Indiferent că au sau nu o înclinație spre știință, copiii ar trebui să fie expuși la cât mai multe experiențe prin care să se apropie de domenii precum chimie, fizică sau biologie. Și nu neapărat pentru a le deschide drumul către o profesie, deși aceste „semințe” pot răsări mai târziu în alte contexte, cât pentru câștigul de a intra în contact cu metodele științifice.

O profesoară de 60 de ani din Horezu, care a descoperit robotica într-un schimb de experiență, a introdus la scurt timp un curs pe această temă la clubul copiilor unde lucrează. Un fost militar pensionat, care s-a angajat la Palatul Copiilor din Călărași, dotează din salariul lui laboratorul de robotică și electronică. La Giurgiu, directoarea și încă două profesoare au renovat cu banii lor, după ce Palatul a fost mutat în altă clădire. Acestea sunt numai câteva dintre poveștile pe care Ion Neculai, cofondator Eematico le-a descoperit în palatele și cluburile copiilor din țară, „un loc al speranței” pentru educația non-formală de existență căruia știu prea puțini.

Actuala generație de tați sunt copii de anii ‘80 sau ’90, care au crescut, în marea majoritate a cazurilor, lângă o figură paternă absentă sau destul de puțin implicată în îngrijirea și creșterea unui copil. Sunt însă primii care își doresc să facă lucrurile altfel. Și nu sunt puțini. Andrea Olimpia Pop, care a fondat Centrul 9 luni în urmă cu 14 ani, vede această schimbare de mentalitate și încearcă să încurajeze această nouă generație de tați.

„Copiii nu înțeleg la școală. Aceasta este marea problemă a părinților. Programa este foarte încărcată, profesorii trec repede de la o lecție la alta, explică prea repede sau lucrează cu un grup restrâns de copii. Percepția părinților este că profesorii sunt slab pregătiți, dar pe de altă parte este destul de greu să lucrezi cu 25-30 de copii”, spune Răzvan Savu, co-fondator SuperȘcoala.ro

Tabăra nu este neapărat o experiență confortabilă pentru copii. În lipsa părinților își pot gestiona poate mai greu emoțiile, nu știu cum să armonizeze sentimentul de dor de casă cu bucuria experiențelor trăite, trebuie să interacționeze și să colaboreze cu copii pe care nu-i cunosc. Sunt puși în situația de a-și gestiona frustrările, de a-și găsi propriile soluții fără să vină cineva să-i salveze ori trebuie să-și asume consecințele atunci când aleg să nu mănânce pentru că nu le place. Din toate aceste dificultăți vine însă câștigul personal.

„O lecție online este doar o unealtă, nu este tot actul educațional”

Un copil poate petrece zeci de minute departe de locul unde alți copii se joacă, deși tot ce își dorește este să li se alăture. Pot trece câteva săptămâni sau chiar luni până un proaspăt licean să-și găsească curajul să intre în vorbă cu noii lui colegi. Cea mai mare problemă a copiilor și a adolescenților de astăzi este lipsa încrederii în sine. Iar asta stă în calea îndeplinirii dorinței pe care o au toți: să fie acceptați și să aibă prieteni.

Tot mai mulți copii își doresc sau sunt încurajați de părinți să studieze canto ori un instrument muzical. Și, din fericire, sunt tot mai multe variante pentru a accesa acest tip de educație informală care, dincolo de performanța muzicală propriu-zisă, care în domeniul artei ține și de talent, vine cu beneficii pe termen lung.

Pe drumul de la Râșnov spre București, Simona și Adrian Atinge abia au reușit să schimbe câteva vorbe. Li se ceruse să amenajeze un spațiu cu terarii pentru reptile. Și problema nu erau neapărat terariile, chiar dacă erau semnificativ mai mari decât cele pe care le făcuseră înainte, cât faptul că nu știau nimic despre reptile, iar clientul voia conceptul complet, care să includă și instruirea angajaților.

Șase tineri din Cluj au dezvoltat aplicația Rito Kids prin intermediul căreia copiii pot deprinde scrisul de mână având ca suport tableta sau telefonul mobil.