Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Păcatul originar. „- Cine a alungat-o pe fata mea din țară? Eu, că am vrut să votez cu Iliescu?...”

Proteste, copil de golan

Foto: Guliver Getty Images

Eram tare tânără, în 1989 aveam doar 22 de ani, parcă erau cifre cu semnificație. Era ceva timp, nu prea mult, poate doar vreo două luni de când prietenul cel mai bun al soțului meu, încă student pe atunci, îi spusese ceva ce trecea dincolo de nivelul conspirativ al ceaușismului, șoptit și, bineînțeles, numai după ce s-a asigurat că cel căruia avea să-i dezvăluiască teribilul secret s-a jurat până și pe copiii care i se vor naște, că n-o să spună nimic, nimănui, niciodată:

- Până în Anul Nou, Ceaușescu cade! Unul, Iliescu, ne scapă!

Cred că era prin octombrie 1989 când îi spusese asta. Abia începuse anul universitar. Până-n decembrie, am uitat. După jumătatea lui decembrie ne-am gândit noi să vedem ce naiba are tatăl meu, care era ascultător pasionat de Europa Liberă dar, de câteva zile, devenise obsedat. Ne-am trezit într-o dimineață în zori și am butonat până am reușit să prindem ceva Europă. La halul în care era de bruiat postul, nici nu-ți dădeai seama, de multe ori, că l-ai prins. Treceai peste, fiindcă era momentul ăla când bruiajul era maxim și nu știai pe ce post de radio ești. Mi-a sărit brusc somnul când am auzit înregistrări din Timișoara, cu strigăte anticomunistoceaușiste, împușcături și comentariile crainicilor. Nu știu cum de nu-mi aduc aminte cine era la microfon, că pe toți cei de la radio Europa Liberă îi recunoșteam după voce, de pe vremea când eram copil. Probabil influențată de părinți, ajunsesem să îi admir până la a dori să-i întâlnesc personal, așa, din greșeală, într-o crâșmă ordinară pe litoralul românesc. Nu știu cine-o fi fost? Noel Bernard, Vlad Georgescu, Nestor Rateș, Stânișoară, Emil Hurezeanu, Monica Lovinescu? Nici nu mai știu dacă vocea era de bărbat sau de femeie... cert era că se-ntâmpla!

Deci, studențelul avusese dreptate! Era decembrie și se-ntâmpla ceva! Soțul meu nu a conștientizat nimic din convorbirea anterioară cu prietenul lui pe moment. Nici eu.

Dacă a fost o revoluție iscată spontan, dintr-un miting, eu de ce am fost…„anunțată” cu două luni înainte că urmează să se-ntâmple ceva?

***

Știu că am vrut să votez cu Iliescu în mai 1990. N-am votat că… era coada prea mare la secția de vot! Oripilant de mare și (sunt convinsă că aproape) toți voiau să voteze cu Iliescu. Și mai știu (iartă-mă, tatăl meu drag, care mi-ai spus că Iliescu e „o lepră comunistă” și eu m-am supărat pe tine și nu te-am ascultat) că tare ne-a mai fost rău după aceea! Și că din cauză că mulți au votat așa atunci, ne e rău și-acum.

***

2017. Copilul meu a plecat departe de mine... departe de România. Sper că noua ei țară e „ubi bene, ibi patria”. De curiozitate, am încercat o căutare pe Google. Știți ce traducere oferă dicționarul latin-român pentru expresia asta?: „În cazul în care ea este bine, acolo este casa ta.” A mea? Da... dacă copilului meu îi este bine acolo! Stai, iubita mea, acolo! Ce bine că măcar libertatea de a trăi unde vrei ți-a adus-o Revoluția!

Atunci când au murit așa de mulți tineri, iar eu, în mai anul următor am vrut să votez cu Iliescu!

Măcar de atâta reparație beneficiază sufletul meu, că nu am votat pentru că era coadă! Mă vei ierta vreodată, fiica mea, că am vrut să votez cu el?

Și dumneata, tată? Dumneata, mă ierți? N-am votat cu Iliescu, dar știu că oricum te doare pentru că știi că asta voiam să votez! Au trecut aproape treizeci de ani de-atunci și, spre deosebire de mine, mulți alții au reușit atunci să voteze. Au fugit apoi repede acasă, să nu piardă „Sclava Isaura”.

Și de-atunci au trecut aproape treizeci de ani. Sunt atât de mulți. Eu nu aveam atât de mulți ca vârstă pe vremea aceea. Acum…îmi e rușine de ce intenții aveam atunci, și de dumneata, și de copilul meu!

Eeei, tată! Și mie mi-e dor de fiica mea! Așa de dor că…aș vrea să mă doară ceva! Să simt ceva fizic, în afară de lipsa de aer în piept și ghiontul acela în stomac când mă gândesc la ea! Că atât avem, eu și tată-su, pe ea!

Care dintre noi am alungat-o din România?

Când piere sămânța comunismului în țara asta?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Stati putin, in 1990 era cum s-ar zice obligatoriu sa votezi. Oamenilor le era frica sa nu aiba stampila ca au votat in buletin. Erau invatati ca inainte, cand votai cu singura persoana pusa de pcr.Eu am votat in 1990, dupa ce am stat la coada aia lunga, insa nu cu ilici. Apoi, la urmatoarea votare am constatat ca numele meu pe listele de votare nu mai era pe aceeasi lista cu vecinii mei de bloc, ci la alta circumscriptie de votare...Pacat ca de atunci au plecat atat de multi romani din tara.
    • Like 0
  • Am banuit de la inceput .Nu era cum imi imaginasem revolutia , desi nici acum nu stiu daca ce mi-am imaginat era bine sau nu .Parea ireal, totul era ca intr-un film cu figuranti lasati de capul lor . De aceea, in loc sa ma duc la ,, casa alba" m-am dus la coada la oua, pentru ca aveam frigiderul gol . Dupa care ,s-a zvonit ca a fost otravita apa , asa ca am luat si niste apa ,sa nu patim tocmai atunci ceva! Asa ca,cu papornitele incarcate , ce sa-ti mai arda de ,, revolutie" , mai ales ca adunatura de la ,, casa alba" nici nu se afla pe drumul spre casa .
    • Like 0
  • Joe Doe Joe Doe check icon
    Lovitura de stat kgb ista cu papusa iliescu & cominternistul Roman Brucan Militaru...ca sa ramanem in sfera de influenta ruseasca.
    • Like 1
  • Desi cred, ca orice s-ar fi votat, tot Iliescu iesea. E doar o perere persoanala, dar ... votul romanilor, din '90 a fost la fel de furat, ca si revolutia.
    • Like 1
  • Se pare ca am jucat in acelasi film, doamna Liliana Ivan. Un film fara happy end si cu multa mizerie, deci comercial.
    Eu auzisem mai demult ce ati auzit dumneavoastra de la un coleg.
    O matusa lucra la Editura Tehnica si intr-o seara, in timpul unei vizite, am auzit-o spunand ca seful ei va prelua conducerea tarii. Mi-aduc aminte ca s-au iscat discutii, ca ceilalti au dezavuat ce zicea ea. Era prin 86 cred. Eu eram un licean obisnuit sa ma complac in comunismul ala in care nici nu-mi era prea rau.
    Anii au trecut si cand am plecat la "revolutie", a fost a doua oara in viata mea cand tata mi.a dat o palma. Mi-a zis: Idiotule, te duci sa mori pentru altii.
    Lucram atunci la un spital si am carat raniti cu o salvare rechizitionata de un sofer de taxi pe care nu il vazusem in viata mea si inca doua colege.
    Am scapat ca prin urechile acului de mai multe ori pe parcursul evenimentelor. Am fost "rechizitionat" in cfsn al spitalului. Apoi, cand a venit timpul, l-am votat pe cel ce emanase. Uitasem discutia din seara aia.
    Am trait cu vina asta atatia ani. M-am intrebat in fiecare moment cand vedeam mizeria din partea a doua a filmului, ce ar fi fost daca macar eu, nu votam atunci.
    Va multumesc pentru articol. Macar nu mai sunt singur.
    • Like 2
  • GabiC check icon
    Niste prieteni, plecati de mult timp in Canada, mi-au spus in chiar inceputul lui ianuarie 90 de incercarea de mentinere a puterii comuniste. Pe timpul acela eram seralist si muncitor la o uzina din Bucuresti. La seralisti vestile se raspandeau mai greu. Totusi, tin minte chiar si acum vorbele lor "inscrie-te o orice partid se va face, mai putin in FSN". L-am asteptat pe Campeanu la aeroport, alaturi de o mana de oameni (strict monitorizati, mi s-a parut, cu totii). M-am inscris in PNL, doar ca sa avem masa critica necesara formarii partidului. La foarte scurt timp au inceput represaliile la munca. N-am cedat si am fost umilit de catre sefi, maistru, colegi de facultate...
    Imi spuneau "liberalul" de parca era o boala venerica pe care o capatasem intr-un raport nefiresc cu "ordinea" de atunci.
    Din pacate, boala mea nu s-a raspandit suficient nici azi, pentru a contracara cancerul metastatic de care sufera tara.
    Cat despre vot...hm...am rude cu care nu mai vorbesc de atunci. Unele sunt si acum.convinse cat de ratacit mental sunt.
    PS: am renuntat la PNL dipa tradarea lui Campeanu. Am mers la țăranistii lui Ratiu si Coposu. De atunci liberalii tradeaza intr-una. Ei numesc asta politica!
    Fii fericita ca ti-e copilul afara, ne gandim serios sa plecam si noi. Chiar azi sotia se uita pe echivalarile de studii in cateva tari mai serioase....si pe oportunitatile de studii pentru copil.
    • Like 0
  • Liviu check icon
    Toţi am avut după 89 o mentalitate de tip comunist. Atenţie însă, o mentalitate de tip comunist nu este acelaşi lucru cu a susţine acest tip de sistem. Mai curând putem spune o mentalitate ciuntită, efect al dictaturii comuniste. Era mai degrabă o mentalitate stalinistă de stat protector, în care tu n-ai nicio responsabilitate. "Ei cu ale lor, noi cu ale noastre". Comunismul ne-a ţinut sub un clopot de sticlă în care am fost tăiaţi complet de la treburile cetăţii. Şi azi mai auzi expresii de gen "ei şitu mai bine", "cine suntem noi să ne băgăm?", "aşa trebuie să fie" etc. E o formă de infantilism social care a supravieţuit pănă astăzi în destul de multe locuri.
    • Like 4
  • florin check icon
    Nu va suparati dar polonezii au migrat la fel si ei n-au avut un Iliescu. Oamenii migreaza mereu la ''mai bine'' doar ca vechiul regim a infranat acest fenomen. Satenii se muta la oras, provincialii prefera Bucurestiul, foarte multi emigreaza in occident, italienii vor in America.. E doar un fenomen nebun al secolului din cauza diferentelor economice.
    • Like 0
  • Citesc si plang.. undeva in Germania... care a devenit "acasa" de cateva luni.
    • Like 4
    • @ Adina Stan
      Ebenfalls :)
      • Like 0
  • Aveam 17 ani atunci si beculetul mi s-a aprins cind l-am auzit pe Iliescu spunind ca Ceausestii au intinat nobilele idealuri ale comunismului.
    Dar nu comunismul e problema in Romania ci mizeria morala si ipocrizia cu metastaze din societate care fac posibile Antena 3, pe Dragnea si intreg PSD-ul, incompetenta, coruptia, mortii de pe autostrazile lipsa, mortii din spitale, ca si mortii de pe bancile scolilor si, ultimul de pe lista cu voia dvs., chiar comunismul.
    • Like 3
    • @ Augustin Călin
      Da , si a mai spus ca el crede ,, in valorile eterne ale comunismului " !Nu l-am uitat si n-o sa-l uit pentru ca mi-a inghetat spatele ! Am realizat atunci ca s-ar putea sa nu scapam niciodata din comunism !
      • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult