Ieri, în Lahore, Pakistan, un terorist s-a detonat într-un parc, omorând, la o primă estimare, 72 de persoane și rănind 300, majoritatea femei și copii.
Motivul asasinatului în masă: duminica Paștelui, sărbătorită de minoritatea creștină. Autori: talibanii Jamaat-ul-Ahrar.
Nu mai e vorba de aeroport sau metrou, ca la Bruxelles. Cum să previi omorul, instalând puncte de control la toate intrările din parcuri?
Creștinii din Pakistan nu l-au insultat pe Profet. Nu efectuează raiduri de bombardament asupra așezărilor talibanilor. Singura lor vină: cred în Iisus, nu în Muhammad, și au ieșit în parc, de Paște.
În Lahore este expus în toată goliciunea lui hidoasă miezul fundamentalismului islamic, în Asia, în Europa sau oriunde în lume. Dacă Iisus spune „Cine nu e cu Mine e împotriva Mea și cine nu adună cu Mine risipește”, înseamnă exclusivism, în vreme ce islamism înseamnă nu doar a spune, ci și a face: „Cine nu e ca noi trebuie ucis”.
Teroriștii islamiști nu duc, de fapt, un război, pentru că un război înseamnă continuarea politicii cu alte mijloace, ei comit un șir de omucideri rituale colective, în spatele cărora nu e nicio politică.
Iar slăbiciunea fatală a creștinilor nu constă doar în a întoarce și celălalt obraz, ci și în ecoul mediatic minuscul al măcelului din Lahore prin comparație cu Paris și Bruxelles, în mass-media țărilor creștine, inclusiv România.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp