Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Pensarea pensiilor și strigoiul 13

• Liviu Dragnea și camarila lui mi-au mâncat trei ani și jumătate din viață. Am investit atâta energie psihică în bătălia cu ei din mai multe motive, cel mai puternic fiind încercarea acestui scelerat de a scoate Europa din România. M-am și implicat afectiv, ceea ce nu fac de obicei, și asta din pricina sutelor de mii de români care au ieșit în stradă împotriva Ordonanței 13, în februarie 2017. Ei mi-au dat îndârjirea de a lupta până la capăt cu banda Dragnea, un capăt care putea fi oriunde. Ei au mai luminat pentru o clipă imaginea tristă din capul meu a acestui popor.

În 2017, OUG 13 a fost opera Guvernului. N-a trecut prin Parlament. Acum, regretând că n-a făcut-o atunci, Senatul acestei țări a aprobat Ordonanța 13, cu o diferență de 50.000 lei față de pragul de 200.000 lei pentru abuzul în serviciu, care îl scutea pe Dragnea de pârnaie. 600.000 de oameni, care n-au apucat să moară din 2017 până azi, primesc astfel o flegmă cât sarmaua în obraz. Cu liberali votând umăr la umăr cu PSD. 

 Cum să mai crezi că are vreun rost să lupți pentru dreptate și democrație, cum să mai crezi că țara asta va ieși vreodată din balega morală care o acoperă? Cum să nu pleci unde-oi vedea cu ochii?

• Fostul ministru din Republica Moldova, Anatol Șalaru, informează că liderul AUR, G. Simion, a fost contactat în 2011 de agenți KGB, de aceea fiindu-i interzisă intrarea pe teritoriul Moldovei. Șeful casapilor Wagner, Evgheni Prigojin, îi mulțumește senatoarei Șoșoacă pentru proiectul de rupere a tratatului cu Ucraina și anexare de către România a teritoriilor românești aflate în țara vecină.

Există români care ar putea avea iluzia că așa ceva compromite cele două creaturi, că le diminuează capitalul electoral. Țin să le comunic că e pe dos: partidele lui Simion și Șoșoacă cresc în sondaje. Cârdășia cu Rusia lui Putin le ajută.

Căci, există și alți români, din cât se vede, din ce în ce mai mulți, urmași ai celor care, în anii `50, au fost slugile crude și perverse ale ocupantului sovietic. Dacă Rusia Stalinului de azi ar invada România, fanii lui Simion și Șoșoacă, păzitori ai tradiției, și-ar trimite într-o veselie conaționalii în pușcării sau direct în pământ, potrivit tradiției iluștrilor înaintași.

• În loc să fie pur și simplu desființate, pensiile speciale au fost pensate de PSDNL și curg mai departe. Chiar cu riscul pierderii banilor europeni din PNRR.

De ce? Explicația e clară și sumbră. In statul român sunt două feluri de cetățeni: unii care au putere, alții care nu au. Magistrații, militarii, jandarmii, serviciile secrete sunt întotdeauna la putere, niciodată în opoziție. Restul românilor n-au altă putere decât să iasă în stradă și să-și strige suferințele. Ei trebuie ținuți în frâu de aceste organe de putere. Care vor fi întotdeauna nu plătite, ci răsplătite pentru asta.

Aceasta este adevărata imagine, dincolo de vorbe, a democrației originale din România, apud Ion Iliescu.

Totuși, legea pensiilor speciale mi se pare incompletă. Ar trebui, cu ajutorul Bisericii, să se intervină la Cel de Sus – „Dă un ordin, dă ceva, să-i mai poți întârzia” – pentru ca durata de viață a pensionarilor speciali să crească peste suta de ani, deoarece, dacă vor trăi cât un pensionar nespecial, nu au șanse să cheltuiască banii căpiță primiți.

• N-aș fi crezut că fake news poate pătrunde și în matematică. Din când în când, mai rezolv probleme, în special de geometrie, ca să am impresia că respir aer curat după duhorile emanate de politică și presă pe care le inhalez cotidian.

Pe nu știu câte site-uri s-a ivit știrea că două liceene din America au demonstrat trigonometric teorema lui Pitagora. Cică au folosit „legea sinusurilor”. Nimeni nu publică demonstrația respectivă, s-o văz și eu. Nicio autoritate matematică nu a verificat-o și nu i-a dat certificat de valabilitate. Totuși, se titrează în neștire: „Teorema lui Pitagora, demonstrată după 2000 de ani” (în realitate sunt vreo 2.500, și de atunci a fost demonstrată în peste 300 de moduri).

O asemenea demonstrație este, înainte de matematică, imposibilă logic. S-a folosit în demonstrație „legea sinusurilor” (probabil a/sinA=b/sinB=c/sinC=2R)? Păi, de cum ai rostit, sau ai scris, sinus, asta presupune, dat fiind că sinusul e raportul dintre cateta opusă unghiului și ipotenuză, un triunghi dreptunghic – în care este valabilă teorema lui Pitagora. În logică, această greșeală se numește petitio principii, anticiparea principiului sau argument circular. Pe scurt, „Este adevărat că sunt bogat pentru că sunt bogat”, explicație care, în cazul politicienilor români, devine lege. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult