Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Partidul purtătorilor de cuțit și gloanțe cadou

Demonstrația miilor de profesori adunați în fața Parlamentului a fost despărțită de gașca AUR, formată din bătăuși cu ziua care au lovit parlamentari și purtători populari de cuțit gata să le ia gâtul, prin garduri puse de jandarmi. Dar nu de asta cadrele didactice au refuzat, spre cinstea lor, să „fraternizeze” cu haidamacii lui G. Simion, în ciuda îndemnurilor zbierate de aceștia.

La prima vedere, pare și de necrezut așa ceva. Profesorii se presupune că au un nivel intelectual și de educație peste medie – cum să se alăture scursurilor care maschează cu fulare tricolore roșul Kremlinului?

Și totuși, nu este exclus. Revoltele care devin revoluții nu se pornesc din considerente spirituale, ideatice, politice. Explozivul sunt întotdeauna cauze materiale: sărăcie, foame, mizerie, nepăsare din partea autorităților. Pe masele aduse la limită de condițiile de viață, liderii „emanați” plachează ideologii.

Un om cultivat, democrat, de bun-simț poate fi adus, de politica în democrație, în stare să se dezbrace de toate astea și să susțină un partid de brute. S-a întâmplat de câteva ori în istorie.

În noaptea de 21 Decembrie 1989, în Piața Universității, împreună cu colegi ingineri, matematicieni, geofizicieni am strigat „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!” alături de golani, mitocani, țigănuși zdrențăroși, bișnițari, fete de Inter, securiști infiltrați. Nu ne-am gândit niciun moment să ne delimităm de ei. Pentru că eram la capătul răbdării – oricare dintre cei aflați cu noi, acolo, ni se părea mai bun decât Ceaușescu.

Astăzi, nu-mi este teamă de AUR, Simion sau instigatoarea la omor, Șoșoacă. Mi-e teamă de ziua în care români cinstiți, împinși de disperare, sar gardul către AUR...

P.S.

Toată lumea s-a strofocat să afle dacă gloanțele AUR erau un pericol pentru parlamentari. Nu s-a găsit nimeni la conferința de presă care s-o întrebe pe șefa AUR, o duduie cu privire tulbure, după ce a declarat că a primit, de ziua ei, „obiectele de colecție” – s-a ferit ridicol să rostească cuvântul gloanțe –, adică cele 4 gloanțe, pe care le vede toată lumea: De ce s-a dus cu ele în buzunar în Parlament? Cine i le-a cadorisit? Și, cel mai important, ce simbolizează niște gloanțe trase, cu urme de ghinturi ale țevii, primite cadou de ziua de naștere?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult