O operațiune de bullying național

foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Trebuie să admit faptul că aceste zile m-au îngrijorat și speriat în egală măsură.

Că domnul de la localul cu pricina a greșit monumental filmându-se în fața unei patiserii cu tradiție de dinainte de 1989 în timp ce-i identifica pe clienții acesteia drept o anumită (sub)specie ce nu cunoaște gustul untului e evident.

Aici nu e mare lucru de dezbătut. Omul a făcut o eroare gravă, atât prin poziționare și generalizare facilă, cât și prin aroganță.

Câteva ore mai târziu, după ce a mai călcat în străchini pe la răspunsuri la comentariile postării (reply-uri foarte inadecvate), personajul și-a prezentat scuzele- explicit, formulând clar că și-a dat seama că a greșit și față de patronul patiseriei de tradiție, cât și față de clienți, în general (poți suspecta că a avut un moment de luciditate sau poți să spui că e mâna PR-ului, ok).

A vorbit și despre faptul că a încălcat una din valorile care au stat la baza activității stabilimentului pe care-l reprezintă, între care buna vecinătate. 

____

Cetățenii, ONG-urile, organizațiile, societatea în general au reacționat imediat, ceea ce e bine. Astfel de derapaje trebuie penalizate.

Ce mă cutremură este reacția disproporționată, „ura de după taste”, atacurile la persoană, violența cuvintelor, postărilor, utilizarea untului și margarinei în tot felul de exprimări barbare care făceau referire la toate. În multe cazuri nici nu era vorba despre ceva legat de culinar.

Oamenii din toate zonele au simțit nevoia să-l apere pe patronul patiseriei de la Amzei, dar au participat (mulți fără să-și dorească asta) la formarea unui tsunami de jigniri, invective, postări, filmulețe, ironii. Nicio limită de vreun fel.

Incidentul merdenea > margarină > croissant > unt constituie - dincolo de eroarea de necontestat a celui care s-a jucat cu chibriturile pe subiect - o radiografie a societății românești din prezent.

Privind de la distanță, pare că s-au manifestat din plin toate frustrările adunate de noi din ultima vreme, din trafic, de la birou, din inflație, din insatisfacțiile legate de poziția socială, clasa politică, școală, spitale. A fost nevoie de o flamă ca să explodăm toți din solidaritate, fără să ne uităm în oglindă la expresia feței noastre cu o secundă înainte de a ne arunca piatra sau înainte de a-i poci figura cu talpa de la pantof.

Ne alegem foarte dubios bătăliile: protestăm stând la coadă 2 ore să luăm un produs de patiserie, prindem și mai mult curaj când cel care-și încasează loviturile a fost bătucit suficient de mult de alții din toate direcțiile încât să-i aplicăm și noi șut bine plasat, cu toată puterea.

La polul opus, reușim rareori să ne solidarizăm și să protestăm ferm împotriva abuzurilor statului, rentierilor care extrag sume imense din buzunarele noastre (ne scuipă-n cap și ne jignesc, considerându-ne o subspecie în fiecare zi și pe noi și pe cei care au patiserii cu merdenele sau croissante), ne revoltă prea puțin protejații zilei cu pensii speciale sau restrângerea graduală a drepturilor și libertăților individuale, sub diferite pretexte. 

Despre creșterea explozivă a taxelor și impozitelor care sufocă inițiativa privată, companiile și societăților de stat căpușate de băieții și fetele sistemului (veșnic pe pierderi și niciodată reformate sau restructurate), despre subvențiile obscene ale partidelor (acordate din banii publici) sau bugetele fără număr ale structurilor de securitate pe care nimeni nu îndrăznește să le întrebe ce mai fac și cu ce se ocupă - e de prisos să vorbim. Suntem și surzi și orbi și ignoranți. De exemplu, AEP propune să aibă puterea de a desființa un partid după bunul plac, luând acest act din mâinile justiției. Vi se pare grav? Este foarte grav, ne apropiem tot mai mult de „valorile” și democrația stil Erdogan.

Despre preferințele culinare: gust orice măcar din curiozitate, mă înclin în fața celor care gătesc dumnezeiește și-și respectă clienții și am învățat să dezbat despre gusturi în cercurile intime.

Cele mai bune lecții despre ce înseamnă mâncarea pentru comunități le-am primit de la Anthony Bourdain. Vă recomand să-i căutați călătoriile- povești despre autenticitate și decență.

Later edit:

1. Mă întreb cât de bucuros a fost nea Mihai când a fost obligat de situație să muncească probabil x 10 ca să facă față tsunamiului de clienți aduși de situație la el;

2. Apar persoane care pretind că au început „operațiuni PR de spălare” a domnului care a gafat - posibil. Nu știu dacă e ceva principial greșit în eforturile unei entități care a gafat și a trecut prin asta de a mai repara ce mai poate fi reparat. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp