Foto: Guliver Getty Images
Am avut şansa să mă formez ca lăcătuş într-o intreprindere constructoare de maşini unelte. Nu orice fel de fiare asamblate de mântuială, ci utilaje cu precizie de microni. După trecerea la economia de piaţă am avut iarăși şansa de a lucra pentru o firmă de top din străinatate. Cu avantajele de rigoare, specializare, contacte internaţionale, câştig de experiență. Lucrez în continuare la o firmă străină, am un salariu bunicel şi după program sau în concedii, sfârşituri de săptămână şi zile libere repar utilaje la care mă pricep. Până în 2009 le reparam ca angajat pe convenţie sau part time la alte firme din domeniu, de atunci însă am propria Întreprindere Individuală. Mi-am zis că 16% din profit e un efort acceptabil, la un profit de 15000 – 20000 de lei pe an, cu mici variaţii.
Vreau să fie clar, nu îmi încarc programul din plictiseală sau lipsă de bani. Pur şi simplu nu mai este cine să se ocupe de mentenanţa parcului de utilaje din industrie, utilaje la mâna a doua, ţinute în viață de specialişti care în curând vor ieşi la pensie şi din urmă nu apare nimeni să le ia locul.
Nu mi-am făcut întreprinderea asta individuală ca să am o bătaie de cap în plus sau Doamne fereşte, să îmi producă pierderi. Exact asta se întâmplă de atunci încoace şi nu înţeleg unde am greşit. M-am trezit că trebuie să plătesc contribuţii la sănătate şi pensie din realizarile întreprinderii, cu toate că le plătesc de treizeci şi șapte de ani în calitate de salariat. Am văzut propuneri de impozitare suplimentară pe spaţiul în care îmi ţin documentele (trei registre, două facturiere şi un chitanţier). Însă cel mai mult mă intrigă ultimele reglementări în materie de taxe la PFA.
Nu pot plăti taxe în condiţiile nou create. Activitatea mea nu e predictibilă – nu vreau să fie predictibilă, lucrez după program cât şi când vreau, accept numai lucrări în limita competenţei. În niciun caz nu pot plăti taxe în funcţie de plafoane sau sume prestabilite, oricare ar fi ele.
Telefonul sună în continuare, maşinile unelte se strică, clienţii mei obişnuiţi mă vor, însă e o probabilitate mare să renunţ la această bătaie de cap inutilă care devine PFA.
Să ne imaginăm o situaţie simplă. Firma X produce piese pentru industria auto cu livrare în Occident. Ca să existe trebuie să îndeplinească o seamă de condiţii: calitate, punctualitate, preţuri scăzute. Mai ales punctualitate.
Însă, cu o zi înainte de livrare, utilajul pe care se execută ultima operaţie înainte de ambalare se strică. La ora opt seara. Şi camionul soseşte la încărcare a doua zi la prima oră. Şi utilajul trebuie să funcţioneze neapărat pentru că piesele trebuie terminate până dimineaţă. Şi singurul care cunoaşte utilajul pe de rost sunt eu. Şi fac 10 minute până la client.
Ce credeţi? Cât mă plăteşte patronul (administratorul etc.) în seara aia, fără factură?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Usurel ..temeinic ..
Faci praf sistemul de invatamant .. ca sa stii una si buna ... ca nu vei avea competitie ! O natie de analfabeti e mult mai usor de controlat !
Apoi .... distrugi sistemul de asigurari de sanatate .. odata cu cel de pensii .. fiindca in felul acesta nimeni nu va mai fi in siguranta si in felul acesta va deveni un " usor controlabil " cronic ...pentru toata viata lui .. >> cetateanul de rand .
Insa nimic din toate astea nu le poti face daca nu ai legi " bune " pentru tine .. si un comportament legislativ haotic , impredictibil pentru acei .. #rezist ...
Ideea este ..nu trebuie sa muncim pentru noi ..ci pentru ei !
Iar daca asta nu se poate .. adopta legi prin care ne desfiinteaza ...
Suntem la mana lor ...