Foto: Adrian Pîclișan/ Inquam Photos
Fiindcă (mai ales) după alegerile din 2016 am început să fiu asaltat de păreri care mai de care mai extravagante pe tema asta, am să încerc aici, cât de simplu pot, să dărâm niște mituri cu care lucrează opoziția civică (și parțial cea politică).
Știu de pe acum că nu voi avea sorți de izbândă, însă trebuie cumva să încerc să opresc șuvoiul de inepții - măcar pentru bunăstarea mea lăuntrică. Despre absenteiști, așadar.
1. În primul rând, în ciuda aparențelor, adevărul e că în realitate nu știm care e nivelul de absenteism din România. Asta pentru că listele electorale sunt cel puțin discutabile.
România are o populație de 20 de milioane de cetățeni, iar pe listele electorale sunt înscriși 18,5 milioane de alegători. Se vede cu ochiul liber că ceva e în neregulă: e imposibil ca în România să trăiască doar 1,5 milioane de locuitori cu vârsta între 0 și 17 ani (cei fără drept de vot) - iar datele INS confirmă această imposibilitate.
Asta face ca, din motive care îmi scapă, listele electorale să fie cumva suprapopulate. Caz în care nivelul real de absenteism e (semnificativ) mai mic decât cel prezentat oficial.
Și nu, să nu-mi spuneți că diferența e dată de diasporeni. Cum statul român nu știe câți cetățeni români locuiesc în străinătate (se vehiculează doar cifre estimative, dar cifra reală e necunoscută), diasporenii nu apar ca atare în listele electorale.
2. În al doilea rând, în toate țările în care sunt organizate alegeri libere, prezența la vot este direct proporțională cu nivelul de venit, cu nivelul de educație și cu vârsta.
Simplu spus, cei mai înstăriți ies - pretutindeni în lume - mai mult la vot, proporțional vorbind, decât cei mai săraci; cei mai educați mai mult decât cei mai puțin educați; și cei mai vârstnici mai mult decât cei mai tineri.
(De-asta, de exemplu, nicăieri în lume nu există vreun partid care să își stabilească strategia electorală bazându-se pe electoratul cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani, fiindcă ăsta e electoratul cel mai imprevizibil: nu știi niciodată dacă va vota și, dacă da, în ce proporție.)
În caz că fie nu știați, fie ați uitat, în România doar 14,4% din electorat are studii superioare, 41,4% are un nivel mediu de educație, iar 44,2% are un nivel scăzut de educație.
În același timp, în 2016 70% din populația ocupată avea un venit lunar net de cel mult 2.000 de lei pe lună (40% aveau un venit cel mult egal cu salariul minim).
În condițiile astea, dată fiind legătura directă dintre nivelul de educație și de venit și prezența la vot, e de așteptat ca, realist vorbind, nivelul de absenteism să fie (destul de) ridicat - chiar dacă mai scăzut decât cel oficial.
3. În al treilea rând, ca să scoți lumea la vot e nevoie de organizare și de resurse. E relativ ușor și ieftin să scoți la vot o anumită categorie de electorat din urbanul mare. Dar nici măcar urbanul mare nu e compus exclusiv din această categorie de electorat.
Pentru celelalte categorii ai nevoie de organizații - în cât mai multe orașe, comune și sate (preferabil în toate). Iar organizațiile costă (cel puțin) bani și oameni. Dacă nu ai nici bani și nici oameni, e imposibil să scoți lumea la vot.
PSD are un electorat stabil și semnificativ (ca pondere între cei care ies la vot) tocmai fiindcă are foarte multe organizații. Prin contrast, USR are doar 2.000 de membri. E greu să scoți oameni la vot într-o proporție semnificativă cu doar atât de puțini membri.
4. În al patrulea rând, e vorba de felul în care sunt finanțate partidele politice. La noi, partidele primesc bani publici doar în funcție de procentul de voturi obținute - și asta se întâmplă doar pentru partidele parlamentare.
Sistemul ăsta - finanțarea pe procent - stimulează partidele să își producă electorate captive și/sau hardcore, pe care știu că se pot baza în orice circumstanțe - și, în același timp, să limiteze participarea la vot a electoratului general (pentru ca electoratele lor să ajungă să reprezinte un procent cât mai mare din electoratul prezent la vot).
Dacă, de exemplu, ai un electorat captiv și unul hardcore care împreună reprezintă 18% din electoratul general, iar la alegeri se prezintă doar 40% dintre alegători, tu obții un procent de 45% din voturi, deci 45% din fondurile publice alocate partidelor ajung la tine. Pe scurt, te-ai scos.
(În paranteză fie spus, ăsta ar putea fi un motiv pentru care listele electorale sunt suprapopulate: așa te asiguri că, în realitate, electoratul tău captiv împreună cu electoratul tău hardcore au o pondere mai mare decât cea oficială, deci la tine ajung mai mulți bani.)
Pentru a crește nivelul de prezență la vot, finanțarea pe procent ar trebui înlocuită cu finanțarea pe vot - ceea ce va obliga partidele să încerce să obțină cât mai multe voturi, deci să scoată la vot cât mai multă lume, exact invers decât e acum.
5. În al cincilea rând, e vorba de oferta electorală/politică. Adică, pe scurt, de atenția față de agenda cetățeanului - care e publică, o găsești gratis în fiecare Eurobarometru, dacă n-ai bani să faci propriile cercetări.
Ei bine, cel puțin în ultimii 5 ani, sărăcia și sănătatea au fost constant, în diverse forme, principalele două probleme de pe agenda cetățeanului.
În 2016, singurul partid care a atins astea două puncte în programul lui electoral a fost PSD. Dacă vă mirați că a fost preferat altor partide, mai simpatice, vă mirați degeaba. Răspunsul e în fața ochilor voștri - e nevoie doar să-i deschideți.
Vă reamintesc că în 2004 a câștigat sloganul „Să trăiți bine!”, care răspundea acelorași puncte de pe agenda cetățeanului.
În concluzie, nu poți spera la un nivel mai scăzut al absenteismului dacă nu găsești o formulă prin care să răspunzi problemelor de pe agenda cetățeanului. Dacă îl ignori în mod repetat, cetățeanul va sfârși prin a te ignora la rândul lui - zău că nu e greu de înțeles.
6. În fine, în al șaselea rând, e vorba de sistemul de vot, care e destul de restrictiv. Mersul la vot este acum relativ simplu doar pentru cei care locuiesc permanent în localitatea de domiciliu. Pentru toți ceilalți e foarte complicat, sau chiar prohibitiv.
Actualul sistem de vot trebuie completat cu votul prin corespondență, cu votul electronic și/sau cu votul anticipat. Toate astea într-o formulă simplă și ușor de înțeles pentru cei 44,2% cu nivel scăzut de educație.
7. Dincolo de toate astea, există unii care cred că absenții ar fi de fapt opozanți ai PSD. Îmi pare rău să vă spun, dar o prezență la vot de 30-40% este statistic relevantă pentru electoratul ca întreg.
Adică, cu o anumită marjă de eroare, dacă s-ar prezenta la vot 100% din electorat, rezultatul nu ar fi semnificativ diferit de cel obținut printr-o prezență la vot de 30-40%. Dacă nu mă credeți, întrebați orice sociolog.
Așa că, mai degrabă decât să viseze cai verzi pe pereți și să se țină cu dinții de tot soiul de mituri, reprezentanții societății civile ar face mult mai bine, presupunând că le pasă într-adevăr de democrația românească, dacă s-ar ocupa serios de punctele (1)-(6).
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Iti dau un exemplu concret: consideram ca PSD are un electorat captiv de 20% care voteaza 100% in favoarea PSD. Restul, au intentii de vot 30% in favoarea PSD si 70% in favoarea Opozitiei, dar sunt indecisi in privinta mersului la vot.
- daca se prezinta 40% din alegatori, scorul este PSD 65% Opozitie 35%
- daca se prezinta 50% din alegatori, scorul este PSD 58% Opozitie 42%
- daca se prezinta 60% din alegatori, scorul este PSD 53% Opozitie 47%
- daca se prezinta 70% din alegatori, scorul este PSD 50% Opozitie 50%
- peste 70% castiga Opozitia....
Iti spune un statistician :)
asigura un numar de europarlamentari de care, intr-o cardasie tacita nimeni nu vrea sa se atinga
viciul a aparut la referendumul invalidat, cand s- a vehiculat o cifra mai reala 14,5 milioane
si dupa aia ...batista pe tzambal
(cu udmr e ceva similar - ma refer la cardasia tacita - udmr la nivelul asta de neparticipare al electoratului romanesc, ar trebui sa aibe scoruri de 10-12% sau mai mari - 15%)
1. e adevarat, avem 1.5 milioane de copii romani intre 0 si 17 ani. La o natalitate de 200 mii pe an, si 17,8 cumulati, inseamna un peste 1.4 milioane de minori.
2. sunt peste 4 milioane de romani plecati din tara. Astia nu sunt numarabili datorita sistemului comunist, pe hartie si obligativitatea trecerii pe la politie pentru gestionarea populatiei. Adicalea eu sunt plecata de 6 ani din romania dar tot pe lista de alegatori sunt, verifica socrul ca nu cumva sa fi semnat cineva pt noi. Pentru a avea o idee, peste 40 mii de copii nascuti in 2010 nu s-au inscris la tara in clasa zero pentru ca nu sunt in tara, si nu au plecat singuri ci cu parintii.
Editare ulterioara:
În altă ordine de idei, însuși sistemul electoral este intenționat creat prost, sau, mai degrabă, în dezavantajul cetățenilor și în avantajul grupărilor infracționale care au puterea de decizie în stat. Adică, pe de o parte, împiedică candidaturile oricăror oameni capabili, dar care nu fac parte din organizațiile mafiote puternice (partide), iar pe de altă parte creează cât mai multă confuzie în mințile și așa confuze ale celor mai mulți alegători. Ce-i de făcut atunci? E foarte simplu. Tu, statul, fă următoarele: 1. Delimitează la nivelul țării (eventual geografic) 300 de zone egale ca număr de populație, așadar fiecărei zone revenindu-i 60.000 de alegători (61 de mii și ceva, dar pentru simplificare voi folosi numărul 60000). 2. Dă șansa oricărui cetățean, necondamnat penal și neaflat în nicio altă stare de incompatibilitate, să candideze, fără niciun fel de restricții (semnături, garanții materiale, etc.). Ba chiar susține-l! 3. Cei 60000 de alegători din fiecare zonă vor trebui să aleagă un reprezentant în parlament, dintr-un număr de candidați ce poate varia de la 0 (foarte improbabil), până la 60000 (în cazul în care se hotărăsc toți să candideze). În condițiile astea, după caz, organizează mai multe tururi de alegeri, astfel: turul 4 - se aleg primii 100 de candidați (dacă inițial au fost mai mulți de 100 înscriși, dacă nu se trece direct la următorul), turul 3 - alege din cei 100 de candidați câștigători în turul anterior (sau mai puțini, dacă numărul celor înscriși a fost sub 100) alți 10 câștigători, turul 2 - primii doi, și ultimul tur (nr. 1) - se alege un reprezentant dintre cei 2. Astfel vei oferi șansa alegătorilor să știe ce/pe cine votează! Iar candidații, în încercarea de a se promova, va trebui să intre în contact direct cu cât mai mulți alegători (prin contact direct înțeleg întâlniri față în față, conferințe, schimb de mesaje prin Internet - email, chat, forumuri, etc. și nicidecum afișe cu pozele lor prin oraș sau sat). 4. Facilitează participarea la vot. Lasă un interval minim de 2 săptămâni între tururi, introdu votul prin corespondență, votul electronic, uzitează de cele mai moderne (și sigure) tehnologii. Stabilește date fixe pentru alegeri, din 4 în 4 ani (de exemplu, 1 octombrie, 20 octombrie, 10 noiembrie, 30 noiembrie la fiecare 4 ani pentru alegerea parlamentarilor din următorul ciclu). Sistemul ăsta e incomparabil mai bun cu actualul sistem de alegere a parlamentarilor din România.
de un lucru sint sigur ...."Cu dragnea în frunte vom avea victorii multe!!!!"
am citit azi pe o "burtiera" ca (parcă în Italia) președintele a hotărît sa dizolve parlamentul ....alegeri în primăvara!
Ce mi -ar plăcea...jegoșilor de parlamentari RECIDIVISTI!!!!!
Punctul 2. Oamenii ar iesi la vot in functie de venituri, saracii mai putin, si bogatii mai mult. E gresit. Acest popor, la primele alegeri s-au dus si au votat in proportie de 86% cu toate ca erau foarte multi oameni foarte saraci. Motivul pentru care s-a ajuns, gradual, la prezenta de 39% e din cauza partidelor care i-au dezamagit constant.
Punctul 3. Chestia asta cu 'scosul la vot' functioneaza pentru o categorie restransa de oameni. Eu, prietenii, colegii, familia, nimeni din jurul meu nu a fost 'scos la vot', mituit de partid sa iasa la vot. Au iesit sa pedepseasca anumite partide pentru ca nu au facut ce-au promis si ca probabil s-au ocupat preponderent cu furtul din banii publici.. Sigur ca exista un numar de oameni, care sunt prostiti, scosi ca oile la vot.. Dar nu cred ca sunt mai mult de 20% din totatul populatiei.
Punctul 6. Da, ar ajuta daca am putea vota mai lesne, sa fie mai comod. Dar punctul 6 poate fi invocat ca argument, doar daca vedem ca oamenii din orasul gazda nu prea calatoresc, sau nu parasesc orasul cu anii! Daca se duc la mare, la munte si in excursii in general, inseamna ca ei nu sunt constransi sa se deplaseze. Asta poate doar sa insemna ca nu li se pare suficient de rentabil sa piarda un weekend, ducandu-se 2,3 sau 5 ore, pana acasa ca sa voteze pe cine sa ii gestioneze tara pe urmatorii 4 ani. Nu se merita efortul, nu? Mai bine pierzi vremea prin oras, sau la mall, sau mergi a 20-a oara la munte pe anul asta.
Punctul 7. Presupunerea ca cei 60% ar vota cam la fel ca ceilalti 40%, e gresita.
Nu avem mase uniforme de votanti, in toate regiunile tarii si in diaspora. De exemplu PSD-ul a castigat 67% in Olt,26% in Cluj, si doar 10% in Diaspora. Sa generalizezi ca ceilalti ar vota cam la fel e foarte eronata. Ati amestecat idea de sondaj, pornind de la o baza de sondaj la care extrapolati la populatia generala si calculati marja de precizie. Dar greseala de rationament a fost sa presupuneti ca populatia care a votat e valida ca populatie de sondaj pentru restul populatiei largi. Ii eronat. Un statistician ar calcula de cati oameni e nevoie, si ar intervieva cativa pentru fiecare segment reprezentativ. Si de aici afla daca un segment cam ce intentie de vot are, cam cum ar alege si asa mai departe.
Din pacate, argumentele dumneavoastra sunt gresite / slabe. Poate mai incercati sa argumentati mai bine, si mai documentat.
Păi n-au pentru că sunt MICI, au puţin membrii. Orice partid care se lăţeşte capătă riscuri de a avea probleme. Normal că un partid mic n-are probleme pentru că are o mână de membrii. N-are probleme, dar n-are nici forţă. N-are reprezentare în teritoriu, n-are buget, n-are... n-are.... n-are....
În mod normal, orice democraţie sănătoasă ar trebui să funcţioneze cu două partide. Sigur, şi americanii au şi alte partide pe lângă republicani şi democraţi, dar nu le votează nimeni. O logică elementară spune că pentru a dărâma un partid trebuie să votezi masiv partidul cu cele mai mari şanse de a câştiga, ori asta trebuie făcut RAŢIONAL, nu la sentiment.
Dacă un partid n-are reprezentare solidă în mediul rural înseamnă că nu există. Poate că o să aibă peste 4-5 ani, dar până atunci nu există. E un partid de jucărie. Asta e situaţia, asta e realitatea, iar la noi partidele apar la fiecare sezon de alegeri.
sunteti absolut sigur ca nu va puteati furniza "bunastarea launtrica" observand, tacand si... filosofand?
Nefiind in pozitia de a da cu piatra, nu ma pot totusi abtine sa observ ca acesta "bunastare launtrica: observand, tacand si... filosofand" este probabil principala cauza ca oamenii ce se gasesc pe teritoriul numit azi Romania nu se aduna intr-un popor, ramanand la stadiu de populatie. (Vezi N Grosu "Blestemele Natiei Romane" pentru detalii).
Restul e simplu: o haita de lupi va fiace intotdeuna ravagii in turmele de oi care nu-si percep neamurile si nu-si recunosc ciobanii.
din perspectiva dvs., sunt de acord ca lipsa de (re)actiune are mari sanse sa faciliteze raul. repet, nu aceasta era perspectiva comentariului meu.
referitor la metafora dvs. cu oi, cred ca am inteles pe care compatrioti ii credeti oi, pe care - lupi, nu-i "vad " insa pe ciobani, nici metaforic, nici in realitatea imediata si cruda; si din din cate am citit (intr-o carte) oile (nici lupii) nu au in dotare ceea ce se cheama capacitatea de a distinge (si alege) binele de rau.
daca ma intrebati (admit ca foarte probabil nu), v-as indemna catre o alta metafora ("nouveau"): aceea in care ciobanasul moldovean isi strange seara caiinii langa el, si la venirea ungureanului si vranceanului le da de ales: invata de la el sa-si sporeasca turmele sau le rupe itarii cu (pardon) funduri cu tot.
cele de mai sus, doar pentru ca mi v-ati adresat, fara dorinta de polemica.