Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Până când trebuie să aștepți ca să obții dreptate în instanță? În România, poți să ai ai o decizie, pronunțată eventual chiar în apel, dar judecătorul să nu redacteze hotărârea

Sală de judecată

Foto: Getty Images

Deși s-au făcut eforturi pentru diminuarea timpului în care un dosar stă pe rolul instanțelor, din cauza grevelor succesive ale magistraților și grefierilor, au fost foarte multe ședințe de amânare.

Dar nu despre termenele acestea vreau să vă vorbesc.

Ce se întâmplă atunci când ai o decizie (pronunțată eventual chiar în apel), dar judecătorul nu redactează hotărârea? Codul de Procedură civilă prevede un termen de 30 de zile care poate fi prelungit de 2 ori cu câte 30 zile (deci un total de maximum 90 zile) pentru redactarea hotărârilor. Din păcate nu există o sancțiune pentru cazul în care judecătorul nu redactează hotărârea, astfel încât avem o obligație legală care nu este respectată chiar de către judecători.

Astfel, de multe ori, în loc de 90 zile, avem un an, un an și jumătate, chiar doi ani, timp în care instanța nu redactează hotărârea judecătorească.

Bineînțeles, “Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie”, dar de cele mai multe ori nu prea există bunăvoie, cel care pierde un proces așteaptă să fie notificat de executorul judecătoresc și uneori chiar așteaptă să îi fie poprite conturile, preferând această modalitate, decât să plătească.

O parte – cea care a pierdut procesul – este clar avantajată de această întârziere, dar cealaltă parte – cea care a câștigat, este sigur mai mult decât frustrată de această întârziere. Bineînțeles, avocații vor depune cereri repetate de urgentare a redactării hotărârii, pe care le vor motiva și în fapt și în drept și care vor rămâne totuși fără un rezultat.

Ce este de făcut în acest caz?

Singura soluție este schimbarea practicii, astfel încât executorul judecătoresc, în virtutea rolului său activ, să preia ca titlu executoriu certificatul de grefă în care se menționează părțile, pretenția (în principiu suma de bani la care este obligat debitorul) și faptul că pronunțarea este dată în apel (deci hotărârea respectivă, atunci când va fi redactată, va fi definitivă și nu va putea fi atacată din nou cu apel).

Executorii au început să ceară încuviințarea executării silite, bazându-se pe aceste certificate de grefă, mai ales atunci când este evident depășit termenul de 90 de zile, lucru îmbucurător pentru creditorii care așteaptă câteodată și 7-8 ani pentru recuperarea creanțelor lor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult