Cula Voiculescu, o culă oltenească de la final de secol XVIII, apare în publicații de top din toată lumea. Financial Times Property Listings, Nikkei Property Listings, Le Figaro Properties dar și alte zeci de publicații din SUA, Marea Britanie, Europa, Asia, chiar și din Insulele Bermude prezintă povestea acestei rare proprietăți istorice, aflate exclusiv în portofoliul Sotheby’s România.
Înconjurată de vegetație abundentă, în județul Gorj, cula își ițește etajul și acoperișul de țiglă pentru a scruta depărtările. Vremurile sunt liniștite acum, dar in urma cu doua secole, când a fost construită, pe aici făcea prăpăd Pazvantoglu, pașa din Vidin, cunoscut de locuitori ca Pazvante Chioru.
Domniile fanariote nu aveau capacitatea de a asigura protecția teritoriilor aflate la distanță de capitală, de aceea boierii Olteniei își construiau cule, locuințe fortificate menite să le protejeze averea în caz de atac. Este interesant de reținut unicitatea acestui tip de construcție care, după 1821, nu s-a mai ridicat căci atacurile s-au oprit după revoluția lui Tudor Vladimirescu, prin urmare construcția lor nu a mai avut sens. Raritatea face ca apariția pe piața imobiliară a unei cule să fie un eveniment, o oportunitate.
Cula familiei Voiculescu urmează linia arhitecturală clasică, având volumetrie compactă, solidă, bine așezată pe pământ, amplasată într-un loc izolat, înconjurată de câmp și liniște, cu o bună vizibilitate asupra zonei, scrie Financial Intelligence. Construite acum mai bine de 200 de ani cu ziduri groase de un metru, scări interioare de lemn între etaje care în caz de atac puteau fi ridicate, fântâni săpate în beci, uși consolidate, tainițe strecurate între bolta beciului și podeaua etajului, ferestre înguste și guri de tragere, culele sunt astăzi locuințe private luminoase sau unități turistice apreciate și iubite. Pridvorul de inspirație brâncovenească este un loc minunat pentru evitarea verilor prea calde, iar crama are potențial pentru adăpostirea de iarnă în fața unui șemineu și a unui vin fiert. Viața la culă e și astăzi un amestec de senzații: siguranță dată de zidurile groase și tihnă cehoviană pe care o resimți admirând din pridvor munții si pădurile din zare. Traiul aici încă are ceva din confortul rural, boieresc, care e una dintre cele mai rafinate forme ale luxului. Nu din sărăcie sau lipsă de educație își făceau boierii case la țară, ba din contră, ei căutau aceste moșii pentru fecunditatea solului, conexiunea cu rădăcinile familiei, cu pământul și cu iarba verde. Refăcută, această proprietate poate fi un model de lux rural încărcat cu istorie, cu patina unei epoci dispărute, în care tihna si siguranța erau valorile esentiale.
Cula a intrat în proprietatea actualei familii în 1915, cumpărată fiind de Ion V. Voiculescu, moșier, fiu al învățătorului Vasile Voiculescu și nepot al deputatului-sătean în Divanul Ad-Hoc din 1857, Ioan Voicu(lescu), cel care a reprezentat Gorjul alături de mai celebrii Gheorghe Magheru și Christian Tell (momentul istoric a fost imortalizat la București de fotograful Carol Popp de Szathmary).
Deși provenit dintr-o familie nu foarte bogată, Ion V. Voiculescu are totuși în 1907 ceva pământ care atrage atenția răsculaților și își permite mai târziu să cumpere 250 ha de la Dimitrie I. Mongescu. Cula se află pe aceste terenuri nou achiziționate. Familia Mongescu a avut strânse legături cu Tudor Vladimirescu și mișcarea revoluționară condusă de acesta, străbunicul celui de la care s-a cumpărat cula, Vasile Moanga (Mongescu), fiind prieten bun cu Tudor Vladimirescu și trezorierul mișcării lui revoluționare din 1821. Istoria spune că, înainte de a citi „Proclamația de la Padeș”, Tudor Vladimirescu și ai săi au înnoptat în cula din Copăceni (actuala culă Voiculescu din Cornești), care la vremea aceea ar fi aparținut boierului Barbu Viișoreanu, stolnic influent, ispravnic în județ și deputat de Gorj în timpul Regulamentului Organic.
Istoria mai recentă arată că Ion V. Voiculescu a donat cula și cele 10.5 ha care o înconjurau fiului său, Vasile Voiculescu, la nunta pe care acesta din urmă a organizat-o acolo. Nași le-au fost Gheorghe Tătărescu, viitorul premier al României, și soția sa, Arethia, cea care avea să îl convingă pe Brâncuși, câțiva ani mai târziu, să ridice la Târgu Jiu Coloana Infinitului, Masa Tăcerii și Poarta Sărutului. Și cine știe dacă, nu cumva, portalul admirabil de lemn sculptat din culă, care deschidea iatacul în anii ‘30 și care mai există și astăzi, nu are și el de spus vreo poveste tainică despre Brâncuși.
Mai multe despre istoria fascinantă a Culei Voiculescu puteți afla aici.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.