Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Regina Parisului și Regina Bucureștiului

Simona Halep pe Arena Națională

Dna primăreasă Firea posedă o nerușinare cu totul specială, mare cât Arena Națională – dacă o scuipi în față, zbiară că au pus furtunul pe ea inși plătiți de Soros.

Dna primăreasă nu știe însă un lucru simplu: pe stadion se aplaudă, se cântă, dar se și dă cu huo, fără să dirijeze asta Liviu Dragnea. Intrând în Arenă, G. Firea s-a crezut în fața ciurdelor cărate cu autocarele ca sclavii umanoizi din filmul Planeta Maimuțelor. Spre furia ei, a dat peste niște oameni liberi, categorie pe care PSDragnea speră s-o alunge din țară sau s-o lichideze cu totul.

Îți recomandăm

Simona Halep a dorit să se întâlnească cu suporterii ei, nu cu primăria. Asta nu a fost posibil să se întâmple într-o piață bucureșteană, Simona fiind apoi aruncată pe treptele exterioare ale Arenei Naționale. După ce, în fine, i s-a dat voie înăuntru, acolo nu trebuia să mai fie decât Simona pe gazon și susținătorii în tribune – unde se aflau Ilie Năstase sau Stere Halep, putea să se ducă și dna Firea, dacă era fană.

Dar reptila politică a simțit ocazia să i se încolăcească pe picior Simonei Halep, doar-doar s-o infiltra în capul abuzoilor și abuzoaicelor ceva de genul: Regina Parisului și Regina Bucureștiului. Ca pe vremuri, Regina de la Montreal lângă Regina Leana...

Când câștigă Simona următorul Grand Slam, îi recomand primăresei Firea să vină lângă ea îmbrăcată în alb și să execute un show dansant ca acela din Piața Victoriei, ținând însă în gură o minge de tenis. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Președintele Dan și-a început discursul de astă-seară, în fața presei, cu o logicăreală tâmpă, însoțită de hlizeala pe care o credeam dispărută: cică Giovanni Falcone, dacă ar veni să candideze la șefia unui Parchet de la noi, ar trebui să-și depună dosarul la ministrul Justiției (a zis cineva că nu?) și „Giovanni Falcone nu e pesedist”. Dar cine a zis că este? Ce caută în propoziție Falcone? Problema e că ministrul Justiției este pesedist, plagiator, executant întocmai și la timp al poruncilor Partidului!

Citește mai mult

Screening gratuit pentru cinci tipuri de cancer, disponibil pentru locuitorii județului Brașov

Există o diferență fundamentală între a descoperi un cancer la timp și a-l descoperi târziu. Studiile arată că până la jumătate dintre cazurile de cancer pot fi prevenite sau tratate cu succes dacă sunt depistate în stadii incipiente. În cazul cancerului pulmonar, de exemplu, diagnosticul precoce poate crește șansele de supraviețuire de peste trei ori.

Citește mai mult

Martorii lui Iehova

Odată ajuns la locul de întâlnire, pe o ploaie ușoară și după lăsarea întunericului, așa cum cere tradiția lor, am fost întâmpinat de un domn de origine franceză, care a învățat repede cum se pronunță numele meu și mi-a găsit un loc în sală. Când a aflat că sunt „nemartor” și că am venit acolo în urma unei invitații la ușă, s-a mirat și s-a luminat la față, începând să mă prezinte celor din jur, iar alții au venit din proprie inițiativă la mine, văzând o prezență necunoscută printre ei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Piesa de teatru / sursa foto: arhiva personala

Mă împart între locații, între job și repetiții, între viața de civil și viața de artist. Mă lupt contra frustrării că programul nu-mi permite să merg constant la castinguri sau să mă pregătesc pentru probe și mă bucur de sentimentul ăla mișto pe care îl am la aplauze, după un spectacol bun. Nu mă plâng, nu mă victimizez, dar asta e viața mea de când îmi împart timpul pe două planuri mari și importante.

Citește mai mult