe ori n-o sa mearga. Inseamna ca ceva-ceva ati inteles, chiar daca nu v-a placut.
"Faza cu răsfoitul manualului nu e chiar așa simplă, pentru că fizica aplicată cere și matematică (cea povestită nu cere). Așa că îți trebuie mai multe manuale. " - ok, despre ce cazuri vorbim? Sa nu stie un elev de liceu sa lucreze cu ... fractii? Numere irationale? Sa nu stie ce-i ala sin, cos? Sa ne intoarcem putin: Eu spuneam ca o persoana care a LUCRAT si a INTELES materia respectiva, care o stapaneste bine, adica, va putea reveni cu usurinta la ea peste ani. Daca NU a inteles-o bine cand era in scoala si a lasat-o asa, a trecut cam ca gasca prin apa, atunci nici peste niste ani de zile n-o va stapani bine, decat daca lucreaza si incearca sa o inteleaga pana atunci.
2. HINT: Îl puteți căuta pe net. Nu-l expun eu, îl găsiți dvs. El e uimitor de simplu. Trebuie doar să vă informați.
3. Se poate lucra la matematică fără să înțelegi, la fel cum un comentariu literar se poate învăța pe de rost. Fracțiile țin de aritmetică. Sunt basic. Ce este mai interesant e că fracțiile, în sistemul britanic, se învață la clasa a VII-a. Are legătură cu punctul 2. Vă las să descoperiți motivul.
Povestea cu cumetrii Sinus și Cosinus e complicată pentru că e trigonometrie. Aia e o parte a matematicii pe care am urât-o cu pasiune. Nu pot spune că am luat 10 pe linie, dar vă asigur că, cu vreo zece meditatori - unul unchiul meu, antrenor de olimpici - am luat note bunicele. N-am priceput însă nimic, am fost un simplu executant.
Vorbim de recuperarea unei materii, dar dvs. introduceți un termen nou DACĂ A ÎNȚELES. Eu nu am înțeles. Dacă vreau să iau un 10 la trigonometrie acum, bănuiesc că îl pot lua, dar cu același efort, greutate și silă cu care l-am luat și atunci.
Nu e doar fenomenul de a înțelege. Trebuie să-ți și placă. Să ai pasiune. Pentru mine sunt cifre.
Habar n-am cât de ușor sau de greu pot recupera, dar nu mă interesează.
Și de ce m-ar interesa? Ok, fracțiile le înțeleg, dar aritmetica pentru mine pare că nu face parte din matematică (deși face). E simplă, deși mărturisesc că, din lene, folosesc telefonul. Și nu sunt singurul.
Înțeleg ideea de a lucra pentru a stăpâni instrumentul numit matematică, dar e același efort pe care-l depui pentru a mânui orice instrument: chitară, vioară, critică literară, critică plastică, muzicologie etc.
Trebuie să prinzi plăcere. Dacă nu, atunci e ok și așa. Aritmetica ajunge. Urez sănătate trigonometriei, algebrei și altor părți din matematică. Fiecare pe drumul lui.
2. Dvs. l-ati adus in discutie, dar nu puteti sa il expuneti. Nici pe asta. Nu este treaba mea sa sustin argumentul dvs. Eu cred ca nu exista acel argument, sau nu se aplica in situatia asta. Daca puteti sa-mi demonstrati contrariul, va rog.
3. "Se poate lucra la matematică fără să înțelegi, la fel cum un comentariu literar se poate învăța pe de rost." - asa sa fie? Ca mai devreme spuneati ca nu e asa de simplu, ca la mate lucrurile se leaga. Hotarati-va atunci.
4. "Povestea cu cumetrii Sinus și Cosinus e complicată pentru că e trigonometrie." nu e mult mai complicata decat fractiile. De fapt chiar prin fractii se pot intelege.
"Nu e doar fenomenul de a înțelege. Trebuie să-ți și placă." - nu neaparat. In viata mai faci si ce nu iti place. Doar aritmetica ajunge? Statistici, grafice de functii, functiile in sine, vectorii, ca tot intra la programare...nu?. Pai hai sa taiem si aritmetica, ca tot avem telefoane. In fond avem chatGPT, hai sa taiem scoala cu totul. Intre wikipedia si chatGPT ce ne mai trebuie? Nici citit, ce atata text, tot pe comanda vocala. Hai taiem si arta, ca exista A.I. care pot sa genereze opere de arta, de ce sa le mai facem noi, ce, ne ajuta sa trecem strada? Avem scuter care se conduce singur pentru asta, cu A.I. si GPS.
O idee mai bun: urmăriți conferințe pedagogice pe Youtube sau Facebook. În plus, dacă aceste probleme apar chiar în manualele de pedagogie pe care le învață profesorii, atunci le găsiți cu ușurință.
Dar sunt, vă garantez.
Pentru mine aritmetica ajunge, deși vă mărturisesc cu multă rușine că nu mai pun creionul pe hârtie de multă vreme. Pentru 35.8569 x 26.4572 folosesc calculatorul. Rezultatul e 948.67317468. Ok, mea culpa: și fracțiile!!! Tot cu calculatorul. Procente, tot.
E ciudat ce spuneți de eliminarea aritmeticii, dar multe teorii sociologice spun că, prin apariția calculatorului, aritmetica a fost DEJA eliminată. În multe examene din afară este permis calculatorul. Un lucru de neconceput în vechea educație. Cumva, profesorii de matematica au trebuit să se adapteze.
În rest, opiniile dvs. sunt înfricoșătoare, dar sunt reale. Da, putem avea în curând AI care să picteze. Deja există fotografii pe bază de inteligență artificială care dau fiori. Vă recomand conferințele lui Yuval Harari. Are aceleași temeri ca și dvs., dar el propune și anumite soluții. Poate nu cele mai comode, dar viața înseamnă în definitiv EVOLUȚIE și ADAPTARE.
Pe de altă parte, tot n-ați înțeles problema. Sigur că trebuie să existe și persoane care să picteze, după cum trebuie să existe și persoane care să știe matematică pentru diverse joburi.
Ideea e să ALEGI LIBER.
Nu poți picta dacă te obligă cineva.
Jocul de șah a fost primul care a căzut. Se credea că o mașină nu poate învinge un om. Dar l-a învins. Și totuși, șahul n-a dispărut. Există două confruntări: cele ale șahiștilor și cele ale programelor de șah. Cel al programelor de șah are rațiuni comerciale: e organizat de companiile care le vând. Deci se poate.
Presupuneti ca inteleg limbajul academic respectiv. Daca nu inteleg, ma documentez. Bun, ati gasit o hiba la programa de educatie plastica, sa inteleg. O fi, nu zic, dar in majoritatea cazurilor, din ce am citit eu, greseli de natura academica nu par sa fie in programe. In ce sa fie, de fapt, ca programele alea sunt niste liste de subiecte cu ceva sugestii metodologice, pana la urma.
"O idee mai bun: urmăriți conferințe pedagogice pe Youtube sau Facebook." - bun, dvs. presupun ati urmarit acele conferinte, ati citit cartile de pedagogie, blogul acela etc. Cu toate acestea nu puteti sa expuneti argumentul la care faceti referire (pe scurt, ca nu va cer sa scrieti un roman aici) si nu puteti sa-mi dati un exemplu concret de o notiune de mate, sa zicem, care se studiaza la o anumita clasa (a V-a sau cat o fi) si sa-mi spuneti de ce NU ar trebui studiata la clasa respectiva si la care clasa ar trebui studiata de fapt. Cum vine asta?
Cred că primul simptom a fost dispariția scrisorilor pe hârtie. Serviciile poștale au făcut concedieri masive.
Roboții industriali au înlocuit muncitorii. Există fabrici în ruină și în America. Există chiar orașe în ruină, pentru că roboții nu au nevoie de magazine, de școli, de creșe etc.
Cât despre folosirea creierului, nu sunt atât de apocaliptic. Nu este nici prima și nici ultima criză prin care trece omenirea. Creierul va găsi modalități de adaptare.
Din nou, conferințele și lucrările lui Yuval Harari vă pot lămuri cu multe. Nu sunt tocmai roz, dar nici întunecate nu sunt.
Cât despre argument, e vorba de clasa a VII-a. Nu e random. Există o explicație psihopedagogică. Ajunge doar să faceți o simplă conexiune. Încercați să gândiți divergent, nu convergent. Out Of The Box, cum se spune.
Necazul e că dvs. idolatrizați materia. Ori educația este despre copii, nu despre materie. De aceea nu vedeți conexiunea.
Da, cu A.I. sigur sunt castiguri, clar. Tine de noi sa nu ne lasam la voia lenei si sa devenim prea dependenti de A.I. E important sa ne dezvoltam si abilitatile proprii, cu atat mai mult cele de mate, pentru ca pe asta se bazeaza acei algoritmi si e bine sa ii intelegem cat de cat, ca sa stim la ce putem sa ne asteptam din partea lor si la ce nu.
"Necazul e că dvs. idolatrizați materia." - nu, nu o idolatrizez, am vazut doar pe viu consecintele diverselor sisteme de educatie. Cele pe care le ridicati dvs. in slavi nu sunt chiar atat de bune. Nu sunt neaparat nasoale, dar schimbarea sistemului nostru pentru a le imita pe acelea din punctul meu de vedere nu se justifica.
Bun, am ajuns de la pedagogie de anul I la clasa a VII-a? O dam in derizoriu. Deci nu puteti sa dati un exemplu concret de eroare psiho-pedagogica din programele scolare, ca despre asta era vorba.
Ca să utilizăm un lucru nu trebuie să-l înțelegem în amănunțime. De exemplu, ca să ne menținem sănătoși ajung sfaturile medicului de familie și literatura de popularizare.
Nu e nevoie să avem diplomă de doctor ca să fim sănătoși. A, nu vom înțelege mecanismele sănătății și medicina ca o persoană cu studii de specialitate. Da, e normal. Nu toți suntem medici. Și în plus nu e necesar să înțelegem totul. Doar ce ne folosește.
Nu e nevoie să stăpânim. Să-i înțelegem e una, dar să-i stăpânim nu e cazul. Sunt oameni care îi pot stăpâni. Se numesc programatori. După cum sunt oameni care pot trata bolile. Se numesc medici. Noi putem înțelege în ce constă boala, dar vom urma sfaturile lor.
Mă bucur că ați văzut diferitele sisteme educaționale. Ați văzut și rezultatele PISA? Cam pe unde ne situăm?
N-ați înțeles cu pedagogia. Am spus că explicația pentru care sunt date cunoștințe de clasa a V-a în clasa a VII-a în sisteme ca Marea Britanie, Olanda, Germania etc. se bazează pe un element pe care-l învață un student la psihopedagogie în primul an.
Vă dau un exemplu concret de eroare psihopedagogică: faptul că în România se dau la clasa a V-a anumite concepte care în sistemele din Marea Britanie, Olanda, Austria, Germania etc. sunt predate la clasa a VII-a.
Există însă o explicație psihopedagogică pe care vă las să o descoperiți dvs.
"Nu e nevoie să avem diplomă de doctor ca să fim sănătoși." - at facut analogia asta deja de mai multe ori. O inteleg, doar ca nu sunt de acord cu ea: ce se face la scoala nu este echivalentul unei diplome in medicina, este cultura generala. Este putin, cat trebuie pentru nivelul de scoala/liceu, NU este exagerat, si faptul ca in alte tari se face mai putin si mai slab nu este in nici un caz un argument convingator ca ar trebui sa facem si noi asa.
"Nu e nevoie să stăpânim." - daca e vorba de A.i, ba da, cam este, pentru ca va fi integrat in foarte multe joburi. Trebuie sa stii cum sa stapanesti unealta asta, ca pe oricare alt soft, si pentru asta iti trebuie un grad de intelegere. In plus de asta, pentru ca A.I. va putea face atat de multe e foarte posibil ca la un moment dat prea multe joburi care sa nu fie de programator sa nu mai prea existe, sau sa fie in numar redus. La ce imi mai trebuie sofer, daca masina se conduce singura? La ce imi mai trebuie chirurg, daca robotul si percepe mai bine, si reactioneaza mai repede si lucreaza si cu precizie mai mare decat omul? Om cu niste cunostinte medicale care sa controleze acel robot va exista, dar e posibil sa fie la randul sau programator. Vrem sa pregatim copiii pentru joburile de maine? Matematica si programarea pentru A.I. sunt importante.
"Ați văzut și rezultatele PISA? Cam pe unde ne situăm?" - nu vad corelarea directa intre rezultatele PISA si programa scolara. Rezultate slabe la PISA pot fi obtinute din mai multe motive - de la frecventa redusa a prezentei la scoalaa unor elevi, mai ales in mediul rural, la un mod precar de traducere a subiectelor PISA in limba romana - am auzit mai multe persoane plangandu-se de asta; tot noi romanasii ne-om face-o si pe asta cu mana noastra, n-ar fi prima data, pana la lipsa hranei - cati copii avem in Romania care se culca noaptea flamanzi? Nu vad vreo dovada ca programa scolara ar fi prima cauza a rezultatelor slabe la PISA. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nici testul PISA nu e perfect. Am mai vorbit despre asta si cu alte ocazii.
"N-ați înțeles cu pedagogia. Am spus că explicația pentru care sunt date cunoștințe de clasa a V-a în clasa a VII-a în sisteme ca Marea Britanie, Olanda, Germania etc. se bazează pe un element pe care-l învață un student la psihopedagogie în primul an." - pai n-am inteles pentru ca n-ati spus care e elementul la care va referiti. Va rog, spuneti. Germania nu stiu cat devanseaza fata de noi. Din ce am vazut eu si examenul de bac si cel de intrare la liceu seamana destul de mult cu ale noastre.
"Vă dau un exemplu concret de eroare psihopedagogică: faptul că în România se dau la clasa a V-a anumite concepte care în sistemele din Marea Britanie, Olanda, Austria, Germania etc. sunt predate la clasa a VII-a. " - asta nu constituie un argument, sau vreo eroare psihopedagogica. Este un rationament GRESIT. Faptul ca alte tari fac altfel nu inseamna automat ca ce facem noi e gresit. In Coreea de Sud se trage la scoala si la activitatile extrascolare inca si mai tare decat la noi, iar Coreea de Sud o duce bine din multe puncte de vedere.
Depinde ce înțelegem prin cultură generală. Aritmetica e cultură generală. Logaritmii nu sunt. Nici exercițiile cu matrice. Dovadă că în anumite tipuri de curriculum - și aștept să mi le numiți - sunt direcționate pe un curs opțional.
În alte țări nu se face mult mai slab. În alte țări alegi sau ești direcționat de consilierul școlar spre o zonă avansată.
Rezultatele slabe la testele PISA au legătură cu tipul de curriculum și cu programa. V=ați mira să aflați că rezultatele catastrofale sunt și la unitățile de învățământ bune, pentru că programa românească nu este concepută pentru PISA. PISA este un test concret, practic, în timp ce programa românească este pierdută în sferele abstracte ale matematicii. Programa noastră nu-și pierde vremea cu cioace de tip PISA.
PISA e un test axat pe competențe, nu pe acumularea de cunoștințe. D-aia nu performăm la testele PISA. Și ghiciți cine se prezintă excelent? Fix sistemele pe care le numiți slabe.
Pentru că de fapt ele nu sunt slabe.
Clasa a VII-a. Ce se întâmplă în clasa a VII-a? Nu are legătură cu trasul tare sau cu extrașcolarele. Cunoașteți un strop de psihologie cumva? Un pic? Nu mai vorbesc de pedagogie, că aici nu mai încerc... De psihologie.
"În alte țări nu se face mult mai slab. În alte țări alegi sau ești direcționat de consilierul școlar spre o zonă avansată." - ba da, se face mai slab. Pentru ca nucleul ala pe care il fac toti e mai slab. Cateodata e atat de slab incat ma intreb sincer daca nu e facut pentru redusi mintal. SUA intra aici, din pacate. Testul SAT I e absolut penibil.
"Rezultatele slabe la testele PISA au legătură cu tipul de curriculum și cu programa. " - nu exista dovezi clare in acest sens. V-am spus eu cateva cauze posibilie pentru rezultate slabe la PISA, ar mai fi inca si altele. Programa este in regula, dovada ca si alte tari europene au programe similare, la mate cel putin.
"V=ați mira să aflați că rezultatele catastrofale sunt și la unitățile de învățământ bune, pentru că programa românească nu este concepută pentru PISA." - stiu eu unitati bune la care rezultatele NU au fost catastrofale.
"Cunoașteți un strop de psihologie cumva? Un pic? Nu mai vorbesc de pedagogie, că aici nu mai încerc... De psihologie." - da, am si facut curs de asa ceva, si psihologie si pedagogie. Vorbesc din experienta, atat din ce am citit, cat si din ce am lucrat. Am lucrat cu studenti la seminarii, le-am predat lucruri, am facut cu ei probleme, am vazut cu ce au iesit de pe bancile liceelor de unde veneau si cum se prezentau in anul 1 de facultate. Cum va spun, cei care veneau din acele sisteme magice care va plac dvs. atat de mult nu impresionau - nu erau prea bine pregatiti si, colac peste pupaza aveau si un pic de doza de aroganta. Am intalnit oameni care cum spuneti, isi luasera module avansate de mate sau fizica in liceu, avusesera chiar note mari la ele. Si se pare ca acele module avansate si note mari nu insemnau mare lucru.
"Pentru că de fapt ele nu sunt slabe. " - din punct de vedere al programei sunt, si asta se vede mai tarziu, la facultate, cand romanii si bulgarii le dau clasa la mate si programare si pornesc cu un avantaj mare in zona aia. Din alte puncte de vedere, da, stau mai bine. Stiu de diverse metode de predare, de a tine o ora si cu atatea chestii atat de diverse stiti ce am observat? Ca mai toti profesorii universitari predau si lucreaza cum se preda si lucreaza la noi. Asta am vazut intr-o tara vest-europeana. Singura diferenta majora si pe asta ar trebui intr-adevar s-o adoptam si noi e ca la ei notele nu se striga in clasa, sa afle toti cat a luat Xulescu.
Mă bucur că ați făcut și curs de pedagogie, dar am senzația că nu l-ați reținut
Revenind la români și la performanțele lor, vă pot da exemplu de performanță cu medalii și cupe. Matematică și fizică. O spun din experiență directă. Dar nu din aiureala de sistem românesc. Ci din meditații și muncă individuală. Sute de meditații. Tone, kintale. Repet: din experiență proprie.
NICIO LEGĂTURĂ CU INFECȚIA DE SISTEM ROMÂNESC! Care mai mult a încurcat.
Revenind la acel curriculum slab adoptat de un număr impresionant de țări, de la SUA, Marea Britanie, Japonia, Corea de Sud etc, el nu este chiar atât de slab cum credeți dvs. Pentru că de fapt nu este slab.
Încerc să vă fac să înțelegeți ce înseamnă acest curriculum.
Să spunem așa:
Un curriculum de matematică se desfășoară de la A la Z. În această desfășurare, să spunem că A-B reprezintă basic, iar C-J reprezintă cultură generală. Restul, de la K la Z, este OPȚIONAL.
Acesta este cazul Japoniei. Elevii japonezi muncesc din greu la matematică, însă nu toți. Cei pe care îi vedeți strălucind sunt cei care ALEG LIBER modulul de la K la Z. Și e normal să muncească, pentru că este o pasiune.
La noi se bagă pe gât totul, de la A la Z. Un pic mai sus de discuția noastră, dl. Dan Cojocaru a observat un fenomen pe care educațiile de succes îl știu: când dai de la A la Z cu lopata, ajungi să uiți și porțiunea A-J, adică cea de cultură generală.
În Japonia ai două grupe de persoane: cei care au lucrat temeinic nucleul de cultură generală - informați-vă și veți vedea că și acesta este redus - și cei care au ales și calea vocațională. În mod evident, cei care au ales calea vocațională sunt mai puțini, dar sunt puțin în orice sistem.
Problema e că societatea se bazează pe medie și nu pe vârfuri. Dacă media este slabă, atunci vârfurile pleacă. Nimeni nu va sta într-o țară care vorbește monosilabic pentru că onor sistemul a decis să dea comentarii care nu dezvoltă limbajul, ci are pălăvrăgesc pe păsărească tot felul de bazaconii despre metatexte și alte aiureli. Alea pe care le-am învățat pe de rost ca să ne trecem examenele.
În cazul nostru, sistemul comunist pe care îl continuăm încă, și care se bazează pe două principii de bază (politehnizarea și policalificarea) produce analfabeți funcționali - și nu doar funcționali - pe bandă rulantă. Cei buni fug în afară, în sistemele acelea pe care le numiți slabe.
Există însă o speranță: avem o generație care acum are în jur de 10-12 ani. Aceștia URĂSC sistemul din rădăcini. Îl urăsc cu pasiune, cu ardoare. Știți ce se va întâmpla? Ei sunt cei care vor schimba acest cancer. Și sunt foarte hotărâți. Mai durează, evident, dar șandramaua se clatină din temelii.
"Nu, nu românii și bulgarii. Or da ei clasă, dar ceva care să înconjoare planeta de la un capăt la altul n-au făcut." - nu in Romania sau Bulgaria, dar in alte parti da. Motorul de cautare Google a fost facut de un roman. Sunt romani in multe echipe care lucreaza la proiecte misto din Silicon Valley, inclusiv kernelul Linux.
"NICIO LEGĂTURĂ CU INFECȚIA DE SISTEM ROMÂNESC! Care mai mult a încurcat. " - fals. Pregatirea aia in plus trebuie pusa si ea pe o baza, trebuie sa porneasca de undeva. Daca la scoala nu faci decat 2+2 = 4, ca inteleg ca si la fractii ar trebui sa renuntam, nu mai zic de trigonometrie, dupa aia chiar ca iti trebuie kintale de pregatire, pentru ca pornesti de la piciorul broastei, nu de la un nivel NORMAL.
"el nu este chiar atât de slab cum credeți dvs. Pentru că de fapt nu este slab." - am vazut cu ochii mei cat de slab poate sa fie. Concret, pe studenti care trecusera prin el (nu ma refer la Japonia si Coreea de Sud, care au programe de mate destul de asemanatoare cu a noastra). care, spre deosebire de romani sau bulgari aveau intr-adevar probleme cu cursuri simple de anul 1. Ma refer in principal la sistemul de stat din tarile lor. Cei care erau mai rasariti fusesera de obicei prin scoli particulare, si anume destul de scumpe.
"Încerc să vă fac să înțelegeți ce înseamnă acest curriculum. " - inteleg ce spuneti, ati tot vorbit de tipul asta de sistem. Sa le fie de bine celor care il folosesc. Eu spun ca noi n-avem de ce sa-l schimbam pe al nostru. Alegere exista si in al nostru, cand elevul isi alege profilul liceului. Cultura generala se face pana la gimnaziu inclusiv, la liceu incepe un pic de specializare, nu prea mult, si materiile si continuturile difera de la profil la profil. Vrei mate-info, mergi la liceu de mate-info, vrei uman, mergi la uman etc. Este suficient, daca se si executa bine - profesori, suficient de multi si de bine pregatiti, materiale pentru laborator etc.
"În Japonia ai două grupe de persoane: cei care au lucrat temeinic nucleul de cultură generală - informați-vă și veți vedea că și acesta este redus " - m-am informat de la o persoana care lucreaza acolo ca PROFESOR DE MATEMATICA. De la acea persoana stiu ca nu fac matematica la nivel slab, ca programa nu este atat de diferita de a noastra. Stiu de asemenea ca si ei au un sistem de meditatii inca mai tare ca al nostru, cu un fel de afterschool-uri la care se duc foarte multi elevi, deoarece competitia pe facultati este cat se poate de acerba. Va plangeti de Romania, va spun sigur ca japonezii sunt mai hardcore decat noi, Sud-coreenii inca si mai si, pentru ca ei peste toate astea au arte martiale si vioara/pian/alt instrument muzical. Asta o stiu de la fostul meu coleg de camera din camin de la facultate, care era sud-coreean.
"Problema e că societatea se bazează pe medie și nu pe vârfuri. " - si totusi varfurile sunt varful de lance in materie de cercetare si dezvoltare tehnologica. De plecat se pleaca din cauza sistemului administrativ corupt si infestat de relicve comuniste, daca vorbim de Romania. Oameni mediocri sunt peste tot. Monosilabic si prost se poate vorbi in orice limba. Vreti sa aduc aminte de episoadele haioase cu americani care nu stiau ca "Turkey" mai inseamna si altceva decat curcan? Sau carora le e frica sa pronunte "Niger"?
"Cei buni fug în afară, în sistemele acelea pe care le numiți slabe. " - nu, cei buni nu fug la scoli gimnaziale si licee, fug la facultati bune. E o diferenta substantiala intre sistemul universitar si preuniversitar, atat la noi cat si in alte parti. Noi avem un sistem preuniversitar cu niste programe scolare foarte ok si gandit in principal destul de bine. La executie stam prost, incepand cu investitiile. Sistemul universitar insa are probleme mari, in special cand vine vorba de cercetare si deschidere. In alte parti e invers, sistemul preuniversitar ii tine prea mult in puf pe studenti, care dupa aceea la facultate au de tras destul de rau.
"Aceștia URĂSC sistemul din rădăcini. Îl urăsc cu pasiune, cu ardoare. Știți ce se va întâmpla? Ei sunt cei care vor schimba acest cancer." - sigur, doar ca nu, nu il urasc toti. Stiu elevi care n-au nici o problema cu el. De cat timp ziceti ca mama ce schimbare vine si? Tooot mai vine. Schimbari au tot fost, dar nu in bine, doar brambureli de tipul - uite examenul, nu mai e examenul. De la un examen la 10, iar la unul singur. Clasa 0! Nu mai avem nevoie de inca o reforma, avem nevoie sa investim si sa consolidam, sa nu mai avem clase de 34-35 de elevi, sa avem laboratoare, infrastructura, sa aiba parintii lor toti locuri de munca, sa nu se mai culce copiii flamanzi seara, sa nu-si mai faca temele la lumina lumanarii.
Pentru pedagogia românească, copilul nu este un mecanism psihologic, ci o entintate abstractă. Pentru noi, a corela un conținut pedagogic - cum ar fi exercițiile cu matrice - cu anumite studii pedagogice e un moft. Puținii dascăli care faca acest lucru sunt priviți cu rezerve și nu pot aplica ceea ce știu, pentru că programa e făcută de vechea gardă.
Diferența dintre sistemele performante nu constă doar în diferențe de conținut. E ca și cum ai avea două echipe care construiesc două case, cu aceleași materiale: una va construi casa pe un teren mlăștinos, alta pe un teren solid. Aceleași materiale, rezultat diferit.
Faptul că în sistemele performante aceleași conținuturi sunt date în perioade diferite, în funcție de anumite trepte de maturizare, duce și la un rezultat diferit, și anume o prezență bună la testele PISA. Testele care arată media. La noi, media nu există. Avem doar foarte buni (puțini) și restul praf și pulbere.
Și mai e un lucru pe care l-ați susținut chiar dvs.: testele PISA nu sunt teste academice. Sunt teste funcționale, practice. Nu înțeleg de ce ne stresăm: dacă noi avem un sistem academic încă de la gimnaziu - da, există noțiunea de competențe academice la gimnaziu!!!! - de ce ne mai supără rezultatele slabe ale unui test practic?
Programele nu sunt prost gandite. Ele au functionat decenii bune si cand profesorii si-au facut treaba ca lumea, asta s-a vazut. Si inca se vede. Daca ne-am batut joc de profesori ani de zile, culegem ce am semanat. Daca ne-am batut joc de infrastructura, de scoli, de investitii etc., avem ce am semanat. Nu sunt programele de vina.
"de ce ne mai supără rezultatele slabe ale unui test practic?" - pe mine unul ma fac curios. As vrea sa vad ce rezultate avem dupa ce ne punem la punct infrastructura inclusiv in mediul rural, ca sa aiba si majoritatea copiilor din acel mediu cele necesare, inclusiv carti - nu manuale scolare, ci acces la carti de citit, beletristica, mate, ce le place lor, dupa ce avem niste profesori pregatiti, evaluati si platiti corect, dupa ce stabilim ca un procent mai mare din PIB sa fie alocat educatiei si sa ramana asa, investitiile anuale sa fie alea necesare, nu un boom astazi, maine zero, poimaine mai vedem cum ne mai bate UE obrazul. Sa vedem dupa aceea cum mai stam la teste PISA, TIMSS si altele.
Programele sunt prost gândite. Iată și de ce:
1. programele nu sunt gândite pentru testele PISA. E un lucru pe care chiar dvs. l-ați susținut, atunci când ați precizat că există teste academice mult mai clare. Indiferent de situație - chiar cu biblioteci și ce mai doriți - rezultatul va fi același. PISA va fi un dezastru pentru că programele nu sunt concepute pentru așa ceva.
2. Programele sunt aceleași? Aici aveți perfectă dreptete: sunt aceleași din anii 60-80. Tocmai asta demonstrează că nu sunt programe făcute pentru PISA.
3. Vârfurile sunt produsul meditațiilor. Meditații pentru diverse competiții, pentru evaluare, bac, admitere la facultate etc. Aceste meditații se susțin că căruțe de bani. Rezultatul?
a) autoritățile au recunoscut oficial că meditațiile reprezintă baza educației de top;
b) se încearcă introducerea meditațiilor în sistemul școlar, cu profesorii din clasă. Adică școală, și pe urmă, legal, meditații. Există un proiect de lege în acest sens.
https://www.edupedu.ro/ministerul-educatiei-vrea-sa-mute-meditatiile-din-privat-la-scoala-prin-includerea-orelor-de-pregatire-suplimentara-in-norma-didactica-prevederea-exista-si-in-legea-actuala-dar-sunt-prevazute-pana/
Cam acesta este adevărul.
1. Nu, nu sunt. Au functionat ani de zile si pe baza lor s-au format oameni competenti in multe domenii.
"Indiferent de situație - chiar cu biblioteci și ce mai doriți - rezultatul va fi același. PISA va fi un dezastru pentru că programele nu sunt concepute pentru așa ceva." - dovediti ca este asa.
"Tocmai asta demonstrează că nu sunt programe făcute pentru PISA." - asta nu inseamna ca nu se pot obtine rezultate bune la acest test. Stiu clase de elevi din Romania din sistemul de stat care au obtinut rezultate bune la acest test. Deci se poate.
"Vârfurile sunt produsul meditațiilor. " - nu totdeauna. Eu unul am avut 10 pe linie fara sa am nevoie de meditatii, colegi de-ai mei de clasa se aflau in aceeasi situatie. Pentru olimpiade e discutabil, pentru ca acolo intra materie in plus fata de ce se preda la clasa, desi si in acele cazuri sunt profesori care organizeaza cercuri de mate si fizica in cadrul scolii sau liceului fara sa ceara un ban, Sunt si cazuri de elevi olimpici care s-au pregatit singuri, folosind materiale de pe net. Am citit nu demult un interviu cu o astfel de elva, olimpica la mate. Am sa incerc sa gasesc sursa, sa o pun aici.
A sustine insa ca toti cei care iau note mari la evaluarea nationala sau bac, sau macar ca majoritatea celor care obtin note mari la examenele astea obtin acele note datorita meditatiilor necesita niste dovezi de natura statistica. Ma indoiesc ca acele dovezi ar sustine teza dvs., avand in vedere ca ultimele statistici legate de meditatii aratau ca undeva pe la 30% din elevi apeleaza la un moment dat la meditator. Departe de a fi o majoritate. Apropos, industrie de meditatii exista si in vest. Se cheama tutoring, si joburi in domeniul asta se gasesc in multe tari. Stiu pentru ca am prestat astfel de servicii, sunt si platforme online pentru asta, si inca de mult inainte de COVID..
Autoritatile noastre n-ar avea primul episod de stupiditate crasa. Doar l-am avut pe Sorinel Campeanu ministru. Cu 2 mandate daca nu ma insel. Crema de la creme in domeniul hotiei academice in Romania.
Ca să înțelegeți mai bine, sistemul românesc este genial la aparențe. Să dăm un exemplu: s-a tot strigat că la gimnaziu elevii nu pot alege anumite materii, așa cum se întâmplă în afară. Adică noi nu avem opționale. Ca să ne aliniem în rând cu lumea, dar să rămânem tot pe tipic românesc, mai marii educației au inventat CDȘ-ul. Adică opționalele.... obligatorii!!!!
Ca de exemplu religia. În mod normal, religia ar trebui să fie o materie pentru care să optezi să o faci. La noi optezi... să nu o faci!
E o anomalie. O anomalie genială, după părerea mea, o încercare disperată de a păstra lucrurile așa cum s-a pomenit din vechime.
Tot la fel, după opționalele obligatorii, am inventat metodica inexistentă și manualul cu copy&paste. Asta pentru că majoritatea manualelor preiau cu copy&paste direct din programă, fără a efectua de multe ori un filtru pedagogic potrivit vârstei. De ce? Manualul trece de o comisie de aprobare; cu cât mai alambicat și mai academic pare, cu atât cresc șansele de a câștiga licitația. N-are legătură cu licitația, are legătură cu educația.
Ca să tragem o concluzie, între programă, metodică și manuale ar trebui să existe diferențe clare: programa să fie academică (materialul de lucru al profesorului), metodica să includă mecanismele psihologice și modul de predare iar manualul să fie rezultatul programei și metodicii într-o formă adecvată vârstei.
Nu se întâmplă așa. La noi metodica este o detaliere inutilă a programei - de parcă profesorul nu și-ar cunoaște profesia - și cam atât.
asta nu inseamna ca nu se pot obtine rezultate bune la acest test.
Comparați programa unei țări care obține rezultate bune la acest test cu programa noastră. Veți găsi singur răspunsul.
"Vârfurile sunt produsul meditațiilor. " - nu totdeauna. Eu unul am avut 10 pe linie fara sa am nevoie de meditatii, colegi de-ai mei de clasa se aflau in aceeasi situație.
Și din această afirmație tragem concluzie că România nu are probleme cu meditațiile. Că în România meditațiile sunt sporadice. Accidentale.
Interesant!
Eu susțin contrariul: există o industrie a meditațiilor care consumă bani grei. Căruțe de bani.
ca majoritatea celor care obtin note mari la examenele astea obtin acele note datorita meditatiilor necesita niste dovezi de natura statistica.
Nu, se fac meditații și pentru a sări de la 4.50 la 7,50. Situația e hilară:
a) ministerul recunoaște deschis că există o piață a meditațiilor
b) ministerul vrea să mute meditațiile în sistem, ca activitate suplimentară
Există mai multe sondaje. Unele arată 50%, ceea ce înseamnă mult:
https://www.capital.ro/studiu-50-dintre-elevii-din-romania-fac-meditatii-pentru-bac-care-este-impactul-in-nota-finala.html
Apropos, industrie de meditatii exista si in vest.
Știam. Japonia este campioană la meditații, dar există meditații și în... Finlanda (caz concret), Olanda, Germania etc.
Însă dvs. nu vedeți diferența: la noi meditațiile se fac pentru examenele uzuale, cum ar fi evaluarea națională. În Japonia se fac doar pentru performanță.
În Japonia nu e nevoie de meditații pentru porțiunea uzuală a programei de gimnaziu, ci doar pentru modulele opționale. Și Japonia are programă din aia ușurică, numai că elevii deștepți își aleg opționale pe măsura lor. Sau nu, dacă nu vor. La noi e ca la pușcărie: veri, nu vrei, faci!
" Ca să ne aliniem în rând cu lumea, dar să rămânem tot pe tipic românesc, mai marii educației au inventat CDȘ-ul. Adică opționalele.... obligatorii!!!!
Ca de exemplu religia. " - ciudat. Eu la sfarsitul anilor '90, cand abia intram in scoala, aveam optional de... informatica. Intr-o scoala de stat. Faceam Q-Basic. Ala unde... mama lui o mai fi intrand? :D Nu de alta dar stiu ca a continuat mult dupa ce am terminat eu, si cred ca se face in continuare si azi in acea scoala, cel putin. Doar ca nu mai fac QBasic, doamne-ajuta.
Da, ce sa zic, mai bine ramaneau fermi pe pozitie si spuneau ca nu considera necesar sa modifice acum sistemul de invatamant in asa fel incat sa apara optionale la gimnaziu. Optional este profilul liceului, ceea ce este suficient. A da peste cap sistemul SI cu chestia asta in conditiile in care avem alte probleme mai arzatoare pe lista de prioritati nu ar avea consecinte bune. Si in conditii normale castigul ar fi discutabil.
"Și din această afirmație tragem concluzie că România nu are probleme cu meditațiile." - nu din asta, ci din date statistice care arata ca pe la vreo 30% din elevi apeleaza la meditator. Am mai discutat despre asta mai demult, la alte articole.
"Nu, se fac meditații și pentru a sări de la 4.50 la 7,50. Situația e hilară:" - acuma v-ati sucit. Initial spuneati despre VARFURI ca sunt rezultatul meditatiilor. Acolo n-a mers, asa ca sarim pe alt segment.
"a) ministerul recunoaște deschis că există o piață a meditațiilor
b) ministerul vrea să mute meditațiile în sistem, ca activitate suplimentară " - asta vine cam asa "Ba, eji prost? Astia fac bani din meditatii si noi astia la partid nu ne luam ciubucu? Parandaratu nostru? Pai ia stai, nu i-am impozitat? A, nu poate ANAFU sa mearga din usa in usa la fiecare prof acasa sa-l verifice daca face meditatii sau nu? Bine ma! F**** in gura, las' ca le arat io, baga ma meditatiile in scoala! Da, ba, dupa ore. La noi in scoli sa le controlam noi si p-alea. Dai asa un comunicat zi... meditatiile sunt importante, drept care acuma o sa se faca numai in cadrul scolilor, bla bla, vezi tu Sorinele, o scoti tu frumos din pix sa sune bine pe sticla da? Hai ca ne-am distrat desul, hai ciau. "
"Și Japonia are programă din aia ușurică," - nu, tocmai ca nu e chiar atat de usurica. O stiu de la un om care profeseaza acolo. Pentru examenele uzuale cum le spuneti dvs. fac si ei meditatii ca sa ajunga la un liceu foarte bun de exemplu. Si la noi e cam tot asa - sa nu ajunga ala micu la material rulant!! Tot un fel de "performanta" in ambele cazuri.
"La noi e ca la pușcărie: veri, nu vrei, faci!" - la noi copilul e copil si adultul e adult. Copilul nu are experienta sau competentele sa-si faca singur curriculum-ul. De la un punct in colo da, incepe sa faca niste alegeri. Dar o vreme invata de la adulti si asculta de ei. Nimic anormal in asta. In viata oricum vrei-nu vrei mai faci si chestii care nu iti plac. Mai mananci si ceva verdeata, chiar daca nu-ti plac decat carnea prajita si dulciurile, ca iti face bine si verdeata.
Sondaj IRES - 1 din 3 copii fac meditatii: https://www.ct100.ro/cati-elevi-fac-meditatii-in-romania-si-cat-costa/
Poate circa 50% din cei de clasa a 12-a fac meditatii pentru bac, si nu 50% din total. Fie asta, fie e vorba de o crestere datorata bramburelii cu covid si digitalizarea. Mai sunt si cei care fac aplicatii sa plece in strainatate- la astfel de aplicatii conteaza cateodata nota de la bac si probabil acei elevi vor sa-si maximizeze sansele la o nota foarte mare la bac.
Nu doar că există această problemă, dar este și expusă cu claritate în numeroase manuale de pedagogie. Ea își are originea în neacceptarea psihologiei ca suport pentru pedagogie începând cu anii comunismului. Psihologia s-a dezvoltat în anii 40-50 în lumea liberă. Aplicarea ei ar fi intrat în contradicție directă cu doctrina marxist-leninistă despre educație. Psihologia a fost ușor de înlăturat; era dezvoltată de americani și de germani. Evident, Sigmund Freud era austriac, dar vorbea germană, așa că - după logica stalinistă - era german. Iar germanii și sovieticii nu prea erau prieteni prin anii 46-50.
Așa se face că metodica s-a dezvoltat pe baze marxiste. Deschiderea din 68 a permis psihologiei să existe, cu condiția să nu se atingă de metodică. Cele două au continuat în paralel până prin 80, când institutul de cercetări în educație a fost desființat, și pedagogia a fost înghițită în totalitate de marxism.
Tot ce v-am spus acum poate fi citit în cel mai basic manual de istorie a pedagogiei. Și da, aveți perfectă dreptate: o pedagogie fără suportul psihologiei e zero. Problema trebuie rezolvată.
Și, cu toate că o cer profesori recunoscuți și în afară, cu toate că apare în multe manuale de specialitate, nimeni nu face nimic.
Oficialii spun: iată, am cules de la occidentali niște chestii de prin programele lor, să facem și noi ce se face pe-afară. Să ne modernizăm puțin.
Frecție la picior de lemn! E ca și cum ai lipi un autocolant cu INTEL INSIDE pe un gramofon. Fardăm programa, să nu se vadă putregaiul sovietic. Da, aveți dreptate, dar cine să facă?
Cei numiți politic? Profesorii buni, cei care scriu manuale de pedagogie - cred că suntem singura țară în care manualele de pedagogie arată defectele sistemului - nu sunt numiți politic. Și dacă, accidental, prind vreo funcție, nu pot răzbate printr-un sistem osificat.
Atât se poate. Mai mult nu.
"cred că suntem singura țară în care manualele de pedagogie arată defectele sistemului" - da si nu. Si in SUA se critica destul de mult sistemul de invatamant, chiar de catre cei din interior. Nu stiu daca asta se face prin manuale de pedagogie, dar prin luari publice de pozitie sigur. O parte din problema este ca acolo intr-o oarecare masura stiintele socio-umane sunt cooptate politic. De aceea chiar si prin Vest, stiinte precum psihologia sunt privite cu o oarece doza de scepticism. Din pacate, trecut fiind prin cursuri de stiinte socio-umane pot sa spun si eu ca da, e un sambure de adevar acolo. Anumite chestii sunt predate ca un fel de dogma - si e clar ca ar trebui sa existe loc de dezbatere, altele arata foarte mult a forma fara fond, a un fel de "facem ceva ca sa aratam ca am facut ceva, ca trebuie sa justificam cumva fundingul ala", De Piaget si Erikson stiam si eu. Chestia e ca stiintele socio-umane nu sunt ca cele exacte, se bazeaza mai mult pe statistica, e greu cateodata sa gasesti "legi universale". De aceea e important sa mai si repeti din experimente, sa vezi ce s-a mai intamplat cu societatea intre timp. Poate un alt grup in alte conditii o sa iti dea alte rezultate. Se poate intampla. De aceea e riscant sa luam pur si simplu studii facute in anii 50-60 drept adevar absolut.
@Jon Jonzz: Ca doar de ce ai vrea sa vaslesti intr-o barca plina de gauri care sta sa se scufunde?
Pentru că mai tragi de timp. Barca se va scufunda în cele din urmă, dar poate că ieși la pensie și pleci în ultimul moment. Stai la căldurică și vezi la televizor dezastrul.
Barca trebuia scufundată de mult și construită alta, numai că asta ar însemna o reciclare la sânge. Așa că puținii profesori care văd limpede sunt marginalizați.
E exact ca în comunism. O situație absurdă: în anii 70, România avea reprezentant la UNESCO - centrul mondial al educației - care informa asupra cercetărilor noastre în domeniu, alături de țări ca Japonia, cele două Germanii, Italia etc. Nu era o minciună, pentru că aceste cercetări existau. Minciuna începea atunci când lăsam impresia că se și aplică. Ori nu se aplicau, din directivele clare ale partidului.
Cercetătorii în educație erau stimați, decorați etc., însă munca lor nu avea roade. Lucrau în gol.
Tradiția se păstrează. Avem experți în științele educației care arată clar ce trebuie făcut, dar care nu pot trece de structura osificată a celor care zac acolo de zeci de ani. Unii sunt invitați și de radiouri, au și unele articole în presă, dar rezultatul e același ca în comunism: ei cu ale lor, noi cu ale noastre.
@Jon Jonzz: De Piaget si Erikson stiam si eu. Chestia e ca stiintele socio-umane nu sunt ca cele exacte, se bazeaza mai mult pe statistica, e greu cateodata sa gasesti "legi universale".
Pedagogia în sine este o știință socio-umană. Știința pedagogiei nu se reduce doar la reproducerea unor informații. Faptul că cineva este un bun matematician nu-l face și un bun pedagog. Pentru a fi și pedagog trebuie să ai cunoștințe de pedagogie. Cu siguranță că pot exista și greșeli, dar metodica românească nici nu se obosește să ofere vreun motiv psihopedagogic.
@Jon Jonzz: De aceea e riscant sa luam pur si simplu studii facute in anii 50-60 drept adevar absolut.
O știință socio-umană este tot o știință. Nu e vorba de o abordare lutărească, după ureche. Nimeni nu le ia drept adevăr absolut, dar principiile se păstrează. Gândiți-vă la evoluționismul lui Darwin: a rămas ca principiu de bază, dar arată diferit de original.
Principiile lui Piaget sunt în picioare și acum, cel puțin ca principii de bază. La noi se învață separat, de parcă se așteaptă ca profesorul să fie cel care să facă legătura. Asta nu e metodică, e un fel de "aici ai făina, aici ai untul, zahărul și inventează tu o prăjitură."
Și ne mai mirăm că profesorii bâjbâie prin întuneric? Știu CE trebuie să obțină, știu ingredientele, dar nu cunosc rețeta. Pentru că rețeta înseamnă psihologie. Sau psihopedagogie.
"Și ne mai mirăm că profesorii bâjbâie prin întuneric?" - profesorii intr-adevar buni nu bajbaie prin intuneric. Ei/ele de ani de zile scot de pe bancile scolii oameni capabili si culti. Asta pe o programa care a ramas in mare neschimbata, si pe buna dreptate.
Ori dvs. insistați că nu există erori academice în programele actuale, când de fapt sunt, că manualele psihopedagogice nu indică erorile sistemului când de fapt le arată cu claritate... și tot așa.
Pedagogia - sau psihopedagogia, cum a fost redenumită după anii 70 - este o știință care are la bază studii.
@ Jon Jonzz: De aceea rezultatele lor ar trebui analizate si pe cat posibil replicate periodic, nu luate pur si simplu de bune.
Păi ideea e să existe ca să poată fi analizate! Tocmai asta încerc să vă spun: metodica românească nu are nicio tangență cu psihopedagogia. În Vest, fiecare metodică abundă în studii și teorii de specialitate.
La noi nu. Niciun profesor nu poate justifica psihopedagogic vreun coținut, fie el de matematică, educație plastică, muzicală etc., pur și simplu pentru că metodica nu face acest lucru.
@ Jon Jonzz: Ei/ele de ani de zile scot de pe bancile scolii oameni capabili si culti.
Da, din cei care au învățat în clasele a IX-a și a XII-a critică plastică și muzicologie. Foarte culți, aici aveți dreptate. Scot oameni compartimentați pe bucățica lor. Dacă-i scoți din pătrățică, nu mai funcționează. Asta a produs educația sovietică și asta avem și acum.
Și da, există și oameni care reușesc să depășească această condiție, dar pe ei nu-i ascultă nimeni. Deși scriu, țin conferințe, arată cu claritate care sunt problemele, nimeni nu-i numește în posturi în care pot schimba lucrurile, pentru că schimbarea ar destabiliza o anumită structură osificată și birocratică.
În rest, analfabetism funcțional cât cuprinde.
"Ori dvs. insistați că nu există erori academice în programele actuale, când de fapt sunt" - cate si care sunt? Dvs. ati dat un exemplu din programa de educatie plastica. Cate erori academice ati gasit in cate programe? Ce greseli de natura matematica sunt in programele de matematica, de exemplu?
"Dacă-i scoți din pătrățică, nu mai funcționează. " - nu-i asa. Si domnisoara CIoc spunea la un moment dat, nu mai stiu daca intr-un articol sau vreun comentariu de oameni axati pe stiintele exacte cu care putea sa poarte discutii de analiza literara. Oameni intr-adevar CULTI. Sunt atatea persoane educate in perioada comunismului care nu au nici o treaba cu acea idelogie infecta, care la scoala au facut materii de tip "socialism stiintific" la misto, cu un prof cu mult simt al umorului care era de partea lor, a elevilor nu de partea leprelor comuniste DAR care au tratat foarte serios celelalte materii. Si da, au cunostinte si de mate, si de arte plastice, si de literatura, vorbesc franceza foarte bine si au citit la viata lor MULTE carti dintr-o multitudine de domenii. Pentru ca nu au urat niciuna din materii, drept care se pot intoarce la oricare zambind, chiar daca specializarea i-a dus intr-o anumita directie. Pentru ca profii si profele cu care au avut de-a face erau de nota 10+. Iar programa era in mare cea care se foloseste si acum. Poate cu exceptia educatiei plastice ;)
Referitor la psihologie, suportul educației a fost inițial filosofia. La început anticii, pe urmă modernii, iar în cazul nostru filosoful german Karl Marx. Educația sovietică a fost modelată după principiile filosofice enunțate de Marx.
Nimeni nu spune că psihologia este imuabilă, dar nici absența ei nu este de dorit.
Poate că nu știați, dar modulele pe care le fac profesorii se numesc module PSIHOPEDAGOGICE.
Orice știință este discutabilă, și există controverse în multe puncte, dar se pare că dvs. nu cunoașteți deloc psihologie sau psihopedagogie. Nu spun să fiți expert, dar Piaget e totuși un nume similar cu Mozart în muzică.
Văd că pe dvs. vă incomodează psihologia complet.
oameni axati pe stiintele exacte cu care putea sa poarte discutii de analiza literara.
Eu nu v-am cerut așa ceva. Pe mine m-a interesat o discuție din care să aflu dacă aveți formate competențele pe care le prevede programa școlară și cea liceală în domeniul educație plastice și a educației artistice. V-am enumerat ce cere programa. Haideți să testăm dacă atmosfera aceea relaxată și drăguță și-a atins scopul.
Sunt atatea persoane educate in perioada comunismului care nu au nici o treaba cu acea idelogie infecta,
Nu mă refer la socialismul științific, pe care mulți nici nu-l știau. Mă refer că n-au avut acces la îmbinarea dintre pedagogie și psihologie. Toate materialele după care au învățat erau atent controlate de partid. Altceva nu au știu pentru că nu au avut de unde.
Poate cu exceptia educatiei plastice ;)
Nu, era aceeași programă. Eu am prins-o pe aia din comunism. Fix și exact aceeași.
Pentru ca profii si profele cu care au avut de-a face erau de nota 10+.
Mă bucur. Haideți să testăm dacă și-au făcut treaba și la educație plastică sau educație artistică. conform programelor aflate în vigoare încă din 2004. Tot alea se fac și acum. Ce ziceți, încercăm?
"Orice știință este discutabilă, și există controverse în multe puncte, dar se pare că dvs. nu cunoașteți deloc psihologie sau psihopedagogie." - cunosc destul despre stiintele socio-umane si cele exacte ca sa determin care merita mai multa incredere si de ce. De incomodat nu ma incomodeaza nici una, le privesc doar realist, de la ce scrie pe hartie pana efectele tangibile.
"Mă refer că n-au avut acces la îmbinarea dintre pedagogie și psihologie." - si cu toate astea au iesit din scoala oameni culti si capabili, pentru ca au avut profesori foarte buni. Si aveau in mare aceeasi programa scolara in multe cazuri cu cea de azi care nu va place dvs.
"Toate materialele după care au învățat erau atent controlate de partid. Altceva nu au știu pentru că nu au avut de unde. " - cum sa n-aiba. Au avut acces la carti si in afara celor de la scoala. Beletristica se gasea, inclusiv straina. Carti stiintifice straine, se gaseau si ele - normal cumva, pentru ca stiintele exacte n-au treaba cu politica. Acei oameni de care vorbeam erau si sunt culti si pentru ca nu s-au limitat doar la manualele scolare, si asta pentru ca profesorii ii incurajau sa faca asta si aveau talentul sa le starneasca apetitul pentru lectura si cunoastere. Pentru ei, propaganda n-avea pana la urma nici o valoare, fie ca vorbim de cea comunista, fie de cea anti-comunista (de la Radio Europa Libera, de exemplu, ca se putea asculta si asta, mai pe furis), erau suficient de inteligenti sa-si dea seama singuri ce se intampla in jurul lor.
"Nu, era aceeași programă. Eu am prins-o pe aia din comunism. Fix și exact aceeași." - eu ma uit la aceasta programa: https://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/Progr_Lic/AR/
Educatie%20plastica_clasa%20a%20X-a.pdf.
In acea programa este vorba de computer si de Declaratia de la Copenhaga din 2002. Mai sunteti sigur ca era fix si exact aceeasi programa?
"Mă bucur. Haideți să testăm dacă și-au făcut treaba și la educație plastică sau educație artistică. conform programelor aflate în vigoare încă din 2004. Tot alea se fac și acum. Ce ziceți, încercăm?" - cu placere, dupa ce imi dati si dvs. un exemplu de notiune de mate care se face acum la noi in clasa a V-a, sa zicem, care de fapt ar trebui sa se faca in alta clasa si imi spuneti si de ce ar trebui sa se faca in alta clasa.
@Jon Jonzz: Fata de stiintele socio-umane tot sta mai bine pentru ca incorporeaza elemente de fizica si chimie, ca sa nu mai vorbim de instrumente de inalta precizie.
Am înțeles: psihopedagogia e o gogoriță. Comunismul a avut dreptate.
@Jon Jonzz: si cu toate astea au iesit din scoala oameni culti si capabili, pentru ca au avut profesori foarte buni.
Profesori foarte buni pe care i-am prins cu mâța-n sac. Credeți că la educație muzicală situația a stat diferit? Nu există și acolo vreo mâță în sac? Cam la ce nivel se prezint educația vizuală și muzicală prin România? Câte mâțe-n sac am putea găsi, dacă luăm la puricat? Hmm?
@Jon Jonzz: In acea programa este vorba de computer si de Declaratia de la Copenhaga din 2002. Mai sunteti sigur ca era fix si exact aceeasi programa?
Absolut sigur. Computerele au intrat în educație încă din 1972. E adevărat că ce am învățat eu în anii 80 despre computere se situa la nivelul respectiv, și anume construcții masive, operate prin cartele perforate. Comunismul n-a avut o problemă cu computerele; China este un exemplu strălucit de țară comunistă care folosește din plin tehnologia.
Da, este aceeași programă.
Dvs. vă puteți uita cât doriți, pentru că nu vedeți mare lucru. E vorba aici de principii pedagogice, cum ar fi abordarea spiralată a curriculumului, în vigoare încă din anii 50, în timp ce vesticii au trecuseră deja pe curriculum modular.
Referitor la Declarația de la Copenhaga, vă asigur că și în comunism se semnau declarații. Am avut și reprezentat la UNESCO pe probleme de educație. Dar ele nu sunt puse în practică, ci rămân paralele. Câte declarații n-a semnat România nu doar în educație, dar le-a semnat de formă? Sute de mii. În anii 68 ne plimbam în trăsura reginei și ne pupam pe obraz cu Nixon.
Suntem maeștrii la escamotări.
@Jon Jonzz: un exemplu de notiune de mate care se face acum la noi in clasa a V-a, sa zicem, care de fapt ar trebui sa se faca in alta clasa si imi spuneti si de ce ar trebui sa se faca in alta clasa.
Clasa a V-a prezintă și în matematică, dar și în educație plastică, muzicală, literatură etc. o treaptă importantă: aici se pun cărămizile viitoarei etape din materia respectivă. Un fel de baze. Cei care au luat contact cu sistemele din afară - atenție, inclusiv cel francez - au văzut că bazele se pun în jurul clasei a VII-a, deci cu doi ani întârziere.
Dacă luăm în calcul stagiile Piaget - inexistente în metodica românească - înțelegem și de ce. Vă las pe dvs. să descoperiți. Ceva se întâmplă atunci.
"Absolut sigur. Computerele au intrat în educație încă din 1972. E adevărat că ce am învățat eu în anii 80 despre computere se situa la nivelul respectiv, și anume construcții masive, operate prin cartele perforate."- aha. despre care se vorbea la liceu.
"Artele cinetice, artele spectacolului (teatru, film, animaţie, dans etc.), TV, computer" - citat din acea programa; artele cineatice si ale spectacolului pe computer. In anii 80. In Romania. Pe cartele. Mhm.
"Da, este aceeași programă. " - in mod clar nu e! :))
"Referitor la Declarația de la Copenhaga, vă asigur că și în comunism se semnau declarații."- da, si in anii 80 stiau de alea care se vor semna in 2002.
Iar cand vine vorba de notiuni si exemple concrete ne intoarcem iar la "altii fac altfel, drept care automat ce facem noi e prost.". Eu am vazut ce se intampla. Am vazut ce rezultate pot da acele sisteme. Nu am fost impresionat. Dar va pot spune ca profesori universitari din Vest - germani si americani, eu cu din astia am avut de-a face au fost si sunt si astazi impresionati de studenti romani si bulgari care vin cu o pregatire de mate, programare etc. brici din liceu.
@Jon Jonzz: aha. despre care se vorbea la liceu.
Absolut, noi asamblam la lucru manual componente pentru aceste computere. Vă imaginați cât de performante puteau să fie, dacă aveau părți lucrate de elevi de gimnaziu.
@Jon Jonzz: Artele cinetice, artele spectacolului (teatru, film, animaţie, dans etc.), TV, computer"
Semiotica imaginii de televiziune apăruse încă din anii 70. Câtă televiziune ați învățat dvs. în liceu? Zero? Era și în anii 70-80.
Evident, s-a adăugat computerul. Dacă vă uitați cu atenție prin programa de clasa a VIII-a veți vedea însă altă anomalie: tehnici specifice artelor plastice. În caseta respectivă veți citi... modelare 3D.
Anomalia vine din faptul că s-au grefat pe vechea programă comunistă conținuturi noi, și astfel modelajul 3D a devenit... artă plastică!
Problema e mult mai dificilă, pentru că nu vorbim aici de conținuturi, ci de principii psihopedagogice și chiar academic socialiste. E vorba de păstrarea unei împărțiri care ținea de doctrina artistică a realismului socialist.
După 89, echipa tânără a propus o împărțire care se impusese deja încă din anii 70, cea a artelor vizuale, căreia artele plastice (Fine Arts) i se subordonau. Echipa conservatoare - care conținea și structurile de decizie - a răspuns că structură rămâne cum a fost, dar se pot face concesii prin introducerea unor arte tinere, cum ar fi fotografia (!) sau computerul. Așa se face că au apărut anomalii academice printr-un compromis pe care echipa tânără a fost obligată să-l accepte. Structura programei a rămas însă pe modelul realismului socialist. Informațiile le am din interior, de la cineva a făcut parte din echipa tânără.
@Jon Jonzz: da, si in anii 80 stiau de alea care se vor semna in 2002.
N-ați înțeles mecanismul. Acele declarații semnate în 2002 ar trebui să se regăsească în metodică. Nu se regăsesc. Nu e prima oară când se semnează căruțe de acte care nu folosesc la nimic, doar pentru a da impresia unei spoieli de reformă. În comunism s-au semnat sute de convenții UNESCO, mai ales după deschiderea din 68. Nu au apărut în metodică, deși chiar dvs. susțineți că e o problemă importantă.
Cu siguranță că noile programe vor semna alte convenții, din alți ani, dar programa va rămâne constantă. Și peste 10 ani, și peste 100 de ani.
"N-ați înțeles mecanismul. Acele declarații semnate în 2002 ar trebui să se regăsească în metodică." - nu de metodica atrageam atentia, ci de faptul ca dvs. spuneati ca nu exista absolut nici o diferenta intre programa actuala si cea de atunci. Cand in mod clar exista.
"Cu toate acesta nu-mi puteți da un argument de natură psihopedagogică." - argument psihopedagogic pentru ... ce? Mentinerea a ceva ce clar poate sa functioneze daca nu ne batem joc de elementele adiacente?
"Înseamnă că desconsiderați total această știință, din moment ce nu a apelați la niciunul din argumentele ei." - n-as spune ca o desconsider in totalitate, dar ca o tratez cu doza de scepticism pe care consider ca o merita.
@ Jon Jonzz: ci de faptul ca dvs. spuneati ca nu exista absolut nici o diferenta intre programa actuala si cea de atunci. Cand in mod clar exista.
:) :) :) Aveți un stil foarte ciudat de a înțelege lucrurile. Dacă eu spun că X și-a pierdut capul, dvs. îmi veți demonstra cu argumente științifice că un cap uman nu se poate deșuruba și pierde ca un simplu șurub. Și ați avea perfectă dreptate.
Încerc altfel: imaginați-vă educația sovietică ca pe o mămăligă, în timp ce vestul a înlocuit-o de mult cu un tort. După 89, ni se cam face rușine cu tortul, dar vrem să rămânem la mămăligă. Ne construim argumente, spunem că tortul vesticilor nu e bun, că dă diabet și că mămăliga e mai sănătoasă. Asta pentru ne-am obișnuit cu gustul.
Apare o dilemă: cum păstrăm mămăliga, dar să ne prezentăm înainte celorlați cu un tort?
Simplu: o acoperim cu cremă de vanilie, o garnisim cu fructe confiate și o decorăm cu frișcă. Câtă vreme nu tăiem bâzdâgania în public nimeni nu bănuiește că sub glazură se ascunde o mămăligă.
Ca principii pedagogice, programele școlare și întreaga pedagogie a rămas încă pe principii sovietice. Oricâte farduri i-am aplica, rezultatul este același.
Este ca și cum am aplica un autocolant cu INTEL INSIDE unui gramofon. Oricât de mult l-am tuna, tot cu discuri de ebonită funcționează.
În definitiv, comunismul a început cu Comuna din Paris, iar imnul Internaționalei Socialiste este în continuare Marseieza. Este adevărat că rușii au pus comunismul în practică, dar invenția aparține francezilor.
Și nu, nu susțin că educația franceză a fost înghițită de marxism. Fiind o țară liberă, Franța a reușit să evite o catastrofă. Însă ce au scuipat francezii din educație am preluat noi. Actualul sistem de educație e mult diferit de al nostru. Îl puteți compara.
Sistemul nostru de educație NU a fost copiat după cel francez. Există elemente preluate din cel francez, dar, după cum o arată legile educației din comunism, metodicile și manualele de pedagogie ale vremii au ca structură de bază principii sovietice. Noi am pornit după 89 cu un sistem sovietic, nu francez.
De pe wiki: "The compulsory middle and high school subjects cover French Language and Literature, History and Geography, Foreign Languages, Arts and Crafts, Musical Education, Civics, Mathematics, Physics, Chemistry, Natural Sciences, Technology, and PE. The curriculum is set by the Ministry of National Education and applies to most collèges in France and also to AEFE-dependent institutions. Académies and individual schools have little freedom in the State curriculum" - si o schema destul de complexa cu tipuri de scoli la care se pot duce elevii. Adica tot cam ca la noi, doar ca la sfarsit ei par sa aiba mai multe tipuri de bac, ceea ce incet-incet adoptam si noi. Dar in rest, statul decide programa, ea se respecta. Bacul arata diferit in functie de tipul liceului pe care l-a urmat elevul si finalmente la mate cel putin seamana destul de mult cu al nostru.
Problema nu e dacă Franța, Marea Britanie sau Olanda fac matematică sau dau matematică la examene, ci cum o fac.
Principiile după care s-au făcut aceste materii în blocul comunist au fost trasate de sovietici și au avut la bază doctrina marxist-leninistă.
Nu v-aș recomanda să participați la un curs de istorie a pedagogiei și să emiteți enormitatea că sistemul sovietic avea principii franceze și nu marxist-leniniste.
Noi am ieșit din comunism cu un sistem sovietic. Mă tem că aici orice manual de istorie a pedagogiei vă contrazice categoric.
Dar, în mod evident, ei nu știu lucruri pe care le știți dvs.: că psihologia n-are ce căuta în educație, că cei care fac programele și cei care fac metodica și manualele provin de pe planete diferite etc. Dvs. știți mai bine. Ei habar n-au. Toate cursurile și manualele de pedagogie sunt o farsă.
"Toată Terra a preluat bacul" - nu chiar, sau nu in acelasi fel. SAT-ul american difera destul de mult de bacul romanesc/francez, la fel si GED-ul.
"Noi am ieșit din comunism cu un sistem sovietic." - da, si am facut niste schimbari, am taiat mizeria de indoctrinare politica si ce avem azi arata similar cu sistemul clasic francez.
Eu stiu cum se fac in mod serios matematica si fizica (nu de alta dar in astea 2 domenii sta pregatirea mea profesionala) si stiu cum arata spoiala, cum se fac prost adica matematica si fizica. Vazut eu personal cu ochii mei cum arata ambele cazuri, cu studenti care provenisera din varii tari si sisteme de invatamant. La educatie plastica nu va contrazic, mi-ati aratat zic eu suficient de convingator ca sunt niste probleme, la stiintele exacte imi permit sa raman la parerea mea pentru ca stiu cu ce se mananca si am vazut clar si practic ce consecinte au diferitele sisteme de invatamant. In lipsa de contraargumente valide raman la pozitia ca noi nu avem de ce sa modificam programele scolare, cu exceptia celei de educatie plastica. In alte arii ale sistemului de invatamant sunt intr-adevar lucruri care nu merg bine si la care avem de lucru.
Sistemul urmează să se schimbe în cel puțin o generație, când cei vechi se vor pensiona și la cârma educație vor veni cei tineri, cei care au acum 12-14 ani. Spre diferență de dvs. lucrez cu cei mici și am - ca să zic așa - informații din interior. Mulți au rude în alte sisteme de educație și sunt deciși să intre pe un făgaș normal. E drept că și eu le explic mecanismul acestor probleme și îi îndemn ca atunci când Jurassic Park va apune să-și amintească de chinul petrecut în pușcăria numită școală românească. Și vă garantez că își amintesc cu claritate.
Însă, după cum probabil mă lupt să înțelegeți, lucrurile nu stau chiar atât de rău dacă le înțelegem corect.
Ideea de principii comuniste nu înseamnă menținerea unei doctrine, ci un fel de formă fără fond moștenită, a cărei înțelegere a dispărut și a devenit un automatism. Vi-i dau ca exemplu pe acei tineri care, aflați într-un magazin, citesc prețuri care de fapt nu există:
-Un milion două sute? E cam mult!
Evident că pe etichetă nu apare 1.200.000, ci 120. E vorba de o formă fără fond.
Tot la fel, există principii comuniste cărora le-am pierdut înțelesul, dar le folosim. Considerați-le ca pe un fel de legende sociale: le-am moștenit de la părinți, ne-am obișnuit cu ele, dar nici nu bănuim că provin din comunism.
Prima este ideea de învățare în masă prin forță, care provine de la arhitectul educației sovietice, Anton Makarenko. Cercetările sale pedagogice (cu ghilimelele de rigoare) s-au desfășurat într-un penitenciar de minori, al cărui director era. Asta și explică de ce sistemul românesc de educație seamănă și astăzi cu o închisoare.
Ideea că cineva va învăța forțat e un principiu tipic sovietic. Învățarea nu poate avea loc în lipsa liberului arbitru. Cel mult, informația poate fi stocată temporar vreme de câțiva ani, dar se va șterge automat imediat ce dispare motivația.
Desigur, ea poate fi reluată, dar asta se poate întâmpla și fără ca învățarea să se fi produs de prima dată.
Bazele sunt cu totul altceva, și ele apar în orice sistem. Toate sistemele fac aritmetică, dar nu toate fac logaritmi sau exerciții cu matrice. Bazele matematicii se numesc educație matematică, ori această disciplină se face în toate sistemele de educație. Dvs. vorbiți de matematică serioasă, fizică serioasă etc.
Nimeni nu vă contrazice că o anumită materie se învață doar serios, dar și arta plastică se învață la fel de serios. Mai mult, în artă există zone în care matematica este indispensabilă, cum ar fi desenul perspectiv. Există formule matematice pe care arhitecții sau pictorii le învață din greu pentru a reda iluzia realității. Problema este cu totul alta: să vrei. Ceea ce educația comunistă se făcea că nu pricepe este că nu toți devenim pictori, filologi, matematicieni etc.
Educația comunistă încerca să obțină un cetățean specialist în toate, unul care poate deveni atât matematician sau fizician cât și filolog, biolog, artist plastic etc. De aceea, toate disciplinele educației comuniste redate într-un limbaj hiperspecializat. La educație plastică se folosesc ÎNCĂ DIN CLASELE PRIMARE termeni - care apar în manual - specifici criticii plastice: amestecuri binare de gradul I și II, expresivități plastice, limbaj plastic, valorația ca element de limbaj plastic (a nu se confunda cu limbajul expresiv etc.). La literatură avem texte multimodale etc.
Acest limbaj pretențios și academic se cere deprins. Foarte puțini profesori îl fac, și doar la disciplinele de examen.
Această anomalie provine din comunism și poartă numele de POLICALIFICARE. Este un principiu al educației sovietice. De aceea există diferențe majore între manualele occidentale și cele ale blocului sovietic.
O a doua năzbâtie pe care o susțineți este că prin revenirea la un sistem bazat pe libera alegere - cum a fost cel de dinainte de război - ar scădea performanțele pe care țara noastră le are.
Este o falsă problemă. Dacă există liber arbitru și pasiune pentru materia respectivă elevii respectivi vor opta automat pentru modulele opționale de matematică avansat.
Cei care nu suportă matematica o vor uita, și la tânăra generație este chiar un titlu de glorie în a se răzbuna uitând cât de repede pot ceea ce li s-a băgat pe gât.
Spuneați la un moment dat că nu cunoașteți pe cineva care să ceară o modificarea a standardelor. Probabil că nu ați urmărit conferințele pedagogice ale lui Solomon Marcus. Acesta propune în esență înlocuirea matematicii cu educație matematică, unde să avem paralele între artă și matematică, biologie etc. Solomon Marcus face chiar o comparație între manualele din perioada interbelică, spunând că deși sunt mai puțin complexe din punct de vedere al matematicii, sunt mai bogate în sensuri și mai motivante pentru cei tineri.
Totuși, dacă vă gândiți logic, modificarea nu reprezintă tocmai o schimbare, ci pur și simplu o recunoaștere a unei situații de fapt. Nu toți din cei care sunt spuși acestei pușcării matematice, moștenite din comunism, ajung să fie lăudați în vest. De fapt, procentul nici nu contează, pentru că oricum, indiferent de sistem, școala le va pune la dispoziție posibilitatea de a-și hrăni pasiunea.
Comparația între o țară ca Olanda și o țară ca România la capitolul matematicieni sau orice alt domeniu tehnic nu este nici ea justificată. Îmi pare rău că vă dezamăgesc, dar și sistemul de educație olandez pune la dispoziție modalități de studiu serios a matematicii pentru cei care vor. Olanda are însă mai mulți artiști plastici decât matematicieni. Asta pentru că Olanda a fost dintotdeauna o țară de pictori, cu nume ca Rembrandt sau Van Gogh.
Ideea este că orice țară are un anumit profil, pe care oamenii îl aleg liber. Dacă românii și japonezii sunt tehnici, olandezii sunt artiști. Asta nu are legătură cu sistemul de educație, ci CU O AMPRENTĂ SOCIALĂ. Nu ține de educație, ci de sociologie.
Olimpicii și cei care ne duc faima în lumea tehnicii vor rămâne indiferent de sistem, pentru că VOR SĂ-ȘI URMEZE PASIUNEA. Schimbarea sistemului nu are ca scop împiedicarea acestor tineri să-și dezvolte potențialul, ci ruperea zăbrelelor unei închisori comuniste.
Iar tinerii din ziua de azi, cei care au acum 11-14 ani, sunt foarte deciși să se elibereze. Și o vor face, nu am niciun dubiu. Este însă o problemă de generații. Comunismul a viciat generații, dar generația actuală nu mai are legături directe cu comunismul. Părinții lor erau prea tineri ca să-și mai amintească.
Reforma va include:
1. plecarea la culcare a generației vechi și generației adulte pe care aceasta a viciat-o cu aceste forme fără fond moștenite din comunism;
2 o schimbare ca va avea loc pe parcursul a două generații: cei care au acum 11-14 ani și cei care vor urma;
Da, schimbarea va lua timp, dar vestea cea bună este că roțile a început deja să se miște și, tăcut dar sigur, se atinge o masă critică. Mă bucur că se întâmplă așa.
"-Un milion două sute? E cam mult!
Evident că pe etichetă nu apare 1.200.000, ci 120. E vorba de o formă fără fond. " multi inca sunt obisnuiti cu leii vechi, ca sa zic asa, chiar daca am trecut de ceva vreme pe RON. Si eu ma mai prind facand greseli de tipul asta - vad bancnote de 1 leu si gandesc 10000. Dvs. pe bune credeati ca nu stiu sa citeasca??
"Cel mult, informația poate fi stocată temporar vreme de câțiva ani, dar se va șterge automat imediat ce dispare motivația." - asta presupune implicit ca informatiile care ne plac, sau care sunt insusite cu liber arbitru, cum vreti dvs. sa spuneti nu se uita niciodata, ceea ce e fals. Orice se poate uita, ca a fost invatat cu mai multa sau mai putina placere. Dupa cum ceva ce poate nu iti place iti poate ramane in minte daca te intalnesti des cu informatia aceea. Mie de exemplu nu-mi place geografia Ucrainei. N-o urasc, dar mai degraba mi-as ocupa capul cu alte informatii. N-am vrut s-o invat, dar am invatat-o, pentru ca de mai bine de un an urmaresc ce se intampla acolo si s-a lipit pur si simplu. Pot sa gasesc repede pe harta unde sunt Bakhmut, Melitopol, Svatove, Mariupol, Izium, Lviv, Vuhledar si alte cateva. Credeti-ma, nu mi-am dorit vreodata sa am cunostintele astea.
"Problema este cu totul alta: să vrei." - sunt copii care ar vrea doar sa se joace pe PC sau consola toata ziua. In viata nu faci numai ce vrei sau ce iti place, cateodata mai depui si un pic de efort. Si ce se face la noi in scoala exact asta e: un pic de efort. Nu e exagerat, se face de decenii bune, cand proful isi face treaba ca lumea rezultatele se vad.
"O a doua năzbâtie pe care o susțineți este că prin revenirea la un sistem bazat pe libera alegere - cum a fost cel de dinainte de război - ar scădea performanțele pe care țara noastră le are. " - liber arbitru exista deja. Profilul liceului se alege liber. Este suficient.
"Este o falsă problemă. Dacă există liber arbitru și pasiune pentru materia respectivă elevii respectivi vor opta automat pentru modulele opționale de matematică avansat. " - am vazut clar ce inseamana acele module avansate cand baza este o spoiala. Sistemul actual este cat se poate de OK din punct de vedere al programei (cu exceptia celei de educatie plastica) si al alegerii profilului liceului. Nu vrei sa te axezi pe mate, OK, mergi catre un liceu de profil uman, artisitic etc. In gimnaziu poate nu vei fi luat 10 pe linie la mate, poate vei fi fost de 7, ceea ce OK. N-avem de ce sa ne prefacem, e mai bine ca evaluarea sa fie cinsitita.
"Schimbarea sistemului nu are ca scop împiedicarea acestor tineri să-și dezvolte potențialul," - poate nu asta ar fi scopul, dar e probabil ca asta sa fie efectul. Dupa cum v-am spus, am vazut clar efectele diferitelor sisteme. Olimpicii care au plecat de la o baza serioasa si nu o spoiala au pornit in facultate cu un avantaj semnificativ fata de cei care avusesera o baza slaba si niste module avansate care de fapt nu erau atat de avansate. Asta am observat in mod repetat.
"Iar tinerii din ziua de azi, cei care au acum 11-14 ani, sunt foarte deciși să se elibereze. " - nu asta observ eu in cercul celor cu care am de-a face. Sunt multi si cei care nu au probleme cu sistemul actual, care inteleg valoarea performantei si a unui start puternic la o facultate in afara. E un boost valoros in cariera si sunt multi cei care vad in continuare asta, si intre parinti si intre elevi. Nu de alta, dar au ocazia sa vorbeasca cu fosti olimpici si oameni care au facut si inca fac performanta in cariera. Si in general acest grup nu se plange de standarde si nici nu cauta sa le scada aiurea. Pentru ca nu exista o justificare valida pentru asa ceva, in general.
"1. plecarea la culcare a generației vechi și generației adulte pe care aceasta a viciat-o cu aceste forme fără fond moștenite din comunism;" - lucrul serios nu e forma fara fond. Rezultatele la olimpiade nu sunt forme fara fond. Bursele castigate la universitati de top din Europa sau Ivy League in State nu sunt forme fara fond. Asta este clar pentru multi, chiar din generatiile tinere. Excelenta nu e forma fara fond.
"Da, schimbarea va lua timp, dar vestea cea bună este că roțile a început deja să se miște și, tăcut dar sigur, se atinge o masă critică. Mă bucur că se întâmplă așa." - ca si mai inainte, vedeti ceea ce doriti sa vedeti. Realitatea e alta.
https://www.edupedu.ro/profesorul-anonim-sunt-prea-multe-discipline-in-trunchiul-comun-elevii-au-prea-multe-ore-iar-exemplul-ca-si-noi-sau-parintii-nostri-am-avut-la-fel-de-multe-ore-cand-eram-in-scoala-e-irelevant-solu/
@ Jon Jozz; cum vreti dvs. sa spuneti nu se uita niciodata, ceea ce e fals.
Această teorie a învățării prin forță și a gravării definitive pe scoarța cerebrală e tipică învățământului sovietic. Din nou, arhitectul acesteia a fost directorul unei colonii penitenciare de minori, unde și-a condus nestingherit cercetările pedagogice.
Pentru că Anton Makarenko lucra cu mase de persoane și nu cu individualități, nu exista nicio justificare psihologică a învățării.
Și nu e vorba doar de plăcere, ci de interes, de ceea ce pedagogia numește motivația intrinsecă.
Ceea ce uitați să menționați este că liantul acestor cunoștințe este studiul individual. Există o mare diferență între cineva care lucrează forțat și cineva care lucrează cu pasiune, și putem desprinde și anumite motive:
- cei care lucrează cu pasiune lucrează mai repede și își formează competențe în funcție de informațiile pe care le asimilează;
- cei care lucrează fără pasiune trag de timp deseori, uită repede și lucrează doar când sunt obligați să o facă. Aât profesorii cât și meditatorii recurg la AMENINȚĂRI - note mai mici, vor afla părinții că nu vrei să înveți - etc. pentru a determina învățarea;
Învățarea prin forță sau prin amenințare - în anii 80 era permisă bătaia în sistemul pedagogic din blocul comunist - este o caracteristică tipică educație represive, sovietice.
Un olimpic nu va învăța niciodată prin presiune sau pentru notă. Evident, nota contează, dar olimpicii învață pentru că îi pasionează materia.
Un alt element pe care dvs. îl scăpați din vedere este că toate disciplinele formează un SISTEM coerent. Ritmul în care înveți este esențial. Cei lipsiți de pasiune sau interes învață în salturi, sporadic și nu dau atenție pentru că nu sunt interesați. Așa cum nu ați fost dvs. interesat de arte (plastică, muzică), deși, în afara de profesoara de educație plastică sau muzicală, aveaț manuale, pe care le puteați parcurge și puteați obține chiar anumite direcții.
Motivul pentru care învățarea sporadică și lipsită de motivație nu se gravează, cu o spuneți dvs. și cum o susține sovieticul Anton Makarenko, este că învățând sporadic nu-ți formezi un sistem coerent. Pe măsură ce sistemul se derulează, învățarea devine tot mai grea. Imaginați-vă un serial de televiziune: dacă n-ați văzut decât episoade sproadice, din sezoane diferite, puteți avea o oarecare idee despre serial, dar nu-l puteți cunoaște. Ca să înțelegeți intriga din episodul 23, sezonul 5, trebuie să vă amintiți de episodul 14 din sezonul 2, pe care l-ați văzut doar până la jumătate pentru că v-a plictisit.
De aceea și reînvățarea reprezintă o problemă: cu cât se depărtează mai mult de origine, cu atât devine mai dificilă. De aceea am dubii serioase când vorbiți de a-mi reaminti lucruri pe care nici nu m-am obosit să le învăț.
Oamenii nu sunt șuriburi, și aici ici apare și o altă componentă specifică sistemului educațional sovietic: elevii sunt percepuți ca niște mase de manevră, și nu ca persoane al căror psihic are un anumit mecanism. Sovieticii au aruncat la coș încă de la început psihologia, considerând că omul este o simplă pagină albă, pe care se poate scrie.
Stalin spunea:
-Nu știi? Te învățăm. Nu poți? Te ajutăm. Nu vrei? Te forțăm.
Acesta este sistemul de învățământ sovietic și mentalitatea actuală moștenită. Moștenită ca formă fără fond, dar aflată încă în funcțiune: EDUCAȚIA PRIN FORȚĂ.
Nu funcționază, și mulți o știu. Soluția e un sistem în care matematica să fie înlocuită cu educație matematică și un modul avansat de matematică pentru pasionați, fizică fenomenologică pentru cultura generală și fizică aplicată pentru cei care vor să o studieze, înlocuirea criticii literare cu comunicare liberă, joc de rol, scriere creativă etc. Adică separarea celor care vocaționalului de cultura generală.
Un alt caz ar fi ceva de genul: matematica nici n-o urasc nici n-o iubesc, da' a zis mama ca daca nu iau macar 8 la examen... nu mai merg la mare cu prietenii vara asta, sa zicem. Sau raman fara telefon o luna, sau vreo alta pedeapsa. Sa ne intelegem, copilul n-are veleitati de geniu sau mai stiu eu ce, dupa parerea mea din punct de vedere al ego-ului sta bine, se evalueaza singur destul de corect. Dar parintii... noroc ca n-am dat de multe astfel de cazuri. Asta e frica de liceele "proaste" si, la fel de trist, de scolile profesionale care au si ele reputatie de "proaste". Ceea ce e mare pacat si e o problema care chiar are nevoie de o rezolvare, asta dateaza de multi ani.
Si, desigur sunt si cei care cum spuneti, chiar vor, au pasiune, vor olimpiade si facultati in afara si se vede asta din modul cum lucreaza. Acestia si cei care au avut probleme din cauza pandemiei probabil constituie majoritatea celor cu care am lucrat si inca mai lucrez, in unele cazuri.
"Această teorie a învățării prin forță și a gravării definitive pe scoarța cerebrală e tipică învățământului sovietic. " - nu cred ca presupune cineva, fie in sistemul romanesc, fie in altele, ca absolut tot ce inveti in scoala ramane gravat in creier. Unele lucruri se uita, fie ca inveti mai putin, fie ca inveti mai mult. Daca ramai totusi cu o cultura generala decenta, e bine.
"Aât profesorii cât și meditatorii recurg la AMENINȚĂRI - note mai mici, vor afla părinții că nu vrei să înveți - etc. pentru a determina învățarea;" - au am vazut cazuri cand porneste din familie. De profi ai dracu' am mai auzit - cu amenintari, cu note mici, desi in ultimii ani parintii se mobilizeaza mai usor impotriva cate unui astfel de specimen. Desigur exista si reversul medaliei, cand parintii intervin mai mult decat ar trebui. Ca multe alte lucruri, grupurile de whatsapp sunt o sabie cu 2 taisuri. Dar este bine ca specimenele mai problematice de la catedra par sa fie puse la respect mai usor decat erau odata. De meditatori care sa ameninte... pana acum n-am auzit. Mi s-ar parea stupid rau, pentru ca elevul poate sa mearga acasa sa spuna "mama, io nu mai vreau la asta, e nebun". Pe de alta parte daca parintii sunt partasi... imposibil nu e, dar sper sa fie cazuri rare.
"Așa cum nu ați fost dvs. interesat de arte " - in nici un caz nu le-am urat si da, aveam manuale si le parcurgeam. Vedeti, nu eram super interesat de ele, dar nici nu invatam greu, sau sporadic. Sa fiu sincer nici limba si literatura romana nu era cea mai interesanta pentru mine dar tot asa, invatam constant, mentineam ritmul, era OK. De mic am avut tragere catre stiintele exacte, dar asta n-a insemnat ca de celelalte materii imi era sila sau ca lucram mai incet si mai prost la ele.
"Oamenii nu sunt șuriburi, și aici ici apare și o altă componentă specifică sistemului educațional sovietic: elevii sunt percepuți ca niște mase de manevră, și nu ca persoane al căror psihic are un anumit mecanism." - noroc ca noi nu functionam asa. Pana in gimnaziu inclusiv se lucreaza la un nucleu comun la care au acces toti, de la liceu fiecare isi alege drumul.
"Nu funcționază, și mulți o știu." - nu functioneaza cum ar trebui din multe motive, unele care nu au legatura directa cu sistemul de invatamant (infrastructura precara, de exemplu), nu din cauza programei.
"Soluția e un sistem în care matematica să fie înlocuită cu educație matematică și un modul avansat de matematică pentru pasionați, fizică fenomenologică pentru cultura generală și fizică aplicată pentru cei care vor să o studieze ..." - suna frumos pe hartie, in practica insa efectele nu sunt chiar asa de perfecte. Nu, in nici un caz. In mod corect matematica si fizica nu se fac cu povesti, ci cu suport si lucru serios si cu parte experimentala in cazul fizicii. Altfel este o spoiala si o pierdere de timp, e o gluma proasta. Nu cere nimeni sa se faca modelul standard al particulelor in scoala, sau relativitate generalizata cu geometrie diferentiala, dar putinul care se face ar trebui facut CORECT. Iar la noi de ani buni asa se face si asa ar trebui sa se continue.
Din păcate funcționăm chiar în acest fel. Pedagogia stabilește două tipuri de curriculum:
a) tehnocentrist
b) pedocentrist
Un curriculum tehnocentrist este unul văzut din perspectiva materiei, în care materia este studiată amplu și cât mai complet pentru a fi înțeleasă. Acesta este și tipul de curriculum sovietic, pentru că educația sovietică este centrată pe recalificarea rapidă a elevilor în funcție de toanele regimului.
Cel de-al doilea curriculum - cel pedocentrist (pedo - copil) este unul centrat pe elev și nu pe materie. Nu elevul este adaptat materiei, ci materia este adaptată elevului. Acest curriculum introduce un concept nou, numit COMPETENȚĂ.
Pedocentrismul este un procedeu prin care din materie sunt ales doar acele elemente care au o utilitate imediată, practică, repetabilă. Tot ce apare ca fiind vocațional este mutat ÎNCĂ DIN GIMNAZIU pe un modul separat.
Artitmetica este o competență utilă în viața de zi cu zi, în timp ce logaritmii sau exercițiile cu matrice nu.
Ideea că fizica trebuie studiată obligatoriu prin partea aplicată - celebrele formule de care ne temem toți - este greșită. V-am arătat că poți deveni un inventator renumit, care să aduci beneficii omenirii, fără să cunoști formule specifice fizicii. Am dat exemplul de inventator care și-a angajat specialiști pentru partea aplicată a fizicii, dar a adus contribuții importante în domenii cum ar fi aeronautica, comunicațiile etc.
@Jon Jonzz; dar putinul care se face ar trebui facut CORECT. Iar la noi de ani buni asa se face si asa ar trebui sa se continue.
Ideea asta de pedalat în gol că poate-poate s-o prinde ceva e motivul principal pentru care se va produce schimbarea. Dacă înveți acum ca peste 20 de ani să nu mai cunoști nimic, atunci de ce mai înveți de prima dată?
Sovieticii susțineau că orice lucru învățat se gravează ca pe o placă de piatră. Peste ani, chiar dacă placa este îngropată în nisip, ea apare intactă.
Noile cercetări în educație, începute în anii 70, arată că lucrurile nu stau în felul acesta. Multe din aceste cercetări sunt bazate pe rețelele neuronale (conectivismul lui G. Siemmens), și arată că informația care nu este exersată continuu se șterge pur și simplu.
Nu există reamintire, ci reînvățare. Nimeni nu va reînvăța ceva dacă nu are o motivație concretă sau dacă timpul luat nu se dovedește profitabil.
Un exemplu de dresaj pedagogic a avut loc chiar astăzi, la simularea evaluării naționale. Am aflat întâmplător cu unul din subiectele evaluării a fost Harap-Alb.
https://stirileprotv.ro/educatie/basmul-harap-alb-le-a-dat-emotii-elevilor-de-clasa-a-xii-a-elev-zse-putea-si-mai-bine-se-putea-si-mai-rau.html
La o discuție mai atentă cu un elev care dăduse examenul am aflat lucruri cât se poate de interesante.
Subiectul în cauză nu cerea celebrul basm a lui Creangă. Cerința era ca elevii să descrie dinamica a două personaje aparținând basmului cult. Oricărui basm cult.
Interesante este că:
- programa școlară nu menționează niciun autor. Nu e vorba aici de studiul autorilor, ci de studiul literaturii în general;
- Harap-Alb nu este singurul basm cult, însă este singurul pe care profesorii îl dau din reflex. Un alt basm cult este Făt-Frumos din lacrimă, imaginat de Mihai Eminescu.
Întocmai ca la un exercițiu de dresaj, toată țara, încolonată, a comentat Harap-Alb, fiind singrulul text studiat în cadrul basmului. Nimeni n-a comentat Făt-Frumos din lacrimă. De ce? Pentru că nu s-a învățat la școală. De fapt, elevii n-au deprins o modalitate de a comenta basmul cult în general, ci doar au memorat un basm anume. E un exemplu de învățare mecanică, specifică sistemului românesc. Mulți profesori recunosc această anomalie.
"Ideea că fizica trebuie studiată obligatoriu prin partea aplicată - celebrele formule de care ne temem toți - este greșită. V-am arătat că poți deveni un inventator renumit, care să aduci beneficii omenirii, fără să cunoști formule specifice fizicii. " - inventia e una, fizica e alta. Unu la mana, ma indoiesc profund ca acea persoana nu stia formule matematice din moment ce este clasificata ca "self-taught" - nu le stia pe cele mai avansate de la vremea respectiva, asta e altceva, iar la interviuri rareori vine reporterul cu un caiet si un pix sa arate cel intervievat cate formule stie. De cate ori l-ati vazut pe Neil DeGrasse Tyson dand interviuri in care rezolva probleme de fizica pe tabla sau hartie, cu formule matematice? Nu o face. Deducem deci ca nu le stie? Are doctorat pe povesti? Doi, la mana, chiar daca ar fi cum spuneti dvs., e o exceptie, in nici un caz nu reprezinta regula.
"Ideea că fizica trebuie studiată obligatoriu prin partea aplicată - celebrele formule de care ne temem toți - este greșită." - nu, nu este. Asta ca sa nu mai amintesc de faptul ca fizica aplicata nu inseamna ce spuneti dvs. ca inseamna. Uitati-va pe wiki la applied physics si theoretical physics. Fizica in mod corect se studiaza atat matematic, cat si experimental. Altfel e o spoiala si o pierdere de vreme. NU exista scurtaturi si ocolisuri cand vine vorba de asta.
"Nu există reamintire, ci reînvățare. Nimeni nu va reînvăța ceva dacă nu are o motivație concretă sau dacă timpul luat nu se dovedește profitabil." - daca ai invatat bine de prima data, "reinvatarea" dureaza minute, in nici un caz cat a durat prima data. De aia nici nu-mi vine sa-i spun reinvatare, ci reamintire.
" De fapt, elevii n-au deprins o modalitate de a comenta basmul cult în general, ci doar au memorat un basm anume. " - asta este o concluzie trasa total aiurea. Doar pentru ca nu au comentat alt basm nu inseamna automat ca nu pot sa faca treaba asta. Va amintesc ca la examene se dau exercitii de analiza literara pe texte la prima vedere. Cel mai probabil n-au ales altceva din comoditate, poate chiar si din lipsa de interes pentru lectura. De ce sa-mi bat capul sa vorbesc despre altceva, daca la clasa mi s-a dat deja scula de care am nevoie? Iar de citit? Basme? De gandit la dinamica dintre personaje? Hai boss, am tik-tok si pornhub pe telefon, eji nebun? E din ce in ce mai greu sa starnesti interesul pentru lectura si sa inviti la gandire si analiza, gand doza de serotonina gratuita e in buzunar si n-ai de ce sa muncesti pentru ea.
"Ideea asta de pedalat în gol că poate-poate s-o prinde ceva e motivul principal pentru care se va produce schimbarea. " - vreti sa va spun de ce NU se va produce schimbarea - scaderea standardelor, adica? Pentru ca cei care se plang, care dau impresia ca e vorba de struguri acri, aceia nu inspira. Stiti cine inspira? Castigatorii. Campionii, Cei medaliati, care castiga burse la cele mai bune universitati din lume, care ajung poate sa predea la astfel de universitati, sau se angajeaza in Silicon Valley, sau fac cercetare la Cercul Arctic. Acei oameni inspira si motiveaza. Inca ceva: acei oameni cand vin acasa si mai stau de vorba cu elevii, ei nu se plang - ca sistemul e sau nu e, ca a fost sau n-a fost mai stiu eu cum. Poate or zice ceva de un prof care a fost mai al dracului. De standardele programei nu se vor plange. Pentru ca n-au de ce. Pentru ca ghici ce, nu doar meditatiile pentru olimpiade au contat - caz concret - olimpiada la info, cariera in IT. Matematica de liceu? Super utila la cursurile de mate din facultate, nu de alta dar IT-ul si matematica merg mana in mana. La fel si fizica - signal processing, de exemplu.
Nu se plang, ci multumesc profesorilor care i-au ajutat sa ajunga acolo sus. Stiu pentru ca la randul meu am fost inspirat de astfel de persoane cand eram la liceu, persoane pe care le-am intalnit in carne si oase, cu care am dat mana si cu care am stat de vorba, si nu doar o data.
vreti sa va spun de ce NU se va produce schimbarea
Cred că aici m-am exprimat greșit și va trebui să-mi cer scuze. Nu e vorba aici de o eliminare a standardelor, ci de mutarea lor pe module opționale, pe care elevul să le aleagă ÎNCĂ DIN GIMNAZIU liber.
Sunteți incredibil! Încercați să înțelegeți - chiar nu știu cum să fac - că toți cei care sunt campioni, olimpici, genii, SUNT PERSOANE CARE FAC ACEST LUCRU DE BUNĂ VOIE!
Unde ați văzut dvs. olimpic forțat zeci de ani să participe la olimpiade și să lucreze sub amenințarea notei? Nu tuturor ne plac matematica, fizica, programarea, Silicon Valley sau alte asemenea lucruri. Încercați să înțelegeți că nu toți suntem șuruburi să ne placă matematica, fizica și programarea.
Schimbarea se va produce, pentru că în orice țară din lume numărul olimpicilor este mic. Ca să nu mai vorbim că majoritatea nu vor mai fi în țară.
Și mai este un lucru pe care nu l-ați înțeles: știu antrenor de olimpic care militează de ani buni pentru această schimbare.
Însă ce nu ați înțeles este că nu vorbim de o scădere a standardelor care să afecteze în vreun fel numărul de olimpici. Vorbim doar de mutarea unor conținuturi de matematică propriu-zisă care nu-i interesează pe cei care nu vor să studieze matematica și IT-ul, ci vor doar o educație matematică utilitară, lejeră.
Aceștia oricum nu se aleg cu nimic pentru că oricum NU VOR. Nu vor, nu le place. E atât de greu de înțeles că principiul sovietic al cioplirii cu forța în capul elevului e o tâmpenie? Și la ce-i folosește, dacă din start nu va avea tangențe cu matematica, cu IT-ul sau mai știu eu ce știință? Ca să nu mai vorbim că în IT intră și design-ul de interfețe
.
HTML și CSS știu și eu. Aia nu e matematică, nu e programare. Muți spun că sunt IT-st. Nu sunt, nu știu să lucrez în C++, nu știu matematică avansat și nici nu mă interesează. Știu aritmetică destul de bine, deși folosesc telefonul când calculez.
Și o fac de exemplu când fotografiez, ca să măsor timpii de expunere, diafragma etc. La început, când nu existau aparate digitale, foloseam un calculator de buzunar. Acum totul e automat. Nu-mi umplu capul cu lucruri care nu-mi trebuie.
Încercați să înțelegeți că nu toți suntem ahtiați după știință.
Olimpici există și la religie, dacă tot e s-o spunem pe-a dreaptă. Nu toți olimpicii au legătură cu știința. Nu toți suntem interesați de știință. O folosim, dar nu suntem interesați să o producem.
"Însă ce nu ați înțeles este că nu vorbim de o scădere a standardelor care să afecteze în vreun fel numărul de olimpici." - ar afecta mai multe aspecte, inclusiv pe olimpici. V-am mai spus si mai sus care ar putea fi consecintele scaderii standardelor. Poate ar fi bine sa continuam discutia pe un singur fir, daca tot ajung sa convearga cele doua actuale.
Matematica practică, utilitară, este o matematică uzuală. Te învață să-ți calculezi niște procente dintr-o afacere, să-ți manageriezi niște investiții etc. Matematica de olimpiadă este matematica propriu-zisă, necesară unei facultăți de profil și a unei profesii.
După cum am arătat mai sus, nu e vorba de o scădere a standardului. Ce spuneți dvs. seamănă cu diferența dintre un Abecedar și un manual de psihologie de clasa a XII-a: susțineți că Abecedarul este... o scădere de standard! Nu e o scădere de standard. E o bază, e mai important ca manualul. Fără el nu poți înțelege niciun text. În plus, mai susțineți că un copil ar trebui să ia 7 dacă învață Abecedarul pentru că Abecedarul e basic. Nu e trigonometrie.
Nu poți da unui copil care muncește 7 doar pentru că Abecedarul nu merită mai mult. Dacă învață, îi dai 10. E logic. Așa că nu e vorba de scăderea standardelor. Orice conținut trebuie predat și însușit la standarde înalte, inclusiv Abecedarul.
"Abecedarul e basic. Nu e trigonometrie. " - vedeti, cum constatam mai sus, aici difera opiniile noastre. Eu zic ca si trigonometria e basic. Bun, acestea fiind spuse, eu am sa abandonez acest fir de discutie si am sa raman doar la cel de sus, pentru ca imi pare deja clar ca vorbim despre acelasi lucru in 2 locuri diferite si nu mi se pare foarte eficient.