Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Partidul purtătorilor de cuțit și gloanțe cadou

Demonstrația miilor de profesori adunați în fața Parlamentului a fost despărțită de gașca AUR, formată din bătăuși cu ziua care au lovit parlamentari și purtători populari de cuțit gata să le ia gâtul, prin garduri puse de jandarmi. Dar nu de asta cadrele didactice au refuzat, spre cinstea lor, să „fraternizeze” cu haidamacii lui G. Simion, în ciuda îndemnurilor zbierate de aceștia.

La prima vedere, pare și de necrezut așa ceva. Profesorii se presupune că au un nivel intelectual și de educație peste medie – cum să se alăture scursurilor care maschează cu fulare tricolore roșul Kremlinului?

Și totuși, nu este exclus. Revoltele care devin revoluții nu se pornesc din considerente spirituale, ideatice, politice. Explozivul sunt întotdeauna cauze materiale: sărăcie, foame, mizerie, nepăsare din partea autorităților. Pe masele aduse la limită de condițiile de viață, liderii „emanați” plachează ideologii.

Un om cultivat, democrat, de bun-simț poate fi adus, de politica în democrație, în stare să se dezbrace de toate astea și să susțină un partid de brute. S-a întâmplat de câteva ori în istorie.

În noaptea de 21 Decembrie 1989, în Piața Universității, împreună cu colegi ingineri, matematicieni, geofizicieni am strigat „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!” alături de golani, mitocani, țigănuși zdrențăroși, bișnițari, fete de Inter, securiști infiltrați. Nu ne-am gândit niciun moment să ne delimităm de ei. Pentru că eram la capătul răbdării – oricare dintre cei aflați cu noi, acolo, ni se părea mai bun decât Ceaușescu.

Astăzi, nu-mi este teamă de AUR, Simion sau instigatoarea la omor, Șoșoacă. Mi-e teamă de ziua în care români cinstiți, împinși de disperare, sar gardul către AUR...

P.S.

Toată lumea s-a strofocat să afle dacă gloanțele AUR erau un pericol pentru parlamentari. Nu s-a găsit nimeni la conferința de presă care s-o întrebe pe șefa AUR, o duduie cu privire tulbure, după ce a declarat că a primit, de ziua ei, „obiectele de colecție” – s-a ferit ridicol să rostească cuvântul gloanțe –, adică cele 4 gloanțe, pe care le vede toată lumea: De ce s-a dus cu ele în buzunar în Parlament? Cine i le-a cadorisit? Și, cel mai important, ce simbolizează niște gloanțe trase, cu urme de ghinturi ale țevii, primite cadou de ziua de naștere?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

CT Popescu-

Dacă drona dovedită a Rusiei, care se ducea în treaba ei, să omoare femei și copii ucraineni, a fost deviată spre femeile și copiii din Galați de o lovitură antiaeriană a armatei Ucrainei, după cum a declarat publicației BBC președintele Dan, fără să aducă vreo dovadă, atunci de ce mai expulzăm consulul rus?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Palatul Copiilor

Nu mai știu cu exactitate câte materii au fost, dar îmi amintesc că am trecut pe la Limba engleză, Limba franceză, Jocuri și Jucării, Literatură, Chimie, Astronomie și Pictură. În total, am petrecut cel puțin 6-7 ani la Palatul Copiilor, cei mai mulți în paralel cu școala, pe care am început-o în 1995.

Citește mai mult

bucatarie - Profimedia

Gătesc de când aveam cincisprezece ani și în ultimii cincisprezece ani, am încercat să-mi rafinez gătitul experimentând cu arome, ingrediente și tradiții culinare până când mi-am dezvoltat treptat un gust al meu, un gust pe care cei dragi îl descriu uneori ca pe o reflecție a personalității mele, aproape ca pe o narațiune subtilă compusă din condimente, ierburi aromatice și, de obicei, o atingere de lămâie ca o margine a clarității.

Citește mai mult