Foto: Spencer Platt / Getty images / Profimedia
Aurul și petrolul sunt sensibile la evenimente geopolitice, fiind printre primele mărfuri care au răspuns la atacurile din Israel și Fâșia Gaza din acest weekend. Petrolul Brent a crescut cu 4,4%, luni, față de închiderea de vineri. Cotațiile revin după o perioadă de scădere, care a determinat o ajustare de 9,7% față de vârful atins recent, la 28 septembrie. Petrolul WTI tranzacționat în SUA a avansat în prima zi a acestei săptămâni cu 4,3%. Aurul a urcat și el cu 1,6%, revenind la rândul său după o scădere de 6,6%, produsă între 20 septembrie și vineri.
Cotațiile petrolului au devenit și mai importante pentru economia globală, care resimte tot mai sever nevoia de finanțare a datoriei publice. În același timp, refinanțarea pentru sectorul privat și pentru cel public devine mai dificilă, la dobânzi mult peste cele obișnuite în ultimii 10-15 ani. Obiectivul de a aduce inflația în marja confortabilă de 2%, țintită de toate băncile centrale majore din Europa și SUA – China fiind într-o situație diferită – este un obiectiv încă îndepărtat, cu riscuri la adresa economiei reale. Situația devine și mai dificil de gestionat în contextul dinamicilor ascendente ale petrolului.
Până acum, așteptările erau în direcția unor noi creșteri de dobândă în SUA, ceea ce ar fi susținut dolarul american și ar fi temperat prețurile la energie. Izbucnirea violențelor dintre Israel și gruparea separatistă Hamas, la 50 de ani de la războiul din octombrie 1973, are potențialul de a schimba această direcție și de a reseta echilibrul anterior - fragil, dar gestionabil.
După prima reacție aproape condiționată a investitorilor, piețele vor avea nevoie să digere riscul unui conflict mai larg, care ar putea afecta semnificativ alimentarea cu petrol într-o perioadă delicată pentru economie. Inflația este, deja, un factor care a modelat în special așteptările celor mai tineri, între 16-24 de ani, cu privire la evoluția prețurilor. Un nou șoc ar crea necesitatea unui răspuns și mai restrictiv al băncilor centrale, diminuând pentru o vreme potențialul de creștere al economiilor importatoare de energie.
Atacul surprinzător al Hamas a ridicat mari semne de întrebare asupra relațiilor internaționale și a fluxurilor viitoare de petrol. Deși, pe termen scurt, nu se observă vreun un impact asupra stocurilor în piețele dezvoltate, relațiile dintre Arabia Saudită și Israel pot fi afectate, diminuând șansele unui acord istoric care părea, până de curând, posibil. Peisajul internațional este, totuși, diferit față de acum 50 de ani, când conflictul arabo-israelian a fost urmat de un embargo care a propulsat inflația și a forțat politici monetare dure pentru a o stăvili, aducând economia SUA în recesiune aspră în anii '80.
În urmă cu 40 de ani, Egiptul și Siria făceau parte din alianța cu OPEC care a impus embargo-ul SUA și altor state industrializate. Pe de altă parte, conflictul din Ucraina complică peisajul rutelor de aprovizionare și al nivelului de disponibilitate a unor resurse alternative de petrol, ceea ce induce un grad mai mare de incertitudine.
Punctul critic ar fi, în acest moment, Iranul, care, deși a negat oficial implicarea, este bănuit a fi oferit sprijin Hamas. Se pune problema unei extinderi a conflictului, care ar duce la o majorare semnificativă a consecințelor economice. Acest lucru se datorează faptului că Iranul exportă aproape 2 milioane de barili de petrol și condensate și se află în apropierea strâmtorii Ormuz, care este crucială pentru tranzitul de petrol și al altor bunuri.
Deși, din punctul nostru de vedere, un astfel de scenariu este mai puțin probabil decât o prelungire în timp, dar nu neapărat geografică, a conflictului, totuși situația este suficient de fluidă încât să oblige participanții la piață să ia în calcul și această ipoteză. Un discurs dinspre SUA și aliații săi care să incrimineze neechivoc Iranul, sau un răspuns militar puternic dinspre Liban către Israel ar crește rapid aversiunea față de risc, propulsând cotațiile petrolului cu procente potențial semnificative, la granița între una și două cifre. În lipsa acestora, zilele următoare ar putea aduce o alunecare treptată spre nivelurile de la finele săptămânii trecute.
În altă regiune a lumii, Venezuela se arată tot mai nemulțumită de extragerea petrolului de către Guyana, într-o zonă disputată între cele două state. Producția în creștere din Guyana, estimată la 0,34 milioane de barili pe zi în primul semestru din 2023 și la peste 1,2 milioane b/zi în 2027, devine tot mai importantă în condițiile unor posibile fluctuații de ofertă. Europa a fost beneficiarul a aproape două treimi din exporturile țării, și, deși un conflict cu mult mai puternica armată venezuelană nu este iminent, riscul nu poate trece neobservat și va fi urmărit în continuare de către piețe.
Într-un mediu tensionat geopolitic, cu semnale de încetinire a economiei în Europa, SUA, dar și unele regiuni din Asia, OPEC a ridicat estimarea pentru cerere, aducând-o la nivelul a 110,2 milioane b/zi în 2028 și a 116 mil de barili pe zi în 2045. Prognoza include estimarea că, în 2045, vor fi 2,6 miliarde de mașini electrice. Acesta nu este doar un exercițiu, ci pare a fi un semnal referitor la amprenta energiilor convenționale, și, în cele din urmă, importanța OPEC în anii următori, cu un mesaj implicit referitor la prețuri. Cu prețurile în creștere și un nivel de risc care menține în alertă traderii, mediul economic și bancherii centrali, petrolul este nu doar termometrul principal al perioadei, ci și o pârghie în alocarea de resurse pe scena internațională.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.