Cu prețul unei considerabile solicitări a creierului gros și a celui subțire, Iohannis și Cîțu au reușit să trimită PNL, din poziția de principal partid la guvernare, să zgrepțene acum la poarta PSD. Ceea ce reprezintă condiția firească și neschimbătoare a liberalilor post `89: partid atârnător de PSD.
Privind istoria politică a ultimilor 30 de ani, prima constatare e că referirea la PNL ca partid al Brătienilor e o glumă. Vechiul PNL a fost un partid, cu părțile lui bune și rele, dar un partid doctrinar, conturat ideologic și ales ca atare de electoratul său. PNL-ul contemporan a fost votat doar ca alternativă la „comuniștii” PSD și, de fiecare dată, a guvernat agățându-se de „comuniști”. Între 2000 și 2004, a susținut din parlament guvernul Năstase. Din 2005 până în 2008, rocada, guvernul minoritar Tăriceanu a fost susținut de PSD. În 2009, PNL Crin Antonescu l-a sprijinit în finala prezidențialelor pe candidatul PSD pierzător Mircea Geoană, sperând să i-l atașeze pe Klaus Iohannis ca premier. Apoi, n-au mai avut de cine să se atârne și au rămas pe dinafară până în 2012, când, din nou s-au lipit de PSD în USL-ul Ponta-Antonescu. Încă o dată, se despart în 2014 de PSD și, în consecință, nu mai ajung la Palatul Victoria decât în toamna 2019, cu ajutorul unor dezertori de la PSD.
Iar în clipa de față, după 8 luni de guvernare cu premier PNL, Ciolacu îi transmite lui Cîțu că are agenda încărcată și că o să se întâlnească cu el, ca să discute scoaterea de ceafă a PNL din rahat de către PSD, când îi va permite timpul.
În mai bine de trei decenii, PSD a fost la guvernare 70% din timp. Principala explicație este pseudoopoziția la PSD pe care a întreținut-o numitul Partid Național Liberal, împiedicând astfel afirmarea unei opoziții autentice, cu valoare de alternativă.
Puterea, fie și aparentă, a contat mereu pentru așa-zișii liberali mai mult decât ideologia. Putere pe care n-au fost în stare s-o păstreze din prostie și trufie.
„Ministeriul Agriculturei, Comerțului și Lucrărilor Publice a inventat un meșteșug sau o negustorie nouă – nu știm bine ce o fi – care se numește «pomologia». Dacă ministeriul voiește să zică cultura pomilor prin acel cuvânt, atunci îi recomandăm încă câteva compuneri tot atât de ingenioase. În loc de patologie să zică bologie (de la boală), în loc de cranioscopie – capologie, în loc de botanică – tufo sau buruionologie și, în fine, în loc de zoologie – dobitocologie. Mai cu seamă această din urmă știință e foarte necesară pentru a cunoaște regnul liberalilor”, scria Mihai Eminescu.
Nu mai văd altă concluzie decât că dacă PNL va împărtăși soarta PNȚCD, nu va fi o pierdere pentru evoluția politică a României. Dimpotrivă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
