Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Partidul purtătorilor de cuțit și gloanțe cadou

Demonstrația miilor de profesori adunați în fața Parlamentului a fost despărțită de gașca AUR, formată din bătăuși cu ziua care au lovit parlamentari și purtători populari de cuțit gata să le ia gâtul, prin garduri puse de jandarmi. Dar nu de asta cadrele didactice au refuzat, spre cinstea lor, să „fraternizeze” cu haidamacii lui G. Simion, în ciuda îndemnurilor zbierate de aceștia.

La prima vedere, pare și de necrezut așa ceva. Profesorii se presupune că au un nivel intelectual și de educație peste medie – cum să se alăture scursurilor care maschează cu fulare tricolore roșul Kremlinului?

Și totuși, nu este exclus. Revoltele care devin revoluții nu se pornesc din considerente spirituale, ideatice, politice. Explozivul sunt întotdeauna cauze materiale: sărăcie, foame, mizerie, nepăsare din partea autorităților. Pe masele aduse la limită de condițiile de viață, liderii „emanați” plachează ideologii.

Un om cultivat, democrat, de bun-simț poate fi adus, de politica în democrație, în stare să se dezbrace de toate astea și să susțină un partid de brute. S-a întâmplat de câteva ori în istorie.

În noaptea de 21 Decembrie 1989, în Piața Universității, împreună cu colegi ingineri, matematicieni, geofizicieni am strigat „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!” alături de golani, mitocani, țigănuși zdrențăroși, bișnițari, fete de Inter, securiști infiltrați. Nu ne-am gândit niciun moment să ne delimităm de ei. Pentru că eram la capătul răbdării – oricare dintre cei aflați cu noi, acolo, ni se părea mai bun decât Ceaușescu.

Astăzi, nu-mi este teamă de AUR, Simion sau instigatoarea la omor, Șoșoacă. Mi-e teamă de ziua în care români cinstiți, împinși de disperare, sar gardul către AUR...

P.S.

Toată lumea s-a strofocat să afle dacă gloanțele AUR erau un pericol pentru parlamentari. Nu s-a găsit nimeni la conferința de presă care s-o întrebe pe șefa AUR, o duduie cu privire tulbure, după ce a declarat că a primit, de ziua ei, „obiectele de colecție” – s-a ferit ridicol să rostească cuvântul gloanțe –, adică cele 4 gloanțe, pe care le vede toată lumea: De ce s-a dus cu ele în buzunar în Parlament? Cine i le-a cadorisit? Și, cel mai important, ce simbolizează niște gloanțe trase, cu urme de ghinturi ale țevii, primite cadou de ziua de naștere?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult