Avem nevoie de „odihnă cu picătura”

foto: Profimedia

Este toamnă. Zilele se micșorează, vin ploile, s-a terminat perioada vacanțelor şi se adună o mulţime de treburi la job.. Pentru toată lumea urmează o perioadă intensă care va dura cam patru luni.

Cum reuşim să ne păstrăm tonusul până la următoarea vacanţă?

Nu de alta, dar încep să se strângă tot felul de lucruri: bugetul e mai limitat pentru că au fost destule cheltuieli în concediu, copiii merg la şcoală şi e nevoie să ne ocupăm de teme, au rămas treburi nefăcute peste tot, timpul devine foarte preţios, iar odihna … pe unde încape.

Perioada asta e una în care avem nevoie să ne oferim totuşi odihnă. Drămuit poate, dar e nevoie - suntem precum cei ce aleargă un maraton: ne gospodărim energia nu doar pentru a rezista pȃnă la capăt, ci şi pentru a avea o mică rezervă pentru sprintul final (care în cazul de faţă este etapa pregătirilor pentru sărbătorile de iarnă).

Odihna înseamnă două lucruri. Pe de-o parte somn. Dacă în septembrie ne mai descurcăm cȃt de cât cu ce am recuperat în vacanţă, mai tȃrziu nu mai avem rezerve şi ar trebui să ne facem o disciplină a orelor de somn.

Dar dincolo de asta creierul mai are nevoie şi de odihnă psihologică - de a face altceva decât „ce trebuie”. Pentru asta din păcate prea rar se găsesc resurse. Ne spunem că „nu e timp”, „nu sunt bani”, „sunt prea obosit/ă”, „nu am chef”, „nu am cu cine ieşi că toată lumea e ocupată” şi tot aşa.

Dar … nu orice moment de relaxare psihologică cere mult timp, mulţi bani sau cooperarea celorlalţi. Putem să ne luăm relaxare psihică „cu picătura”, din lucruri mici.

Ne întoarcem acasă de la job … oare trecem pe lȃngă un spaţiu verde? Am putea să ne luăm cȃteva minute să observăm culorile toamnei. Mergem la cumpărături. Oare am putea să ne oprim un sfert de oră pe o terasă pentru o cafea, o prăjitură sau un suc? Am terminat de făcut curăţenia săptămânală. Cum ar fi dacă am pune nişte muzică de relaxare şi ne-am lua zece minute să ne bucurăm de atmosfera curată şi ordonată? Cum ar fi dacă am aloca încă un pic timpului de igienă personală din week-end pentru o baie cu spumă? Cum ar fi dacă din cȃnd în cȃnd, în loc de a mȃnca grăbit pe un colţ de masă (sau chiar aducȃnd un sendviș lȃngă laptop) am curăţa masa, am aşeza totul îngrijit şi am face din alimentaţia curentă un mic festin vizual?

Ar fi bine să avem grijă şi de nişte „picături” mai mari - măcar o dată pe lună o întȃlnire cu prietenii sau un eveniment cultural, măcar o dată pe lună o ieşire din oraş. Poate nu vom reuşi cu precizie de metronom, dar e bine de ţinut o astfel de regulă.

Şi mai e un secret aici, poate cel mai mare: să ne dăm voie să ne bucurăm de momentele astea. Nu să trecem prin parc cu gȃndul la lista de treburi pentru mȃine şi să nu ne petrecem ziua de la munte gȃndindu-ne cu câte am rămas în urmă. Să ne amintim că pentru a funcţiona armonios avem nevoie şi de asta.

O să vă mai dau un mic truc contra inerției: nu lăsaţi decizia pentru ziua liberă. E destul de probabil să ajungeți să vă spuneţi că „data viitoare, acum e prea multă oboseală/treabă/lipsă de chef”. Cumpărați-vă biletele sau vorbiți cu prietenii şi organizaţi o întȃlnire sau activitate luni dimineaţa, cȃnd aveţi cea mai multă energie. Apoi, odată deciși, puneți asta în calendar. Șansa de a renunţa la ceva deja angajat este mult mai mică în raport cu efortul de a iniţia ceva pe fond de oboseală. Iar dacă prima tendinţa e de a renunţa, nu rămâneți cu gândul doar la starea de moment, anticipați şi satisfacţia pe care o veţi obţine dacă „vă urniți”.

Nu este greu, nu este mult, dar pe termen lung efectul unor astfel de mici momente de bucurie se simte pe deplin!

Articol publicat anterior pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp