Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Partidul purtătorilor de cuțit și gloanțe cadou

Demonstrația miilor de profesori adunați în fața Parlamentului a fost despărțită de gașca AUR, formată din bătăuși cu ziua care au lovit parlamentari și purtători populari de cuțit gata să le ia gâtul, prin garduri puse de jandarmi. Dar nu de asta cadrele didactice au refuzat, spre cinstea lor, să „fraternizeze” cu haidamacii lui G. Simion, în ciuda îndemnurilor zbierate de aceștia.

La prima vedere, pare și de necrezut așa ceva. Profesorii se presupune că au un nivel intelectual și de educație peste medie – cum să se alăture scursurilor care maschează cu fulare tricolore roșul Kremlinului?

Și totuși, nu este exclus. Revoltele care devin revoluții nu se pornesc din considerente spirituale, ideatice, politice. Explozivul sunt întotdeauna cauze materiale: sărăcie, foame, mizerie, nepăsare din partea autorităților. Pe masele aduse la limită de condițiile de viață, liderii „emanați” plachează ideologii.

Un om cultivat, democrat, de bun-simț poate fi adus, de politica în democrație, în stare să se dezbrace de toate astea și să susțină un partid de brute. S-a întâmplat de câteva ori în istorie.

În noaptea de 21 Decembrie 1989, în Piața Universității, împreună cu colegi ingineri, matematicieni, geofizicieni am strigat „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!” alături de golani, mitocani, țigănuși zdrențăroși, bișnițari, fete de Inter, securiști infiltrați. Nu ne-am gândit niciun moment să ne delimităm de ei. Pentru că eram la capătul răbdării – oricare dintre cei aflați cu noi, acolo, ni se părea mai bun decât Ceaușescu.

Astăzi, nu-mi este teamă de AUR, Simion sau instigatoarea la omor, Șoșoacă. Mi-e teamă de ziua în care români cinstiți, împinși de disperare, sar gardul către AUR...

P.S.

Toată lumea s-a strofocat să afle dacă gloanțele AUR erau un pericol pentru parlamentari. Nu s-a găsit nimeni la conferința de presă care s-o întrebe pe șefa AUR, o duduie cu privire tulbure, după ce a declarat că a primit, de ziua ei, „obiectele de colecție” – s-a ferit ridicol să rostească cuvântul gloanțe –, adică cele 4 gloanțe, pe care le vede toată lumea: De ce s-a dus cu ele în buzunar în Parlament? Cine i le-a cadorisit? Și, cel mai important, ce simbolizează niște gloanțe trase, cu urme de ghinturi ale țevii, primite cadou de ziua de naștere?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

1000 de angajați ai șantierului naval Damen Mangalia își așteaptă concedierea, strigând și plângându-și de milă, cu acompaniamentul țiparnițelor tv. Un spectacol mișcător; dar ce-au făcut acești oameni în cei aproape 2 ani de când șantierul este în insolvență? Nu era clară probabilitatea ridicată a declarării falimentului? Nu vedeau ce se întâmplă la locul lor de muncă? Ba da, dar n-au mișcat un deget.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Florin Negrutiu in Columbia

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii 80-90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

Citește mai mult

femeie la birou

E o zi de marți obișnuită. O femeie de 46 de ani intră la ședința de echipă, cu dosarele pregătite, prezentarea deschisă pe laptop. Pe la mijlocul discuției, simte că nu mai găsește cuvântul. Îl știe, l-a știut mereu, dar acum nu mai vine. Face o pauză de o secundă, reacoperă cu o altă frază și continuă. Nimeni nu observă nimic. Ea, în schimb, a simțit totul: valul de căldură care a urcat în față, panica de o clipă că mintea i-a stat pe loc, efortul de a face să pară că totul e în regulă. foto Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon PIB Romania istorie / sursa foto: Profimedia

Datele pe care urmează să le prezint sunt exprimate în dolari internaționali, la valoarea prețurilor din 2011 – tocmai pentru a anula „bruiajul” generat de inflație și pentru a putea face comparații cu sens atât în durată lungă, cât și între țări/regiuni. Deci nu vorbim de un PIB nominal pe cap de locuitor, ci de o estimare care ține cont de inflație și de costurile diferite ale vieții în regiuni/țări diferite și în perioade diferite.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Odată ce trupele aliaților au pătruns pe teritoriul Germaniei naziste, în aprilie 1945, unitatea specială americano-britanică Alsos a început să caute locul în care aflaseră că s-a construit un reactor nuclear de către echipa lui Werner Heisenberg. În acest scop, analizau mostre de pământ din diverse zone pentru a detecta urme de radioactivitate semnificative. Un american glumeț a trimis spre cercetare experților un eșantion de sol și o sticlă cu vin găsită prin zonă, cu bilețelul „Analizați-l și pe ăsta!”.

Citește mai mult